Buna ziua ..mi-am facut curaj sa imi scriu si eu povestea aici,in speranta ca voi primi un sfat bun pt a ma ajuta sa imi pun ordine in ganduri,in inima si totodata in viata..
Numele meu e Cornelia si am 30 de ani..proaspat impliniti. Povestea mea incepe de pe cand eram inca o copila,cand impinsa de traiul greu de acasa ,am decis sa ma casatoresc..Asa ca ,la nici 18 ani deja semnam la primarie. Am pornit pe un nou drum in viata,cu speranta ca imi voi intemeia o familie perfecta..asa cum am visat din copilarie. Sa sarbatorim duminicile in familie,toti la masa…cu veselie..sarbatorile la fel. Nu am avut parte de asa ceva cand am fost mica..numai cearta,scandal batai si alcool.. Trist.
Dar sa revin.. Am fost casatorita 10 ani. Dar impreuna am stat doar 7…Am facut impreuna o gospodarie frumusica,cu tot ce trebuie,muncind amandoi in strainatate. Doar ca,exact atunci cand ar fi trebuit sa ne bucuram de toate,si sa facem si un bebelus,am realizat ca totul era o minciuna..
M_am trezit mintita,alaturi de un om care inca nu realizez cum a putut sa se schimbe atat.. din omul harnic ce il stiam,s_a transformat intr_un lenes ,si pasionat de femei usoare… de multe ori chiar din lumea virtuala. Suna aiurea,stiu…
Asa ca,dupa mai multe episoade negative am hotarat sa pun punct,si sa o iau de la capat singurica….
Intre timp,o batranica la care lucram,a decedat..iar la pomana de 40 de zile a venit si un nepot al ei,din africa. Toata familia,stiindu_ma fata buna si de casa,a incercat sa ne faca cunostinta,poate poate se va lega ceva. El avea pe atunci 40 ani. Necasatorit,si fara o relatie stabila. Explicatia lui a fost ca ,datorita ritmului de viata,fiind nevoit sa calatoreasca mult,nu a gasit o femeie care sa il inteleaga si sa il sprijine.. Atunci nu s_a legat nimic intre noi,deoarece,exact cum era de asteptat,a trebuit sa plece in elvetia de urgenta.
La nici doua saptamani,cand trecusem cumva peste ,m/am trezit cu el la usa..venise direct de la aeroport sa ma vada,avand in mana o cutiuta cu bomboane de ciocolata..preferatele lui.. Mi_a marturisit ca s_a gandit numai la mine,si ca i_am placut enorm..si ca ar vrea sa ne cunoastem mai bine.
Putin reticenta la inceput,am zis totusi ok,de ce nu.. ce mai aveam de pierdut. Va marturisesc ca au fost cred cele mai frumoase saptamani din viata mea… Totul se intampla pe la sfarsitul lui septembrie.La plecare,ne_am promis ca vom pastra legatura,ca vom comunica mult….sa plec la el nu se punea problema,socotelile mele in romania nefiind incheiate. Si totusi,in ajunul sarbatorilor de iarna imi faceam valiza pt a merge la el. Am mai petrecut inca doua saptamani. Am vazut locuri si peisaje pe care doar la tv le vazusem,am mancat mancaruri exotice..a fost superb..doar ca el nu mai era acelasi pe care il cunoscusem.Vorbea mereu la telefon,era mereu stresat cu afacerile..
Nu m_a neglijat.. adica nu mi_a lipsit nimik. Aveam menajera,sofer la scara si chiar paza. Nu ieseam nicaieri neinsotita.. ori era el,ori un om de la paza. mereu cu arme la ei. Ma simteam ca un fluture intr_o vaza. La sfarsitul vacantei,am plecat ,lasand in urma raspunsul meu ,la propunerea lui de a fi impreuna.. Stiu ca multe ma vor condamna pt alegerea facuta.. Dar mie nu imi trebuiau averile lui. are case si afaceri in franta grecia si africa. Sufletul meu plangea dupa o mangaiere,dupa o vorba buna.
Am revenit dezamagita,dar hotarata sa las totul mai moale..sa nu ma mai implic emotional..caci deja suferisem enorm.. Amai trecut ceva timp si mi_am reintalnit din copilarie…. trecusera vreo 12 ani de cand am vorbit ultima data. dupa cateva luni de vorbit intens,ne_am intalnit si acasa de cateva ori,am stabilit sa ramanem acasa,impreuna… si sa incercam sa formam o familie.. dar,iar dezamagire. S_a dovedit a fi cel mai ursuz si nehotarat om din lume.. si gelos din cale afara. Desi,am descoperit in telefonul lui ca el era cel care nu era serios.. M_ai avea pe una in Spania.. Asa ca punct si de la capat iar ..
Am revenit in grecia..am fugit pe o insula izolata si munceam cate 13 ore pe zi…pt a uita de toate si de toti…
Anul acesta insa la sarbatorile de iarna,parintii mei au insistat sa vin acasa ..sa petrecem impreuna.. Si asa l_am cunoscut pe actualul meu prieten.. Am venit in italia cu el. Ne intelegem minunat. Are un suflet bland,imi citeste gandurile. nu are casa ..nici bani,dar are un suflet curat..si bun..si ma iubeste sincer..
Dar eu? Oare e ceea ce caut sau doar un refugiu pe moment?????
Pentru ca,de cateva saptamani sunt bulversata total… Cel din africa a revenit cu e_mailuri.. vrea sa dea de mine,sa ne intalnim.. imi spune tot ce are pe suflet… e singur,si_a pierdut parintii..si doi frati.. Il simt sufleteste ca se simte singur si ca are nevoie de mine.. Nu am avut puterea sa ii zic ca sunt cu cineva. nici nu a intrebat.. Adica a intrebat ce e nou in viata mea,dar nu i_am zis acest detaliu….
In august,la sfarsti,vine sa ma vada..ce ma fac ??????????????
dati_mi va rog un sfat….
Totusi,in fiecare zi verific casuta de e_mail…si tresar cand vad ca am ceva de la el….
Da chiar complicata povestea ta. E greu sa dai un sfat obiectiv la aceasta situatie. Lasate condusa de sentimente si daca cel ales de inima ta nu raspunde cu aceiasi moneda, incearca sa vorbesti cu el si invatal sa faca anumite compromisuri, explicai ca dragostea este mai importanta decat bani si averi, decat relatii si calatorii exotice. Lipsa de dragoste poate genera si boli ( stiu ca suna ciudat insa este verificat stintific ).
Incearca sa il convingi averile lui nu au relevanta fara o legatura emotiva si adevaratele lucruri care raman in urma lui sunt mostenitorii ( adica multi bebelusi )..:)
Mult succes.
NIMIC. NU TE FA NIMIC. Pt ca indiferent ce vei face, ce vei alege, cineva tot va suferi, este tipic uman. Fa tot ce poti, incat sa se sufere cat mai putin, de orice parte ar fi. Suferinta crunta si negestionata corespunzator poate crea dezastre pe veci. A, si fa tot posibilul sa fii fericita: o viata nefericita nu e o viata traita, ci doar irosita. Daca poti sa faci sa fii fericita, eu n-am putut pana acum… Succes!
multumesc de sfaturi….fericita nu sunt. sunt doar linistita. dar in sufletul meu adanc stiu ca ceea ce am acum nu e ceea ce imi doresc…
Eu nu dau sfaturi, doar emit pareri, deci mie nu ai pt ce-mi multumi.
E o contradictie fundamentala in ceea ce afirmi tu, Cornelia: spui ca nu esti fericita, ci doar linistita. A fi linistit sufleteste inseamna a fi fericit sufleteste, deci??
Interesanta poveste