povestea mea de dragoste este imposibila

buna….indraznesc sa imi spun si eu povestea dupa ce dealungul timpului am citit povestii imposibile,dar a mea chiar este imposibila,era o zi de vara superba knd l-am vz ptr prima oara,am trecut pe langa el,ma privit l-am privit si ne-am continuat drumurile nestiind ce o sa fie dupa cateva zile,din intamplare ceea mai buna prietena a mea l-a cunoscut pe varul lui,au incepot sa iasa impreuna,eu am cunoscut un prieten foarte bun de al lor si am inceput sa iesim toti 4,dar gandul meu mereu era la acel baiat kre l-am vz pe plaja,dar nu aveam idee k prietena mea este cu varul lui,el a plecat in vacanta 2 sapt,in tot aces timp varul lui mereu imi vb despre el si imi zc k o sa mi-l prezinte knd o sa vin si sigur o sa imi placa,acum eram curioasa,dar eram intr-o rel,insa asta nu ma impedicat si in sf a vn ziua knd sa intors din vacanta si ma sunat sa ma duc sa mi-l prezinte,knd am ajuns la aceea terassa am ramas blocata era cel dupa plaja,am facut cunostinta am stat de vb dar atat ptr k eu ieseam cu cel mai bun prieten a lui,am fost pusa intr-o situatie foarte aiurea,ptr k imi placea foarte mult de el si imi doream o rel cu el,dar el mi-a zis de la bun inceput k nu se poate,dar nu m-am lasat am inceput sa vb la telefon pan msg,mi-a spus k si-ar dori foarte mult sa fie cu mn dar k este imposibil el niciodata nu ar face rau unu prieten,la care eu i-am spus tu stai lin k eu am sa vb cu el si am sa ai spun k rel noastra a fost cv trecator si ca nu se mai poate,atunci el ma int esti sigura de ceea ce spui,i-am raspun ferm ca da,mi-a spus bine vb cu el si dupa vedem noi ce facem,zis si facut,dar acel baiat nu reusea sa inteleaga ce sa int,de ce dintr-o data se term,nu i-am dat nici un rsp si am plecat,l-am sunat si i-am spus k sa term si k acum putem sa ne cun mai bn si dak se poate chiar sa avem o rel,si mi-a spus da sunt de acord dar cu o conditie nimeni nu trebuie sa afle de rel noastra,si ne vom feri mereu de lume,cu toate k nu mi-a placut am acceptat numai sa fiu cu el,insa situatia era dificila ptr k prietenul lui nu reusea sa ma uite si mereu se tinea dupa mn,ma suna,se ducea si ai pov lui k oare dc i-am facut asa cv,k dc am term cu el,va puteti da seama in ce situatie era,de multe ori treceam prin fata blocului si erau aman2,

prietenul lui striga dupa mn,vn dupa mn iar el nu putea spune nimic trebuia sa suporte,asa a trecut 1 luna,dupa care eu a trebuit sa plec din spania intre-o alta tara,i-am spus k o sa ma intorc ptr el,dar normal k nu ma crezut,cum eu la randul meu nu l-am crezut k o sa ma astepte,si cu toate k incepusem sa al iubesc stiam k este o iubire imposibila,ptr k el este musulman,eu am plecat am tinut legatura prin telefon,internet 2 luni de zile,ne certam zi de zi si eu ma saturasem,nu imi doream asemenea relatie,asa k am hotarat sa ma intorc inapoi in spania,l-am sunat si i-am spus k in 3 zile sunt inapoi,mi-a spus pana nu te vad aici nu te cred,am ajuns in spania si l-am sunat,nu ia venit sa creada,i-am spus vino sa ma vezi dar mi-a rsp ferm k nu se poate si k o sa vina in ziua urmatoare,atunci i-am spus dak nu vi azi aici sa term tot,sa uiti de mn si am inchis telefonul,la 10 noaptea ma suna si imi spune sa ai dau adresa unde sa vina,imi doream atat de mult sa al vad sa al strang in brate iar knd a aparut in fata mea si plus k venise si cu valiza dupa el plecase de acasa ptr mn am ramas blocata si nu am putut sa sa fc si sa zic nimic,am ajuns in casa,varul lui a plecat cu prietena mea iar noi am ramas in casa,au fost clipe de neuitat,ma luat in brate si mi-a spus asta k sa vz k te iubesc am plecat de acasa,m-am certat cu fam mea ptr tn ptr k nu te accepta,dar totui asa o sa luptam ptr iubirea noastra,si asa a fost din aceea zi am ramas impreuna,mai avem putin si facem 1 an,dar imi este foarte frica ptr k al iubesc foarte mult si stiu k va veni o zi in care imi va zc k sa term,ptr k fam lui niciodata nu ma va accepta,

ei vor sa al vada casatorit cu o musulmnca si nu cu o romanca,asta a fost greseala mea ptr k am stiut de la inceput ceea ce este el k suntem foarte diferiti,dar am crezut k iubirea poate invinge orice,dar nu este asa,am trecut prin multe si am reusit sa mergem inainte,dar mereu imi spune sa fiu pregatita ptr ziua knd imi va spune k drumurile noastre se vor separa,iar clipa aceea imi doresc sa nu vina niciodata,ptr k nu as mai avea ptr ce trai,nu as putea merge mai departe fara el,asa ca va dau un sfat incercati mereu sa alegeti persoana potrivita,ptr k de multe ori aparentele inseala,si mereu noi femeile avem mult mai mult de suferit……..asa ca trebuie sa luptam mereu ptr ceea ce ne dorim,cu toate k de multe ori ne este imposibil sa luptam cu destinul…….va multumesc ptr tot