Povestea mea de viata, super interesant

4
1647

Este pentru prima data cand scriu aici,scriu pt ca mias dori tare mult sa am o prietena cu care sa vb despre tot ce ma apasa insa cum nu am o sa ma confesez aici….se intampla acum 3 ani in vara anului 2011 in luna iulie mai exact cand am fost diagnosticata cu o forma de cancer,un limfom malign…..nu pot sa descriu durea pe care am simtito atunci…..in zilele de spitalizare nu stiam ce am,nimeni nu imi spunea nimic pt ca mia fost foarte rau,am ajuns cu salvarea la spital….am numai 24 de ani insa nu pot sa descriu durea pe care am simtito cand aflat adevarul…..pot spune ca prietenii mau abandonat,prietenul cu care fusesem la fel….cu toate ca ne despartiseram inaite de foarte mult timp mai continuasem sa vb,insa la aflarea vestii nu a mai vb cu mn,nici un ,,ce faci,,Nu stiu ce ma durut mai mult,asta sau boala in sine…imi doream sa ma intrebe ce fac,cum ma simt,insa nimic,nici pana astazi..a urmat perioada tratamentului,intrebari fara raspuns,,de ce eu?,,ce am facut,,toata lumea imi dadea sanse putine de supravietuire,insa io am vrut sa traiesc,miam dorit si imi doresc in continuare,imi doresc o familie frumoasa,un viitor frumos…pot spune despre mine ca nu mia plaacut si u imi place sa ma vaiet ca vai doamne ce am io…toata lumea ma intreaba cum ma simt,daca ma mai doare ceva,io spun la toata lumea ca sunt bine,pt ca si daca as spune ca ma doare ceva nu imi poate lua nimeni durerea…mai bn tac si tin in mine..mai am si io momente in care ma gandesc ca o sa mor sau ca o sa raman sg as fi ipocrita sa spun ca nu ma gandesc la asta insa traiesc cu speranta ca o sa fiu bine,si imi doresc ca la randul meu sa ajut si io pe altii pt ca si altii mau ajutat pe mine….chiar si cu o vb,pt mn a contat foarte mult….

 

nu am crezut in viata mea ca o sa patesc asa ceva,din familia mea nu a avut nimeni…cateodata ma gandesc ca trebuie sa platesc pt greselile mele in lumea asta ca sa fiu fericita in cealalta…..asa se spune,ca d.zeu te pune sa platesti aici ca sa fi bine pe lumea cealata….acum trei ani eram in anu 2 de postliceala,a trebuit sa inghet ultimu an ca sa fac tratamentul,aveam vise,sa ma angajez sa dau de carnet,toate mi sau spulberat intro zi…sunnt zile in care ma gandesc ca sunt intr-un vis urat si nu pot sa ma trezesc.miam mai revenit cu moralul putin,sper sa fie bn in continuare si tot ce am trait pana acum sa imi aduc aminte ca de un vis urat  …..asta este o parte din durerea mea,boala asta…cealalta parte este de o iubire cu care o sa revin in zilele urmatoare.imi doresc sa raman anonim,de aceea o sa imi dau alt nume,sper ca nu vam retinut prea mult,multumesc

Comentarii

Comentarii

4 COMENTARII

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.