Ce greu e sa fii singur…ma refer la faptul,chiar daca sunt casatorita tot singura ma simt.Deoarece al meu sot nu prea comunica cu mine si pe langa acest lucru mai vine si seara tarziu de la servici,stand numai prin baruri.
Acasa eu ma chinui cu parintii lui, care sunt in varsta ,medicamente ,mancare,curatenie,spalare si toate cele trebuie facute numai de mine.Pentru ca soacra acum 2 saptamani a cazut jos si are fisura craniana ,iar acum e la pat si nici nu se poate ridica din pat.Eu o schimb de pampers ,ii dau sa manance cu lingurita si tot asa.
Ma intreb cate odata cu cea am gresit de merit eu toate aceste lucruri..de ce mi se intampla nu mai mie.Oare pentru faptul ca acum ceva timp nu am fost atenta pe cine am deschis ochii?ca uneori simt ca nu mai rezist,simt ca nu mai am putere si nici cine sa ma inteleaga.
Pe langa aceste lucruri mai sunt si unele persoane care rad,si mai fac misto de tine ,ii vine cateodata sa plec departe si sa uit de toate….Nu mai rezist si tinand cont ca viata ma chinuie inca de pe acum,pentru ca nu sunt chiar asa in varsta,imi vine sa le las pe toate balta..Ma gandesc si acum la acele momente de anul trecut cand pregatirile de nunta erau in toii,acum parca au luat o intorsatura gresita si toate merg numai pe dos…mai ma gandesc cate odata ca o persoana nu o poti cunoaste in 4 -5 ani,se poate schimba chiar si dupa o casnicie indelungata.Si cum eu de la bun inceput i-am spus ca nu imi plac oamenii care consuma alcool,el parca intentionat face toate aceste lucruri,de ascultat ,sau sa comunice cu mine???…nici nu se mai pune vorba,vorbesc cate odata singura,si el pare mereu ganditor…
AAA…si din intotdeauna imi doream sa muncesc dar el mereu imi spune,ca nu pot face fata programului,ca nu-i de mine,stai acasa cu ai mei ai grija de ei….dar eu pana la urma nu m-am maritat sa am grija de parinti lui,m-am maritat sa am grija de el si sa.l iubesc,dar de la un timp toate aceste lucruri nu mai sunt asa…
Nici nu stiu ce sa fac?ma puteti ajuta cu sfaturi,ideei….
Draga Violeta, sincer iti spun, daca o relatie nu merge se sentimentele sau racit, pleaca, pleaca repede cat esti tanara si poti sa treci cu usurinta peste. Nu esti absolut deloc obligata sa suferi !! Nu esti nici prima nici ultima persoana care isi paraseste perechea.
Mult succes.
multumesc pentru incurajari,pentru inceput imi va fi greu,dar nici asa nu pot trai,pentru ca nu mai suport…au fost ele vedete care s-au desparit dupa o perioada de timp,dar imi este greu pana intr-o zi pana cand voi face primul pas si ii voi spune la revedere..
Cu cat timpul trece, cu atat iti va fi si mai greu. Nu ezita, ia-ti inima si fa pasul, este viata ta la mijloc !
nici nu sta pe ganduri.la varsta ta ai o multime de optiuni.lucreaza sa.nu fii dependenta financiar de nimeni.niciodata si traieste cum iti place.pleaca.daca mai faci pasul vreodata sanu uiti ca in casnicie o faci si cu familia lui nu doar cu el aea ca uita te bine si la familia lui.pleaca altfel la 40 ani vei fi o ruina fara bani fara servici si poatw si fara sot care va pleca el pana la urma…
stiu,dintotdeauna mi-am dorit sa muncesc sa am banutul meu,sa imi pot lua ce vreau sa nu cer la nimeni numai ca m-am luat dupa el,si am devenit o persoana inchisa care nu prea vb cine stie ce cu lumea,iar lucrul acesta ma afecteaza tare mult….pentru ca atunci cand am nevoie de cineva da vorbesc sa nu mai tin totul in mine nu am cui sa-i spui ,nu are cine sa ma asculte,cine sa imi spuna o vorba buna… intotdeauna aveti dreptate dar imi este greu pentru a face acest pas..pana la un moment dat pana cand voi pune piciorul in prag si ii voi spune pa,pa…
Nu spui nimic de copii.Cred ca nu ai inca.Cand vei avea si copii vei dori sa pleci dar va fi foarte greu.Se poate lupta cu tine sa iti ia copilul ,nu vei putea munci,etc.Acum te are menajera dar mai ales ingrijitoare pentru parintii lui.Ai spus ca nu ai cu cine vorbi,nu are cine te asculta-daca ai cauta putin in jur ai gasi multe „binevoitoare” care” te vor asculta „apoi totul se va intoarce impotriva ta.Pleaca si intr-o zi sigur vei intra pe acest site cu o poveste fericita.
Nu am copii,si de aceia nici nu am specificat..acesta pare sa fie un lucru bun.Da asa este sunt multe persoane in jur care sa te asculte,dar apoi imi vor intoarce spatele si totul se va auzi,eu nu caut aceste persoane ca sunt satula pana peste cap de ele,vreau o persoana care sa ma inteleaga sa ma asculte atunci cand am nevoie,dar poate intr-o zi va veni soarele si pe drumul meu si toate lucrurile o sa mearga bine…pana atunci…..
draga violeta,
eu am luat aceasta decizie acum 7 ani, cu toate ca aveam si obligatii si toata lumea impotriva mea, fara nici un sprijin, fara o casa, fara un loc unde sa stau si mai ales fara bani. viata e grea, dar nu regret nimic ca am plecat. acum copilul e la scoala, il cresc singura si mai ales sunt linistita!
nu sta asa!