Povestea vietii mele,Trist..

11
905

Hei toata lumea, ma numesc Narcis si astazi as vrea sa va spun povestea vietii mele, este una trista asa consider eu dar sper ca va fi interesanta de citit 😀

Inca de mic nu m-am priceput sa vorbesc cu fetele (nu ca si acum m-as pricepe) nu stiu cum sa spun dar am un stil aparte de a fi, nu sunt ca toti ceilalti eu sunt genul acela de baiat intelegator, cuminte, care nu imi place sa mint sau sa insel, care pune sentimente foarte usor si care sufera foarte mult dar nu stiu din ce motiv majoritatea fetelor ma evita.. sunt mai urat de fel (asa ma consider eu si asa imi zic mereu) nu stiu sau poate fiindca nu sunt smecher ca ceilalti baieti sau nu stiu sa le vrajesc ca ei.

 

In fine sa imi incep povestea o sa fiu cat pot de explicit sper sa nu va plictiseasca povestea mea, aveam 15 ani doar ce intrasem la liceu eram boboc, intru in clasa si ma asez in banca cu un coleg de generala toate bune si frumoase, in fata noastra se pun 2 fete iar in spate 2 baieti, facem noi cunostinta si asteptam sa vina dirigintele.

Dupa cateva zile incepe sa imi cam placa de acea colega din fata mea dar eu nestiind sa vorbesc cu fetele, adica nu stiu fiind mai timid si vorbind in felul meu.. ciudat na acum fiecare are un fel aparte de a vorbi nu prea i-am dat o impresie buna despre mine deloc, colegul meu era acel gen de baiat smecher de care v-am spus si stia cum sa vorbeasca cu ea si ei ii placea asta iar eu.. eram oarecum gelos .

Trecuse un semestru iar acea fata se mutase parintii ei se despartisera iar ea plecase am reusit sa o uit dar iata din nou dadu nenorocul peste mine pusesem ochii pe alta fata din clasa, era o fata superba avea ochii verzi ca un smarald ce straluceste deasupra soarelui, nu stiu de ce dar o iubeam, o iubeam nespus de mult.

Aceasta fata a fost foarte speciala pentru mine poate stiti si voi acel sentiment de fluturi in stomac, asa simteam eu de fiecare data cand o vedeam seara cand ajungeam acasa intram pe profilul ei ma uitam la poza ei si plangeam, plangeam de propria mea incompetenta de a vorbi cu ea (stiu ca eram un prost facand asta).

 

De fiecare data cand ma duceam la scoala speram sa vina si ea simteam ca nu mai are rost sa vin eu daca ea nu era acolo dar iarasi nu am reusit sa vorbesc nici cu aceasta aceeasi situatie ii placea sa vorbeasca cu acei baieti smecheri cu „caracter”.

Incepusem sa ma dezamagesc total incepusem sa accept ideea ca fetele nu sunt de mine.
A venit clasa a 10-a, profesoara noastra de engleza ne-a spus ca o sa se duca cu clasa ei la munte, am spus ca vreau si eu, m-am dus la munte m-am distrat cu clasa ei toti ma agreau credeam ca e clasa perfecta „credeam” .

Pe semestrul al II-lea m-am mutat la ei in clasa era totul perfect eram fericit m-am integrat usor usor in clasa si mi-am facut un prieten am devenit cei mai buni prieteni (suntem si in ziua de astazi) .

Usor usor am inceput sa o uit si pe acea fata, am fost fericit. Mai tarziu am facut un grup pe mess in care am bagat o prietena si pe varul meu, grupul s-a destramat iar varul meu si acea prietena au continuat sa vorbeasca, cand au stabilit o data si un loc el m-a luat si pe mine mi-a zis „hai ba vere poate iti gasesti pe cineva acolo”.

 

Ajunsi acolo ei stateau pe un leagan dela stil banca intr-un magazin iar dintr-o data trece o fata pe acolo si intra in magazin iar acea prietena imi spune ” maama Narcis sa vezi fata asta este singura si este numai buna de tine” dupa ce iasa o cheama si vine si sta cu mine la masa vorbim noi ne cunoastem, eu eram foarte timid ea la fel vorbim noi putin dupa pleaca, imi lasase numarul ei si ramase vorba sa ne intalnim iar acolo.

Dupa cateva zile vin iar cu varul meu, el cu prietena lui se intalnesc iar eu astept si astept.. Imi era fica sa o sun credeam ca nu o sa mai vina dar a venit, apoi am inceput sa o sun mai des vorbeam la telefon prin mesaje era totul perfect, era prima relatie a mea aveam 16 ani ea 14 totusi ea mai avusese inca 5 relatii inaintea mea dar nu-mi pasa credeam ca vom fi impreuna mereu dar na.. si prima relatie si eu mic si naiv.. doar credeam asta.

Am facut 7 luni a fost totul perfect dupa prima luna a prins incredere totala in mine si a urmat seara cea de neuitat (da stiu eram mici si prosti dar ne iubeam, sau asa credeam eu ca ma iubeste) mai aveam mici certuri minore ea vorbind cu un baiat iar eu ii spusesem sa nu mai faca asta fiindca ii dadea sperante degeaba si de ce sa faca asta ea fiind cu mine dar nu m-a ascultat si a tot vorbit pana ne-am certat rau pe chestia asta si nu a mai vorbit cu el, apoi a urmat nenorocirea.

Intr-o zi ea nu s-a dus la scoala doar sora ei vitrega (ea avea parintii despartiti iar tatal ei isi gasise o nevasta cu o fata si asa au devenit surori vitrege) iar tatal ei.. ce sa vezi din cate mi-a zis ea a sarit pe ea si a violat-o.. dupa mi s-a dat toata viata peste cap ea nu imi spusese asta decat dupa vreo 2-3 saptamani de la incident, ii era frica imi spusese ca in trecut se mai dadea la ea dar ea nu il baga in seama.

Dupa 2 zile dupa ce mi-a spus mie le-a spus si bunicilor ei care acestia au mers la politie si au facut plangere, la ea a venit protectia copilului si au dus-o la craiova la un orfelinat a stat acolo 1 luna in timpul acelei luni ea si-a retras plangerea impotriva lu taica-sau si s-a intors inapoi acasa.. 😐

Acea luna a fost cea mai grea pentru mine, ea isi gasise pe unu acolo care „o alina” eu nefiind destul pentru ea o sunam mereu, deseori nu imi raspundea nu mai era la fel se schimbase o intrebam mereu ce are si imi zicea ca nimic imi vorbea numai de baiatul ala, ba ca facea aia, ba aia, ma saturasem nu mai mergea deloc dar eu nu vruiam sa ne despartim tot speram ca poate, poate mai merge am vrut sa ma duc la ea dar na eram prea mic nu aveam nici permis si nici nu stiam unde este acel orfelinat.

Neavand ce sa fac am asteptat sa vina, cand a venit a stat la sora lu taso vreo luna sau mai mult nu stiu iar in acea luna apareau numai certuri imi dadea mereu cu ocupat cand o sunam nu imi raspundea la mesaje ii ziceam sa ne vedem si gasea diferite motive ba ca nu poate, ba ca nu o lasa da de unde ca o lasa dar nu vruia ea, pana la urma s-a despartit de mine eu nu am vrut sa accept am suferit mult foarte mult era prima relatie si na.. am stat o luna despartiti prin decembrie pana pe 4 ianuarie.

 

Atunci m-a cautat si mi-a zis ca ii e dor de mine, ne-am impacat mi-a spus ca vruia sa ne despartim si credea ca o sa inteleg asta daca imi da mereu cu ocupat si deastea am stat o luna impreuna a fost totul bine pana.. sincer nu imi mai amintesc (au trecut 4 ani de atunci) nu a mai mers sau a inceput iar sa vorbeasca cu ala iar am dat in certuri, am stat vreo saptamana asa dupa au lasat-o insfarsit de la protectia copilului sa se duca acasa (va dati seama ce mai familie? violata de taso dusa la orfelinat, dusa la sora lu taso apoi iar acasa cu taso in casa lol..).

Cand a ajuns acasa am mai vorbit vreo 2-3 zile dupa care s-a despartit de mine.. definitiv de data asta. Eu am fost devastat mai ales dupa ce primesc mesaj de la ea pe whats app ca acum are pe altcineva care sa o aline m-am gandit ( ba da-o dracu de treaba sta cu mine 9 luni apoi dupa 1 saptamana deja isi gaseste pe altu? ) dar acu na ce sa fac mereu am mers pe principiul (fetele mereu ba vere dar mereu in orice minut secunda mai ales daca e una mai frumusica pot sa isi gaseasca un prieten dar ca baiat e mult mai greu niciodata nu mi-a placut asta si mereu i-am urat sa zic asa pe aia care erau cautati de ele si le tratau ca pe niste carpe iar ele proastele se intorceau tot la ei cum de se intampla asta mereu, un baiat cuminte are parte numai de tarfe iar baietii smecheri au parte de fete cuminti care le fac sa sufere si dupaia tot ele se plang ca nu gasesc pe nimeni care sa le inteleaga, pai logic ba fetelor ca nu gasiti daca voi ii respingeti pe baietii cuminti si vreti numai deia smecheri care sa aiba deja replicile pregatite.. )

 

Scuzati paranteza asta sa revin la poveste, i-am spus si mamei despre intamplare iar ea s-a aratat cu adevarat deranjata de aceasta situatie (parintii mei fiind acei oameni care merg pe principiul „reputatie” de parca oamenii de pe drum te fac om) mi-a zis sa imi iau gandul de la ea nici sa nu mai auda de ea sa nu mai vorbesc deloc cu ea dar nu i-am ascultat si mai vorbeam foarte rar cu ea.

Pana odata cand a vazut mama ca vorbeam cu ea si am avut un mare scandal apoi am mers la mama ei vitrega (parintii ei s-au despartit am uitat sa mentionez asta) si ne-a spus cate si mai cate care m-au facut sa ma indoiesc si mai mult de ea iar pana la urma nu am mai vorbit deloc cu ea (va dati seama fiind prima iubire imi venea sa o iert pentru orice ar fi facut) dar am aflat cel mai interesant lucru: in acea luna cat ea a fost despartita de mine ea defapt statuse cu altu iar ala o lasase si ce s-a gandit ea are prostu (pe mine) si m-am simtit ca drq cand am auzit asta..

Au trecut toate astea a mai trecut ceva timp si-a gasit pe cineva cu care este si acum de vreo 2 – 3 ani nu stiu si nici nu ma intereseaza dar eu am suferit.. am suferit mult 1 an jumate mai exact dupa ea intrasem in depreseie ma enerva orice lucru, orice lucru imi amintea de ea as fi dat orice sa se desparta de ala si sa fie iar cu mine, dar insfarsit am reusit sa o uit.

Am gasit pe altcineva, era o fata desteapta m-am gandit ca poate este si ea putin mai „cu capul pe umeri” la inceputul relatiei a fusese vorba ca niciodata sa nu ne mintim unul pe altul fusesem de acord amandoi ca nu avem de ce, dar na.. iar a dat nenorocul peste mine dupa 3 luni de relatie s-a cam prostit, a iesit la poarta intr-o seara si a inceput unul sa se dea la ea iar ea a acceptat pana la urma a sarutat-o..

Peste 2-3 zile a iesit iar cu el s-au intalnit au stat 10 minute s-au giugiulit putin si au plecat eu nu stiam nimic de asta dar o vedeam mereu pe ganduri mereu ca o nelinisteste ceva pana la urma intr-o seara mi-a zis sa ne intalnim si mi-a spus toata povestea a vrut sa ne despartim, se simtea vinovata pentru ce facuse dar eu cum sunt prost si pun suflet ma atasasem putin de ea si imi parea rau sa ma despart de ea.. cred ca a fost mai mult frica ca iar voi sta singur si voi suferi..

Am trecut peste si am iertat-o (mare greseala am facut) o luna i-a tot parut rau dar dupa a inceput sa se dea alt baiat la ea pe facebook, (un prieten din cei cu care iasa ea) mi-a zis ca vorbeste cu el dar nu prea m-a interesat apoi intr-o seara din nu stiu ce motiv plictiseala chiar nu stiu (eu il numesc norocul prostului macar daca nu am parte de fete cuminti macar sa stiu cu cine umblu.. ) am intrat pe contul ei si am vazut ceva interesant in acea conversatie cu acel „prieten” el mereu vorbea cu ea cu vrajeli cu (ce faci papusa, ce faci viata mea, imi e dor de tine viata) si deastea iar ea ii raspundea chiar normal ceea ce m-a deranjat.
Am mai citit si am ajuns la niste mesaje in care ea vorbea despre mine spunandu-mi „ala” bine nu e mare chestie asta dar pe mine m-a deranjat putin adica na sunt prietenul ei nu un „ala” din multime mai jos am vazut un mesaj in care spunea el ” ar trebui sa mai iesim sa te mai invat eu vrajeala ” iar ea i-a raspuns ” pai ar cam fi cazul sa ma cam inveti, ala nu stie deloc ”
Am ramas asa cand am vazut.. mai ales ca a si sters mesajul dupa, apoi toata seara am suferit, nu mai puteam sa dorm eram numai cu gandul de ce a facut asta si asteptam sa vina ziua de maine sa o intreb.
Insfarsit a venit, i-am spus ca vreau sa ne vedem sa discutam ceva important, ea s-a comportat normal apoi eu am intrebat-o ce a fost cu mesajele alea de aseara, apoi a inceput sa ma ia ca de unde am parola ei ca stau pe contu ei sa o spionez cu de toate s-a calmat mi-a zis ca stergea conversatiile sa nu le vada maicasa ca nu o lasa sa vorbeasca cu baiatul ala iar eu in mintea mea eram ceva ” bai fetita daca maicata nu te lasa dar eu de ce te-as mai lasa? „.

A zis ca nu o sa mai vorbeasca cu el iar cand va ajunge acasa isi va schimba parola, norocul meu, am ramas conectat pe messengerul ei iar cand si-a schimbat-o nu a mai dat pe „deconecteaza-te de pe alte dispozitive” si am ramas conectat si am vazut in continuare cate si mai cate vorbea cu ala care asemenea lucruri nu trebuiau vorbite intre 2 „prieteni” .
Au trecut 3 zile, vorbea in continuare cu el am sunat-o am intrebat-o daca a mai vorbit cu el, imi zicea mereu ca „nu” ma mintea nu am mai suportat asa ca am chemat-o din nou sa ne vedem.
Ultimul mesaj dat lui a fost „ma duc sa ma vad cu Narcis sa nu imi mai dai mesaj” cand a venit ne-am urcat in masina si am mai dat o tura pana s-a incalzit motorul timp in care am fost foarte reci.. dar eu o intrebam mereu cred ca de vreo 5 ori am intrebat-o „ai mai vorbit cu ala? ” ea de fiecare daca imi zicea „nu” si a devenit din ce in ce mai nervoasa.
Deci bai eu chiar nu imi imaginam cum poate sa faca asa ceva stiam adevarul si o priveam, o priveam mirat cum poate sa ma minta ne-am oprit, am intrat pe bancheta din spate si i-am zis ca stiu totul absolut totul si faptul ca m-a mintit de fiecare data cand o sunam si o intrebam daca au mai vorbit, apoi a dat totul pe fata mi-a zis adevarul m-a mintit nu mi-a zis de ce a zis ” pur si simplu”.
Nu o mintisem niciodata, nu o inselasem niciodata, de ce, de ce a facut asa ceva nu am aflat niciodata dar acum nici nu ma mai intereseaza, sunt bucuros ca am aflat din ce aluat sunt facute fetele, cat de mult pot sa minta, cea mai importanta lectie invatata este ca niciodata nu poti avea incredere intr-o fata m-a convins ultima cu cata usurinta poti fii mintit de una..
Eu niciodata nu am cautat sa imi bat joc de o fata sau sa fiu pe interes am cautat doar o relatie de durata in care sa ne intelegem sa fie totul frumos ca in orice relatie normala dar na.. nu stiu daca voi mai gasi asa ceva..

Sper ca v-a placut povestea mea scuzati greselile de exprimare sau punctuatie de obicei cand povestesc nu prea le folosesc dar aici am incercat sa le folosesc si imi pare rau daca v-a plictisit povestea mea.

Am incercat sa o fac cat mai lunga si cat mai frumoasa, mie asa im plac povestile sa fie lungi si frumoase cu o poveste interesanta despre toate experientele.

Mai am din poveste dar nu cred ca era chiar asa de interesanta.. acea femeie si-a gasit alt barbat care avea si el o fata s-au impreunat, sora fostei mele si cu
fata aia au devenit surori vitrege apoi eu am inceput sa vorbesc cu ele si ieseau cu mine ( le lasa maicasa fiindca ma stia un baiat cuminte).
Dar eu fiind prost si lucrand si avand putinei bani de buzunar le luam in fiecare seara le scoteam la pizza iar ele tarfele dreacu le-am dus intr-o seara acasa spunand ca nu le lasa mult ale maicasa dar au asteptat pana am plecat eu si au iesit cu cel mai bun prieten al meu si multe..
Este si aici o poveste destul de mare dar am considerat ca nu este prea interesanta si nu face parte din ceea ce am vrut sa spun defapt daca este cineva interesat de poveste si v-a placut povestea mea de mai sus puteti sa imi dati mesaj pe facebook iar eu v-o voi spune cu placere cu conditia sa imi spuneti si voi povestea vietii voastre 😀 (asta numai daca vreti 😉 )

https://www.facebook.com/Narcis12345

 

Comentarii

Comentarii

11 COMENTARII

  1. Iti scriu doar atat: cu astfel de persoane nu este bine sa-ti petreci timpul. Sunt persoane nesigure, persoane ce nu gandesc mai mult decat propria lor persoana. Si vrei, nu vrei sa crezi, ai putea sa-ti citesti povestea inca odata, cap coada, si poate iti vei da seama. Cele mai multe persoane din timpul notru de acum, din prezent, sunt concentrate pe propria persoana, chiar daca ele nu-si dau seama sau refuza sa creada asta. Fiindca, o persoana daca spune ca nu se gandeste la propria persoana, are si o anumita demnitate si crede-ma, o astfel de persoana cam stie ce vrea de la viata si nu se lasa purtata de firele gandirii influentata, cum sunt marea majoritatea.
    In cazul fetelor, acelor fete care nu prea au incercat sa gandesca mai mult decat ceea ce vede pe la televizor, facebook, reviste si alte medii in care nu se promoveaza chiar nimic care sa te ajute sa gandesti, de aceastea este cel mai bine sa te feresti. Nu zic ca n-are fi oameni, ba chiar sunt oameni, oameni care au suflet, o inima bate in pieptul fiecarei, frumoase, atragatoare, fete carora le poti oferi o floare cu dragoste, dar in cazul gandirii este rau, ca sa nu zic un alt cuvant.
    Nu fac discriminare ca si-n cazul multor baietii este la fel. Dar ceea ce vreau sa-ti scriu este ca, cu astfel de persoane nu este bine sa mai continui discutia, nici sa te vezi, poate doar sa le saluti din politete daca le vezi, dar sa mai ai vre-o legatura cu ele, in nici un caz. Ba chiar te-as ruga sa-ncerci sa scoti ideile despre ele din minte si orice alta emotie care ar putea sa mai existe in tine si sa-ntelegi ca, nu vei rezolva nimic daca vei continua asa. Tristea in fiecare se bazeaza cel mai mult pe propriul psihic si de cele mai multe ori, dar nu stiu de ce exact, ne place sa ne complacem in aceea situatie. Suferim ca s-a despartit de noi, suntem tristi ca nu stiu ce. Intr-adevar, este greu la inceput pana vom reusi sa intelegem, dar credema, n-are nici un rost astfel de persoane sa le mai tii in minte. Incearca doar sa te detasezi, gandeste limpede, analizeaza-ti povestea si incearca sa mergi mai departe. Depinde de fiecare dintre noi , de cum luptam. Daca stam si ne plangem, dar fara sa vrem sa facem ceva, fara sa vrem sa analizam situatia si sa incercam sa intelegem daca chiar merita emotiile, atunci pentru ce ai mai scris povestea? Sa te descarci definitiv ? Sau doar sa-ti alimentezi incontinuare starea?

    Tu alegi !

     
  2. Sincer.. chiar am scris-o mai mult sa ma descarc, sa uit de toti si de toate si sa incerc sa incep o viata noua dar este foarte greu.. nu gasesti acei oameni care sa te ajute sa treci peste iar de asteptat.. ce astept sa vina 25 – 30 de ani sa raman tot singur? M-am saturat de asta vreau sa fac ceva vreau sa fiu cineva dar nu am cu cine, nu stiu.. parca nici macar eu nu mai stiu ce vreau de la viata.. pur si simplu as vrea pe cineva care sa ma inteleaga ca oricare alt om..

     
  3. Si daca acel cineva pe care-l tot cauti sau, mai degraba, tot astepti sa vina sa te inteleaga nu exista??? Ce mai faci cu viata ta in cazul acesta? Anonim are dreptate: TU ALEGI. Te cred cand ti se pare ca tot universul comploteaza impotriva ta, dar asta nu este decat o parere. Iar fuga nu este o optiune decat pe termen scurt, pana-ti reincarci bateriile si te reintorci sa-ti continui si sa-ti traiesti propria-ti viata, ASA CUM E. Sa nu uiti ca esti inca foarte tanar si, CU VOIA LUI DUMNEZEU, ai toata viata inainte sa ti-o faci cum doresti sau macar sa incerci sa ti-o faci cum doresti. Eu am o varsta destul de inaintata si am trecut prin destule pana acum, iti spun sincer ca TU ALEGI daca sa-ti traiesti viata langa cineva doar ca sa nu fii singur sau, daca nu va fi alta solutie ca sa-ti intalnesti sufletul pereche si sa fiti impreuna, sa alegi sa traiesti singur, dar demn, fara a fi povara nimanui, decat a ta insuti. 🙂

    Apropo, ce solutii ai pt cineva care raceste tot timpul, desi a incercat toate vitaminele si toate naturistele posibile din lume??? Un element ajutator: persoana in cauza este extrem, extrem de sensibila, se emotioneaza si plange usor atunci cand ii este atins sufletul. 🙂 Astept raspuns. 🙂

     
  4. Mie mereu viata mi-a placut sa mi-o traiesc la maxim si asta fac in fiecare clipa doar ca na.. am spus mai ai nevoie si de cineva uneori care sa te inteleaga sa iti fie alaturi, nu stiu.. nu pot sa iti dau un raspuns mai bun decat acesta, daca s-ar numi un raspuns..

     
  5. 🙂
    Ai grija cu traitul asta la maxim, se poate intoarce impotriva ta daca e… „prea maxim”!
    Suntem facuti sa traim in 2, dar nu tuturor le iese treaba asta. Asta nu inseamna ca-s mai prosti sau mai fraieri decat altii, ci pur si simplu nu si-au gasit perechea. Stiu ca poate deveni disperant la un moment dat, zi merci ca n-ai 30-40 de ani sa stea ai tai tot timpul cu gura pe tine ca nu te-ai insurat si nu esti la casa ta! :)))) Oricum, esti mai puternic si mai demn sa fii singur, decat sa stai cu cineva doar de ochii lumii. 😉 Si chiar stiu si inteleg cat de greu e sa fii singur, dar priveste si partea cea buna: esti tanar, ai libertatea sa faci ce vrei cand vrei, fara sa dai socoteala nimanui. Poate ca e necesar sa fii acum singur, sa te pregatesti pentru printesa ta pe care ai s-o intalnesti mai tarziu, ce zici de asta? 🙂
    Ia fiecare zi asa cum vine si ai sa vezi ca ce-i al tau, chiar e pus deoparte si n-are cum sa ti-l ia altcineva! 🙂

     
  6. Si mai sunt 2 chestii pe care vreau neaparat sa ti le zic 🙂 :
    1. Sa nu lasi pe nimeni, dar pe NIMENI, sa-ti spuna ca „asta-i soarta, n-ai ce-i face!”, pt ca nu e asa! Singura soarta esti tu insuti si parintii tai, restul depinde de tine si de alegerile tale in viata. Si daca se intampla sa-ti mearga rau, nu viata e de vina si nu viata nu te lasa sa-ti fie bine, foarte posibil nici tu cu alegerile tale, ci oamenii din jurul tau. Sa nu uiti niciodata ca soarta ta esti tu insuti si, in functie de tine si din pacate si de altii din jurul tau, alegi de-a lungul vietii.
    2. Sunt impresionata de corectitudinea limbii romane pe care o folosesti la scris! 🙂 Nu multi de varsta ta mai stiu sa scrie atat de corect romaneste, bravo!!!

    PS1: Inca astept raspunsul cu remediile pt raceala… 🙂

    PS2: La multi ani de Martisor tie si tuturor celor ca tine! 🙂

     
  7. Ca vorbeam de gramatica: „Singura soarta esti tu insuti si parintii tai”; corect: „Singura soarta sunteti tu insuti si parintii tai”. Scuzeeee, grabaaaa! :))))

     
  8. „Cunoscută sub numele de mecanică cuantică, această ramură a fizicii moderne încearcă să facă lumină în microuniversul particulelor elementare, construind teorii care să explice comportamentul electronilor şi al celorlalte particule elementare. Cunoscută sub numele de mecanică cuantică, această ramura a fizicii moderne încearca să desluşeasca legile lumii subatomice, construind teorii care să explice comportamentul electronilor şi al celorlalte constituente fundamentale ale materiei. (…). Universul subatomic are mecanisme care scapă în parte înţelegerii umane, iar când se supune totuşi teoriilor fizicienilor, o face într-un mod contraintuitiv, paradoxal, ce îi lasă perplecşi pe filozofii moderni ai ştiintei”.

    Suntem în legătură cu Universul. Suntem iubire

    Fizica modernă arată că la baza a tot ceea ce există se afla un câmp cuantic care uneşte totul, format din suma tuturor posibilităţilor. Prin intermediul acestui câmp suntem mereu în legătura cu toţi şi toate, că suntem sau nu, conştienţi de aceasta.

    Este vorba despre o energie care este magnetică şi care vibrează tot timpul. Tot ceea ce există vibrează. Inclusiv gândurile noastre vibrează. „Experienţele noastre sunt întotdeauna un răspuns la vibraţiile pe care le transmitem în Univers. Experienţele din viaţa ta sunt mereu o reflecţie a gândurilor tale. Aşadar, dacă vrei să îţi schimbi experienţele, schimbă-ţi gândurile şi vibrează la un nivel diferit. Totul începe de la un gând. Gândul tău creează realitatea, dar fiecare gând vibrează la un nivel diferit. Ceea ce misticii ne spuneau acum mii de ani este demonstrat astăzi de fizica cuantică. În momentul când reuşeşti să magnetizezi la acelaşi nivel cu dorinţa ta, aceasta se transformă în realitate fizică.

    Aşa se întâmplă totul… Pentru ca noi să vibrăm în ritm cu Universul, e nevoie doar de gânduri pozitive, pline de iubire. Le eliberăm, iar ele construiesc o realitate benefică pentru noi şi pentru toate organismele vii. Fiecare dintre noi are în jur de 70.000 de gânduri pe zi, iar aceste gânduri produc consecinţe. „Energia emisă de gândurile noastre îşi caută apoi, în drumul ei, o altă energie cu care să vibreze la unison, după principiul „ceea ce se aseamănă se adună”. Fiecare gând, indiferent că este bun sau rău, declanşează un proces de rezonanţă. Tot ceea ce va vibra la unison cu energia gândurilor noastre va fi atras automat în viaţa noastră”.

    Ce este Iubirea?

    Majoritatea dintre noi credem că dragostea este doar o emoţie. Dar de fapt, dragostea reflectă un mod de a fi. Aceasta stare a fiinţei este menţinută într-un câmp cunatic.

    Tot ceea ce gandim, clipă de clipă, este transmis instantaneu unui câmp cosmic de energie care interacţionează cu tot ceea ce există în jurul nostru. Iar totul interacţionează cu noi. Dacă tu crezi că te aşteaptă o relaţie de iubire profundă, o bogaţie spirituală şi abundenţă exterioară, atunci exact aceasta se va produce în viaţa ta. Sentimentele umane care izvorăsc din inimă datorită convingerilor noastre, modifică ADN-ul în mod direct iar acesta influenţează atomii. Faptul că ADN-ul se schimbă în funcţie de energiile pe care le transmitem Universului este o altă descoperire majoră a ştiinţei de astăzi.

    Ne putem gândi la câteva momente din vieţile noastre personale pentru a ne da seama în ce mod se manifestă iubirea, cum pozitivitatea noastră influenţează în bine:

    De exemplu, o plantă îngrijită cu dragoste şi atenţie va creşte cu mult mai viguroasă. Un nou născut care este mângâiat cu iubire răspunde acestui sentiment care îl învăluie, datorită legăturii care există între copii şi părinţi. Iar acest copil va creşte mult mai bine decât un copil care nu a avut parte de iubire. Chiar şi un obiect de care avem grijă, de exemplu maşina personală , „răspunde” în acelaşi mod, fară să se strice şi să ne lase baltă mereu.
    Această conexiune intrinsecă între toate, fie că este vorba despre oameni, organisme vii sau obiecte, ne face să răspundem cu dragoste sau fără dragoste, atunci când ea nu este oferită. Până ca fizica cuantică sa ne explice aceasta interconectivitate, intuiam doar că ceva leagă obiectele, plantele şi animalele, dar nu ştiam cum şi nici de ce.

    Starea de iubire necondiţionată este mediul ideal care permite acele alegeri cuantice care se vor manifesta la potenţialul lor maxim. Atunci când trăim anumite stări cum ar fi compasiune, iubire, iertare, dragoste, dar şi stări negative ca mânie, ură, supărare, gelozie, noi influenţăm direct structura AND-ului nostru, iar aceste modificări se propagă în trupul nostru, cât şi în afara noastră, pe distanţe extraordinar de mari. Datorită câmpului cuantic, influenţând tot ceea ce există în această lume.

    Iar inima, după cum au descoperit cercetătorii de la Institute of HeartMath, este un fel de interfaţă care transformă toate emoţiile şi convingerile noastre în energii electromagnetice.

    Ştiinţa de acum ne arată că experienţele pe care le avem prin intermediul câmpului cuantic sunt rezultatul conştiinţei. Alegerile pe care le facem în mod conştient ne pot ajuta să atingem o stare cuantică stabilă şi orice deznodământ poate deveni realitate, în funcţie de alegerile pe care le facem. Dar ca să atingem această stare de fiinţare stabilă, e nevoie de iubirea necondiţionată… Starea de iubire necondiţionată este mediul ideal care permite apariţia celor mai bune posibilităţi în viaţa noastră. Oricare ar fi deznodământul, trebuie să îl întâmpinăm cu iubire. sursa

     
  9. Deci a fost nevoie ca oamenii sa explice stiintific evidenta, realitatea, ceea ce a spus Iisus: „Eu sunt Calea, Adevarul, Viata!”
    Bun, intrebarea mea pt dvs, d-le Rusu Cristi, este: ce va face sau ce face stiinta, cand stim cu totii ca omenirea se indreapta in mars vioi spre Apocalipsa, asa cum, din acea iubire neconditionata de care vorbiti, Dumnezeu ne arata?

     

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.