Povestea mea de iubire…

5
1473

Totul a inceput in anul 2006, cand mi-am bagat internet acasa. Mi-am facut un ID de messenger si uite asa am inceput sa imi fac prieteni (virtuali). Pe atunci aveam doar 14 ani. Dintre toti amicii virtuali, numai unul singur mi-a atras atentia doar cu o singura poza. Nu m-a invitat la un suc din prima clipa, asa ca ma simteam usurata, eram prea timida sa fac cunostinta cu baieti. Am tinut legatura, iar dupa un an, mai exact, pe 13 iunie 2007, m-a chemat la o inghetata. Mi-am luat inima in dinti si am acceptat. Pe M. il placeam in secret si eram foarte emotionata cand urma sa ne intalnim. Din clipa in care l-am vazut, il placeam si mai mult. Am vorbit, am mancat inghetata, ba chiar mi-a si zis ca sunt un pic timida, iar eu i-am zis ca un pic mai mult. Imi placea mult cum ma privea si simteam cum fluturasii din stomac isi faceau de cap, parca eram in al noualea cer. Apoi ne-am hotarat sa ne plimbam prin parcul orasului, dar nu prea ne-am plimbat si mai mult am stat pe o banca. Era asa de aproape de mine si… m-a sarutat. N-am sa uit niciodata clipa asta! A fost prea frumos! Cand am ajuns acasa, m-am pus repede pe mess, iar cand am vazut ce a scris el la status, m-am topit. Scria ceva de genu':"Dragostea e tot ce avem." Am vorbit si am ajuns la concluzia sa fim impreuna.

La inceputul relatiei imi era frica, deoarece nu eram o fata "libera", adica parintii ma tineau din scurt si nu voiam sa-l supar cu chestia asta, dar M. mi-a zis ca nu il deranjeaza chestia asta, ca si el la 15 ani tot asa era. Si mi-a mai zis ca ma iubeste. Eram prea fericita, pana cand, dupa un an, a plecat la mare cu fratele lui si iubita fratelui. A stat acolo o saptamana, l-am asteptat cu drag. In ziua cand a ajuns, a intrat pe mess si mi-a zis ca nu mai are rost sa continuam relatia, pentru ca nu ma mai iubeste si ca nu sunt o fata "libera". De atunci, a inceput cosmarul! L-am inteles, nu am avut ce sa fac.
Timp de un an si jumatate am stat despartiti, timp in care mai tineam legatura si plangeam dupa el. Am fost si cu alti baieti, dar niciunul nu m-a facut sa il uit pe M.
Acum 4 luni ne-am impacat si sunt fericita, am 18 ani, parintii nu mai spun la ce ora sa vin acasa si asta il bucura pe M. Acum il iubesc si mai mult, si el mi-a zis ca ma iubeste, dar nu imi zice asa de des ca inainte, asa ca nu sunt sigura de iubirea lui. Fac tot ce pot ca sa nu-l mai supar, pentru ca il iubesc mult si e prima mea dragoste.
 

Comentarii

Comentarii

5 COMENTARII

  1. Crede-ma stiu cum este iubirea la 18 ani. MAREA DRAGOSTE. Dar chestia asta cu"fac tot ce pot ca sa nu-l supar" o sa-ti aduca multa nefericire, crede-ma ca stiu ce spun si ti-a recomanda cu insistenta sa nu renuti la punctele tale de vedere, mai tarziu a sa-ti para rau. Daca e sa fie al tau, crede-ma va fii, daca nu …. trebuie sa accepti realitatea, daca nu esti sigura de dragostea lui, testeaza-l si daca nu trece testul mai bine renunta altfel chiar daca va casatoriti vei aavea tot timpul un sentiment de neimplinire si cu trecerea timpului ai sa te simti tot mai singura in cuplu. Apoi daca mai apar si copii lucrurile oricum se complica de la sine si e mai greu de renuntat atunci. Te rog sa te gandesti bine ca sa fii fericita mai tarziu. Si inca odata, stiu cum e sa ai prima dragoste, stiu cum e sa nu vrei sa-l pierzi, dar stiu cum e MAI TARZIU daca tu de pe acum incerci cu toata fiinta ta sa-i faci numai lui pe plac ca sa nu-l superi…. AI MARE GRIJA, ai toata viata in fata ta, nu ti-o strica daca nu merita.

  2. ce zice monica e adevarat si din punctul meu de vedere,tot ce pot weu sa iti zik e ca povestea mea se aseamana mult cu a ta,eu nu-s genu timada,sunt mai rebela dar knd e vb de M al meu….:"> si eu iubesc enorm,si la fel si pe mine parinti mau ca-m tinut din scurt si asta il cam deranja dar nu se supara niciodata pe mine la mine diferenta e ca el a plecat in italia ca sa ajute la un viitor mai bun al lui,al nostru:(( ma bucur k povestea ta e umpik mai fericita ca a mea.iti doresc sa fii foarte iubita,si profita de orice moment,merita:*:D

  3. Faptul k ti-a zis brusc in fata k nu mai are rost sa continuati relatia si v-ati despartit desi tu nu i-ai gresit cu nimic….ar trebui sa iti dea de gandit..sa nu o patesti din nou……parerea mea ca daca te iubea sincer,indiferent daca erai libera sau nu,ar fi facut orice sa nu va despartiti…cand iubesti pe cineva cu adevarat,faptul k te vezi rar cu acea persoana,nu trebuie sa duca la sfarsitul relatiei,ci din contra acele putine clipe petrecute impreuna,sa te faca sa iubesti si mai mult…..E doar o parere,si nu altceva…iti doresc sa te faca fericita si sa iti impartaseasca dragostea….,dar sa te gandesti din cand in cand si la ce ti-am spus eu…..

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.