Povestea mea adevarata

5
1328

 

Ma numesc alexandra,am 24 de ani si totul a inceput in anul 2003.aveam 15 ani cand l-am cunoscut pe el ai l-am iubit mai mult ca nimeni eram in stare de orice pentru el.in 2007 am plecat impreuna in spania la mama cu chef de munca si de strans bani pt un viitor cel putin asta imi doream eu.la putin timp de cand am ajuns am inceput munca intr-un restaurant iar el in constructii dar din alte motive personale am ramas fara munca eu iar mai apoi el.bineinteles locuiam singuri dar imi era din ce in ce mai greu sa locuiesc cu el si nu stiam unde avea sa se termine povestea asta pentruca vedeti voi ii placea tare mult sa stea la calculator.Juca un joc special pentru el,prea special.Eu am inceput practic sa nu exist,era o problema care o aveam de la inceput.Nu puteam sa fac nimic si din disperare profitam din cand in cand si ma imbatam bineinteles acasa.Ma incuiam in camera si plangeam pana adormeam.dupa un timp mi-am gasit din nou de munca si imi mergea chiar bine castigam destui bani ca sa platesc chiria de 500 de euro si pt cheltuielile necesare.bineinteles aveam un cont in banca de fapt el avea si toti banii intrau in acel cont.era obsedat de corpul lui si mergea zilnic la sala in ciuda faptului ca eu ramaneam mereu singura.nici macar nu ieseam.cu cat incercam sa il conving ca nu e bine si ca o sa  rau nu ii pasa.parca vorbeam cu peretii.nici macar nu iesea sa caute de munca.era toata ziua lipit de calculator iar eu simteam cum in fiecare zi ma durea tot mai mult indiferenta lui.ii eram de folos doar pt banii care ii duceam acasa si din cand in cand la pat cand isi aducea aminte.ajunsesem sa ma pun noaptea in pat singura.nu mai stiam cum e sa ma asez in pat langa barbatu care il iubeam.a trecut un timp si am ajuns sa il intretin practic chiar nu avea de gand sa faca nimic,dar eu il iubeam atat de mult ca nici macar nu imi pasa atata timp cat era acolo cu mine.in decembrie 2008 am inceput sa ma simt rau sa vomit,ameteli,greturi si atunci mi-am dat seama ca in sfarsit am ramas gravida.am fugit la farmacie si mi-am cumparat un test,a doua zi l-am facut si intr-adevar eram insarcinata.imi doream tare mult un copilas,un baietel desi el nu parea foarte entuziasmat ca va avea un copil desi incerca sa isi ascunda nemultumirea.sau indiferenta mai bine zis.

 

din cauza sarcini am renuntat la munca si ne-am intors in romania sa locuim cu ai lui.in momentu acela el isi dorea tare mult sa ne intoarcem in tara si l-am ascultat.dar nu am suportat mai mult de 3 sau chiar 4 luni cu ai lui.care imi faceau viata imposibila bineinteles.de fiecare data cand ii comentam aceste lucruri imi spunea ca mi se pare ca nu e adevarat.el avea de munca in romania si castiga fff bine ,mai mult ca fff bine.tinea banii ascunsi sub televizor iar mie imi dadea cu portia.bineinteles ca nu am mai rezistat si iam spus ca vreau sa ma intorc in spania cu ai mei si ca eu aveam sa merg la munca dupa ce venea copilul,asta daca el nu gasea de munca.dar m-am inselat.ne-am intors in spania si locuiam cu ai mei,niciodata nu m-a acompaniat la ginecolog,mergeam mereu singura.in romania medicul mi-a spus ca va fi fetita,dar in a-7-a luna medicul de aici(din spania)mi-a spus ca voi avea un baietel si eram tare fericita pt ca era ceea ce imi doream desi inauntrul meu imi spuneam ca fata sau baiat,cel mai important e sa se nasca sanatos.nu aveam bani si se pare ca nici nu il preocupa faptul ca va avea un copil si vom avea cheltuieli sau ca ai mei ne ajutau cu absolut tot.mama a trebuit sa imi cumpere tot pt spital,pijamale,halat etc.cand a venit momentul,si urma sa se nasca copilu am asteptat 3 ore sa fiu dusa la spital.aveam dureri dar le puteam suporta,insa imi era teama sa ii spun,era ocupat cu calculatorul si bineinteles nu putea fi intrerupt.in momentul acela imi doream sa nu fi avut un copil cu el.practic in ultimele 2 luni imi facea viata imposibila nu ii convenea nimic ,nu iesea cu mine niciodata si eram mereu singura sau cu ai mei cand nu munceam.

 

in fine…in noaptea aceea m-au apucat durerile pe la 1 a.m,am asteptat 3 ore sa termine jocul si apoi ne-am pregatit sa mergem la spital.am ajuns la spital la 5 a.m acompaniata de el bineinteles si de tata.nu aveam masina si atunci a trebuit sa recurgem inca odata la ajutorul alor mei.tatal meu era mai entuziasmat ca tatal copilului daca va vine sa credeti.urma sa fie bunic pt prima oara.copilul s-a nascut la ora 7 si 10 seara,un baietel frumos si grasunel.CRISTIAN MARIO.numele nu l-am ales eu din pacate nici macar atat.dar era un copil special.in urmatoarele zile cat am stat in spital am fost singura ai mei munceau si veneau in timpul zilei sa ma vada.nu stiam fff bine cum mergea treaba acolo,daca el avea voie sa doarma noaptea la spital ca sa nu fiu singura si bineinteles ca avea voie,dar nu ii pasa.eu am ramas singura cu copilul in spital in timp ce el juca la calculator.dupa 3 luni incepusem sa ma grija de un copil de 7 ani castigam foarte putin deoarece lucram doar sambata si duminica.dar eram fericita ca aveam cel putin de lapte.apoi incet,incet am inceput sa lucrez intr-un restaurant in saptamana sfanta.acolo am cunoscut un barbat cu 9 ani mai in varsta ca mine.ne evitam bineinteles mie nici macar nu imi trecea prin cap ce avea sa urmeze.dupa saptamana sfanta am continuat sa caut de munca pe timp indelungat si am gasit.barman intr-un bar cafe.900 de euro era destul de bine`plus ca stateam cu ai mei si plateam totul jumate.el insa continua ca si pana atunci nu schimba nimic.copilului cum nu aveam bani cand ne-am intors in spania iam cumparat un patut de calatorie,mai bine zis un tarc.din cauza banilor nu puteam sa ii cumpar un patut de lemn,dar dupa un timp am aflat ca avea bani ascunsi si ii folosise pt repararea calculatorului.deci era mai important calculatorul decat patutul copilului.lucram in fiecare zi si aveam liber o zi pe saptamana,el statea cu copilul iar eu mergeam la munca insa odata ce plecam eu din casa il lasa cu ai mei,asa el putea sa joace linistit la calculator.apoi s-a intamplat ceva ce nu credeam ca se va intampla vreodata.am iesit intr-o seara cu niste prietene,singurele care le cunosteam de pe aici,si nu stiti cat a trebuit sa il implor sa pot iesi,dat fiind faptul ca nu aveam voie sa fac nimic altceva inafara de a muncii si de a avea grija de casa.in fine,in aceea seara am iesit si ghiciti cu cine aveam sa ma intalnesc?cu baiatul care il cunoscusem in saptamana sfanta.am incept sa vb pe internet,iar mai apoi sa ne intalnim pe ascuns.niciodata nu s-a intamplat nimic,nu ne-am sarutat,nici macar nu ne-am atins.

 

Era singurul care ma intelegea,singurul care era alaturi de mine.mereu imi spunea"inainte de toate eu sant prietenul tau".si asa era aveam mare incredere in el.bineinteles ca tatal copilului a aflat,ai mei la fel si a urmat un scandal ca la tiganii.imi era tare rusine cu ei in acel moment.in loc sa ma sprijine m-au dat afara din casa in timp ce el statea cu copilul in casa.eram decisa sa ma despart de el dar ai mei nu vroiau in ruptul capului.aveam 22 de ani,un copil,un loc de munca si un barbat care nu ma aprecia pt nimic,ii calcam hainele,gateam,faceam curat si totul era in zadar.eram mult mai matura decat el si eram in stare de orice ca sa nu continui cu aceea relatie.nu eram fericita si incepeam sa cred ca alaturi de el nu am fost niciodata.si nici macar nu urma sa fiu.pana la urma ne-am separat .eu bineinteles am ramas cu copilul,care urma sa mearga la gradinita in septembrie dat fiind faptul ca implinise un anisor.elplecase la ai sai in romania cu 1000 de euro care ii aveam in banca,cu plasma,cu calculatorul etc.dar ma consider norocoasa pt ca am ramas cu ce e mai frumos.cu copilasul meu.am continuat sa ies bineinteles cu baiatul acesta desi ai mei erau impotriva.ma facea sa ma simt in al noualea cer,mic dejun la pat,cadouri,flori,cuvinte frumoase si de sprijin care pt mine erau mult mai importante.bineinteles nu e roman,nici spaniol.

 

e din uruguay,divortat si fara copii.a trecut si el prin multe ca si mine.ne ppotriveam perfect.eram tare fericita pt simplu fapt ca copilasul meu era mai iubit de un strain decat de propriul sau tata,si simplu fapt ca il iubea atat ma facea sa vreau sa fac parte din viata lui pt totdeauna.e o comoara de barbat cu capul pe umeri asa cum am nevoie,hotarat sa mergem inainte impreuna fie ce o fi si bineinteles cu baietelul meu care ii spune tata acum dupa doi ani.am cerut custodia copilului si am castigat,datorita faptului ca nu plateste pensie si nul intereseaza copilul.au trecut doi ani de atunci.baietelul merge la gradinita,are 3 ani si vb 3 limbi.intre timp ne-am mutat toti trei si acum mergem mai departe si luptam pt a schimba numele copilului,pt a i se sterge drepturile tatalui mai exact.e greu dar santem increzatori,pt ca tatal copilului nu face altceva decat sa ma ameninte sa ma injure ca l-am lasat pt altul,ca sant o curva ,ca o sa imi ia copilul de langa mine si nu o sa-l mai vad.lucruri care stie ca imi fac rau.dar nu mai conteaza,sant fericita foarte fericita si poate nu am luat deciziile corecte in acel moment dar nu imi pare rau.singurul care ma poate judeca e copilul meu.nimeni altcineva.

 

Comentarii

Comentarii

5 COMENTARII

  1. Nici nu stiu cum sa ma exprim, casatoria ta a fost foarte rece. Spre urmare, a urmat o relatie de vis. 
    Ma bucur ca ai gasit pe cineva care sa te apecieze si sa fie alaturi de tine si de cel mic:)
    Orice femeie merita sa fie fericita, nu batjocorita si mai stiu eu cum..Iti doresc multa fericire alaturi de cel mic, si de barbatul care D-zeu ti l-a trimis sa te faca fericita. pupici tie si la baietzel…

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.