Povestea mea de dragoste

O poveste copilareasca,dar plina de sentimente…Povestea mea de dragoste a inceput in urma cu aproape 8 luni,cand l`am cunoscut pe el,cel mai frumos vis,cel mai frumos inger,A.La inceput nu ma simteam foarte atrasa de el,nu ma vedeam in viitor langa el,dar de la o guritza de bautura,s`a ajuns la un pupic,mai apoi la un sarut.Eu aveam prieten,el la fel,prietena,dar cum nici el,nici eu nu iubeam,nu eram indragostiti,de ce sa pierdem ocazia asta,knd ne puteam simtii bine amandoi.Asa a si fost!A doua zii eu m`am despartit de prietenul meu,ce e drept din alte motive,nu pentru el,insa el a continuat relatia cu prietena sa,dar fara sa simta ceva anume pentru ea.Am facut schimb de numere de telefon iar a doua zii,seara m`a sunat,am vorbit,i`am spus k cu o zii inainte (duminica) m`am despartit de prietenul meu,el a zis la fel,a mintit,dar a mintit numai cu cuvintele,pentru k oricum inima lui nu ii apartinea ei,ba chiar mi`a spus k relatia dintre ei e foarte rece si nu se intalnesc foarte des,desi stateau la 5 minute unul de celalalt.Au trecut cateva zile.

Ne`am intalnit dupa o saptamana,el era la fel,eu la fel,am petrecut toata noaptea impreuna,cu niste prieteni comuni,evident ne`am sarutat,am stat tot timpul impreuna,era ca si cum ne`am fii cunoscut demult.

De atunci am ramas impreuna,nu era nimic serios,nici din partea mea,nici din a lui,fiecare cu treaba lui,doar in weekend ne intalneam(knd mergeam eu la bunici) sau o data pe saptamana cand venea el in oras.Am tinut`o asa cam o luna,dupa aceea am inceput sa ne intalnim mai des.Nu`l iubeam,nici el pe mine,dar ceva tot simteam unul pentru celalalt.Dupa vreo doua luni,ne`am certat,din cauza mea,a aflat k m`am intalnit cu altcineva in timp ce el era plecat din oras,in fine,a trecut si ne`am impacat.

Zilele treceau,ne intalneam tot mai des,am inceput sa simt ceva pt el,ceva ce nu am mai simtit pt nimeni,nu eram sigura k il iubesc,dar tineam foarte mult la el si eram sigura ca si el la mine.Eram deja de aproape 3 luni jumate impreuna,eram fericiti,pana intr`o zii,knd ne`am intalnit,aproape ca de fiecare data,in acelasi loc,parea foarte abatut,vroia sa`mi spuna ceva dar nu stia cum,pana la urma a spus`o,mi`a zis k ma iubeste dar ca a intervenit ceva si trebuie sa plece din oras,undeva mai departe,pentru 3 luni,asta nu era asa groaznic,3 luni treceau repede cat de cat,dar partea proasta era ca nu stia sigur daca se mai intoarce,erau sanse minime sa mai fim vreodata impreuna,dar totusi erau.In acel moment am simtit k imi tremura picioarele,nu am putut sa`i spun nici un cuvant,l`am strans in brate si abea puteam sa`mi stapanesc lacrimile,nu vroiam sa ma vada plangand.Stiam k ma iubeste,lacrimile lui mi`au dovedit asta.

Nu am reusit sa tin toata durerea asta in suflet,vroiam sa o scot cumva afara si cum altfel decat prin lacrimi.Am plans amandoi ca 2 copii.Daca pana atunci nu eram sigura de ce simt pentru el,am aflat in momentul acela,il iubeam,il iubeam mai mult decat credeam si nu`mi venea sa cred k tocmai atunci,tocmai knd eram asa fericiti el trebuie sa plece.Cel mai tare ma durea gandul k nu`l voi mai avea langa mine,nu voi mai avea cui sa`i spun noapte buna,nu voi mai avea pe cine sa strang in brate.Nu vroiam nimic altceva si pe nimeni,numai pe el.Imi veneau in minte toate momentele fericite petrecute cu el,nu puteam sa`i spun nimic,nici macar un cuvant.Stateam amanadoi ne strangeam in brate.Imi parea atat de rau k nu am apucat sa`i arat cat de mult il iubesc,nu am apucat sa il fac fericit.

Nu cu mult timp in urma mi`a promis k nu ma va lasa niciodata singura,dar s`a intamplat,a plecat.Au fost cele mai grele zile din viata mea,nu puteam sa ma opresc din plans,vorbeam cu orele la telefon,dar era doar atat,puteam sa`i aud vocea.Nu stiam ce sa fac fara el,nu puteam sa`l uit,era singuru din mintea si inima mea.Am facut tot ce am putut sa invat sa traiesc fara el,chiar exagerat,dar nimeni nu era ca el,il vroiam numai pe el.

Macar aveam ceva ce imi alina dorul imens ce il simteam pentru el,SPERANTA.Zilele treceau si speram tot mai putin k il voi avea din nou in bratele mele,doar pentru mine.Nu vroiam decat sa vina inapoi,sa ii pot arata toata iubirea ce o simt pentru el.Asa a si fost,knd ma asteptam cel mai putin m`a sunat si mi`a spus k se intoarce,dar de data aceasta definitiv si mult mai aproape de mine.La fel ca atunci knd a plecat am ramas socata,nu stiam ce sa`i spun,nu gaseam nici un cuvant prin care sa imi exprim toata fericirea,imi erau inlacrimati ochii,dar de data asta de fericire.Acum suntem impreuna,de cand s`a intors nu a fost nici o zi in care sa nu ne vedem,majoritatea timpului suntem impreuna,ne iubim cum putini stiu sa iubeasca,suntem una si aceeasi persoana.

In sfarsit sunt fericita,in sfarsit ii pot arata toata iubirea ce o simt pentru el.Avem multe planuri si sper sa le ducem pe toate la bun sfarsit.Te iubesc puisor,te iubesc si te voi iubi toata viata mea.esti steaua ce`mi lumineaza noaptea si soarele ce ma incalzeste dimineata.

Trimis de catre: Lore
lore_pitik4you@yahoo.com

Comentarii

Comentarii