Povestea mea de viata

10
2287

Am 21 de ani si un trecut care inca incerc sa il depasesc…am sa povestesc pe scurt…totul a inceput la varsta de 15 ani…eram doar un copil.am intret la un liceu bun imi placea sa studiez.si sa ma distrez.am cunoscut un baiat si m-am indragostit.refuzam ori ce tip de relatie sexuala cu el…pentru ca asa am fost educata.era deosebit.ma respecta si ma iubea.insa familia mea nu era de acord cu el.la putin timp tatal meu,pe care il iubeam din toata inima,s-a imbolnavit am aflat atunci ca are cancer in ultima faza…au urmat cinci luni de chin cati dintre noi stim cum e sa vezi ceea ce iubesti mai mult pe lume ca se stinge incet si nimeni nu poate sa faca nimic pentru al salva,niciodata nu voi uita ziua in care mi-a spus adio…avea atata durere in ochi.oare cat de tare doare sa sti ca mori si sa nu iti vezi copii impliniti?au urmat nopti nedormite zile chinuitoare in care imi vedeam saraca mama disperata ca nu ne poate creste singura…imi doaream doar sa mor…m-am despartit si de acel baiat aveam impresia ca tatalui meu ii era rusine cu mine acolo unde e si am pus punct…eram distrusa nimic nu parea sa mai aiba o rezolvare…mama plecase in alta tara pt a ne putea da o viata mai buna si am ramas doar eu si fratele meu…singuri am mers inainete am terminat studiile.el era la academia de politie eu munceam ca educatoare si mergeam la facultate.mama ere mandra de noi ar eu imi iubeam fratele mai mult ca ori ce pe lume facuse din mine o domnisoara si mereu avea grija de mine eu dadeam totul pentru el si el totul pentru mine.dar intr-o zi m-am trezit de dimineata aveam de dat un examen.in drumul spre liceu am vazut un accident.sunt foarte emotiva de felul meu eram speriata si agitata nu imi doream decat ca politia sa ne dea voie sa mergem mai departe…in cateva minute politistul ne facuse semn sa ne continuam drumul…atunci am vazut masina fratelui meu accidentata.a cazut cerul pe mine…un cosmar strigam sa nu ma lase era in ambulanta medici il resuscitau nu ma lasau sa il vad nu stiam ce se intampla…

 

nu ma opream din plans si strigam cat puteam de tare sa ma auda si sa lupte pentru mine nu puteam ramane singura pe lume…am ajuns la spital fara sa il vad…si acolo tot ce am vazut printr-o fereastra era cadavrul fratelui meu…

Comentarii

Comentarii

10 COMENTARII

  1. Teribil…Imi pare foarte rau. Dar mergi mai departe, caci Viata ta continua. Tatal si Fratele tau sunt acolo sus unde te iubesc si au grija de tine. Fii alaturi de mama ta si mergeti inainte. Iti doresc toata fericirea din lume si sa poti trece mereu peste momentele grele!!!

  2. wow m`ai facut sa plang:|
    sa dea Domnu sa ai puterea sa treci alaturi de mama ta peste toate cele!Probabil ca uneori ne intrebam de ce Dumnezeu ne ia persoanele dragi de langa noi …Nu putem sa stim niciodata,probabil are nevoie de ingeri si de oameni buni…:(
    Te pup si sincer imi pare rau:(

  3. Draga mea ,imi pare sincer nespus de rau pt situatia ta si mi-ar face placere sa putem coresponda dak si tu ai vrea.D-zeu sa te pazeasca si sa isi reverse peste tine binecuvantarile sale.

  4. Imi pare sincer rau! Incearca sa fi puternica! Dumnezeu are un motiv pentru care a lasat toate astea sa se intample. Ai in continuare incredere in El!

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.