Prea complicat!

4
2005

 

Nu stiu cat de sugestiv e titlul , dar alta idee chiar nu am.
Totul a inceput acum 4 ani,cand din cauza faptului ca parintii mei au fost nevoiti sa plece in strainatate,a trebuit sa ma mut in orasul in care locuiesc bunicii mei.Cunosteam pe vremea aceea cateva persoane,obisnuiam ca in vacante sa merg pe acolo si il cunosteam si pe el pe care il voi denumi A, dar o data cu mutarea mea acolo ne-am apropiat mai mult,ba chiar devenisem buni prieteni, confidenti.Timpul trecuse, eu aveam o relatie de 1 an, cu un baiat care ma iubea enorm,iar el o aventura cu o domnisoara.Deja trecuse 3 ani de cand eram apropiati si pana intr-o zi cand instantaneu ii spune prietenei mele: eu il plac pe el, iar raspunsul ei a fost: e imposibil,il cunosti de atata timp de ce tocmai acum?fii serioasa, si s-a amuzat copios pe seama celor spuse de mine.Zilele au trecut, relatia mea cu acel baiat ma distrugea,nu mai voiam, nu-l mai suportam si intr-un final ne-am despartit.Apoi intr-o banala noapte , cand nu aveam somn, pe la 4 dimineata am deschis frumos laptopul , am intrat putin pe net si m-am gandit sa socializez cu cineva, dar oare cu cine?Doar eu puteam fi online la acea ora.Si l-am gasit pe el,am vorbit si aveam cele mai mari emotii,de parca ar fi fost prima oara cand ne vorbeam :))  , iar in acea seara ne-am destainuit unul altuia,eu mi-am facut curaj si i-am marturisit ca de ceva timp simt ceva mai speacial,iar raspunsul lui,a fost unul care m-a bucurat nespus de mult: te-am vazut intr-o seara acum multe luni , cu prietenul tau,erai imbracata intr-un banal hanorac, aveai parul desprins si atunci mi-ai parut cea mai frumoasa,eu din acea seara nu-mi pot lua gandul de la tine.Toate bune si frumoase,ne-am vazut,ne-am placut,ne-am cuplat.Au inceput vorbele rele,atacuri la adresa noastra,dar spre surprinderea mea nu ne-au afectat deloc,era totul perfect,pana cand,am dat-o in bara.S-a intamplat ca dupa aproximativ o luna de relatie, sa ies cu niste vechi prieteni printre care si un fost iubit de-al meu din copilarie,prietenul lui cel mai bun.Am inceput sa vorbesc cu acel baiat ,desi trecuse mult mult timp de cand fusesem noi impreuna,eram confuza in privinta lui si a lui A.Ei erau cei mai buni prieteni,dar acel baiat din trecut imi dadea fiori,nu stiam ce sa fac.Incepusem sa nu mai fiu asa atrasa de A,iar el parca tinea la mine din ce in ce mai mult.Au trecut zilele iar intalnirile mele cu acel baiat erau din ce in ce mai dese si s-a produs inevitabilul,l-am lasat pe A pentru acel baiat( cea mai mare prostie din viata mea).Dupa aproximativ 2 saptamani acel baiat nu mi-a mai raspuns la telefon,fugea de mine,de fapt obtinuse ce-si doarea,eu nu mai eram iubita prietenului lui, ce rost are mai fi avut sa continuam?!In acel moment am simtit ca totul fusese doar o aventura si ca inima mea e inca la A , asa ca l-am sunat,cu lacrimi in ochi implorand iertare.Iar el mi-a spus ca nu-si doreste decat sa fiu fericita si sa incerc sa fiu cu prietenul lui,atunci i-am zis ca fericirea mea e doar langa el.A mai trecut ceva timp ne-am impacat ,toate bune si frumoase.Dupa cateva luni relatia noastra incepuse sa se duca pe aba sambetei,el isi reluase aventurile,iar eu ,eram iubita supusa ce nu avea nici un drept sa spuna nimic.Am continuat asa pana cand nu am mai suportat,si am zis ca am platit suficient pentru greseala pe care am facut-o.Atunci ne-am despartit,am rupt orice legatura cu el pentru 2 luni.Dupa 2 luni dintr-o pura conincidenta am vorbit,apoi ne-am intalnit si ne-am gandit sa ne mai dam o sansa,care nu a tinut decat 2 saptamani.El avand acelasi caracter rece,indiferent.Intre timp am cunoscut un baiat pe o retea de socializare,m-am intalnit cu el si am zis sa-mi dau o sansa poate doar asa il voi uita pe A.Toate bune si frumoase,dar vorba ceea orice minune dureaza trei zile,minunea mea de relatie a durut o luna,putin mai mult ce-i drept.M-am despartit de acel baiat si bineinteles la cine as fi putut sa ma intorc decat la A,cu care in acea luna mai vorbisem de vreo 2 ori.Ne-am impacat din nou,el aratand un foarte mare dor fata de mine,eu bucuria si naivitatea,crezand ca Doamne ajuta,s-a schimbat.
Dintr-o neintelegere el a decis ca noi sa luam o pauza,eu foarte trista deoarece el nu-mi daduse dreptul sa ma justific si nici nu avea putina incredere in mine,i-a fost mai usor sa se lase influentat de acel bun prieten al lui si sa-mi spuna mie sa luam o pauza.Dupa ce mi-a comunicat decizia sa,a doua zi am aflat ca iubitul meu e cu o fata din gasca prietenului lui.Nu i-am spus nimic, ne vedeam pe strada, zambeam frumos, ba chiar ne intelegeam bine ca si vecini.Dupa vreo 3 saptamani ,il caut, eu ,doar nu si-ar fi lasat el ditamai orgoliu sa ma caute, nu ?Vorbim si se arata foarte dezamagit de actul pe care-l savarsise in urma cu cateva saptamani, astfel propunandu-mi o mica intalnire ca sa-mi explice ca intre el si acea fata nu e nimic.Am acceptat bineinteles.Ne-am vazut intr-o seara si in momentul in care ne-am intalnit ne-am imbratisat,ne-am sarutat cred ca mai mult de 5 min si nu ne-am spus absolut nimic,decat la final un : mi-a fost dor de tne.Toate bune si frumoase,a doua zi ne-am intalnit,ne compartam ca si cum nu ne-am fi despartit,el fiind in continuare cu acea fata,iar eu crezand in spusele sale ca in curand o va termina cu ea,dar asteapta un motiv intemeiat.La cateva zile,ma trezesc cu prietena lui,pe care din pacate o cunoasteam,cu cearta si panarama ca i-am furat iubitul.M-am amuzat avand in vedere ca eu nu aveam cum sa-i fur iubitul ,cu care eu aveam in spate o relatie de un an si ceva.A inceput un mare scandal,iar eu am preferat sa ma retrag.Dupa toate injosirile care mi-au fost aduse,am crezut ca voi gasi alinarea in A,dar el le-a luat apararea acelei fete si prietenelor ei.Am trecut cu vederea si peste acel lucru si i-am propus sa stergem tot cu buretele si sa o luam de la 0.Eu am vrut,dar de la a zice pana la a face,e cale lunga,asa ca nu s-a putut.Am inceput sa ne certam, acu' ne certam , acu' ne impacam.Ma dispera situatia,asa ca in vacanta am preferat sa merg intr-un alt oras invecinat,la o ruda pentru cateva saptamani.Cu el relatia se racise,daca eu il cautam ok,daca nu, as fi asteptat mult si bine sa ma caute.
Intr-o zi primesc vizita unor buni prieteni,care ma pun la stire,ca A,care din cate stiam eu,inca mai era iubitul meu,intr-o seara a iesit cu domnisoara cu care mai avusese dansul aventuri inainte.In acel moment am simtit ca a picat cerul pe mine,asa ca am rupt din nou orice legatura cu el.Dupa o saptamana ,ma cauta,si imi cere o explicatie pentru faptul ca dintr-o data rup legaturile.I-am spus cum sta treaba,imi explica ca nu e adevarat,bineinteles eu , credula din fire,am inghitit galusca.Incepusem sa vorbim,el foarte bine dispus, ne sunam toate bune si frumoase.Vazand aceste minunatii ,decid sa vin acasa,poate i-o fi dor iubitul meu de mine.Vin acasa,iar in prima zi,ne-am certat,iar de data asta el a fost cel care a rupt orice legatura cu mine,stergandu-ma din listele de pe site-urile de socializare,cu pretextul sa-mi dau seama ca am gresit cum am procedat atunci.Dupa parerea lui ar fi trebuit sa-i spun,nu sa iau decizii singura.Dar cum sa-i spun,cand de fiecare data cand mi s-a intamplat ceva asemanator legat de acea domnisoara si i-am zis,dumnealui facea ditamai tamtamul?Asa ca in acea zi , in care stateam in fata calculatorului si imi curgeau lacrimile suvoaie,am decis sa-i zic: vrei sa renunti de tot sau vrei sa reluam? El mi-a spus:hai sa incercam,dar nu va fi totul roz,sunt tare suparat.Decat sa-l pierd,tac si inghit.Foarte bine.Dupa aceasta intamplare,incerc sa ne vedem,adica trecuse vreo luna de cand nu ne vazusem ,asa ca 3 zile incerc sa-l fac sa ne vedem,iar el promite marea cu sarea,ca ne vedem acum,peste 30 de mine,peste o ora si tot asa m-a tinut vreo 3 zile pana cand intr-un sfarsit ne-am vazut.Am stat ,am vorbit,ne-am iubit,toate bune si frumoase,dar orice minune,cum am zis dureaza 3 zile.Chiar 3 zile a durat,ca a 4 ne-am si certat.A inceput sa nu prea mai aibe chef de mine,il plictiseam,il stresam,asa ca l-am lasat in pace.Acum problema mea ar fi urmatoarea,daca fara mine nu-i bine,cu mine nu-i bine cum Dumnezeu sa o dam sa o nimerim?Nu mai inteleg si nu-l mai inteleg.De mult timp nu am mai auzit un cuvant de alint,sau ceva care sa demonstreze ca inca ii mai pasa.Daca stam despartiti intr-un final tot impreuna ajungem pentru ca eu nu am taria de caracter sa-i spun : NU.El de aproape 2 ani,a devenit unul din cele mai importante lucrurile din viata mea,si cu toate ca de fiecare data cand il vad ce fel se comporta,spun gata,pana aici,tot eu sunt cea care incearca sa fie bine si spune: hai sa nu ne mai certam,hai sa fie bine.Am devenit slaba in fata lui ,el stie asta,si profita!Uneori e atat de complicat…eu am devenit geloasa si simt asa ca oricand l-as putea pierde si ca inca se mai duce la altele.Ma macina gandurile negre si mai ales faptul ca nu am voie sa spun,pentru ca asa as pierde tot,trebuie sa tin in mine,tac si inghit.Il iubesc mai mult decat pe mine,dar uneori situatiile dintre noi sunt prea complicate,ma depasesc,ma termina psihic si fizic,atat nesiguranta pe care incepe sa mi-o ofere,cat si comportamentul indiferent fata de mine.Are momente cand spun ca e cel mai bun iubit si momente cand simt ca am urcat cu el pe varful muntelui de fericire si apoi el m-a impins in gol fara parasuta.

 

Comentarii

Comentarii

4 COMENTARII

  1. Buna,acelasi lucru mi se intampla si mie.Sunteti ca tom si jerry nu-i bine nici impreuna nici despartiti.Nu stiu ce sfat sa-ti dau pt k momentan trec prin aceiasi situatie.Si eu m-am desp de iubitul meu de vreo luna si ceva si de at tot suntem impreuna si tot ne injuram si de fiecare data knd promitem k nu ne mai vedem veci tot ne vedem si ne sunam.
    Parerea mea o desprind din cele ce mi se intampla mie,sau cel putin cred k se intampla…
    Eu cred k el te iubeste doar ca e confuz,si voi veci pururi nu o sa fiti fericiti la fel cum nici eu nu o sa fiu fericita niciodata cu acest baiat.Pt k desi aveti un timp petrecut impreuna,desi va iubiti,s-au intamplat prea multe intre voi si mereu o sa va scoateti ochii unul la altul cu cele facute.Te asigur pt k trec in situatia asta de ceva timp,in care plang in fiecare zi,si mereu sunt fericita knd ne impacam si vorbim dupa care realizez tot ce mi-a facut si am 2 posibilitati ori ii reprosez si se termina tot din nou,ori tac si sufar tinand tot in mine fara sa-i pot impartasi durerea mea.
    Te rog sa iei in considerare chestia asta si sa ma crezi k veci nu o sa mai fie bine intre voi pt k nu aveti cum sa treceti peste,chiar dak iertati,chiar dak e bine,mereu la o cearta va amintiti de trecut si va reprosati.
    Dak chiar te incapatanezi ca si mine si chiar nu vrei sa renunti nicicum la el chiar dak is milioane de baieti mai calumea decat el,te sfatuiesc sa devi indiferenta,dar fara a iesi cu altii pt a-l face gelos k iti faci rau tie,stai singura si gandeste-te la  cum esti tu ,la cum e el,la ce asteptari ai tu,si petrece timp cu tine fara el,si lasa indiferenta sa fie naturala nu fortata,pt k asculta la mine,orice baiat knd vede k fosta lui e vesela,k merge inainte,k are planuri,idealuri si k a trecut peste devine iritat si curios si isi da seama ce a pierdut.Si poate in acest timp cand pregatesti o impacare cu el,cine stie poate chiar il uiti fara sa realizezi.
    Bafta :*

  2. Buna! Vreau sa iti spun ca si povestea mea este asemanatoare cu a ta, doar k l mine s-a terminat cu bine 🙂 Si eu am avut o relatie cu un baiat  2 ani si de care m-am despartit din prostia mea. Dupa cateva luni l-am cunoscut pe A cu care am avut o relatie "deschisa" sa zic asa. Adica el avea tot felul de aventuri iar eu stateam k o proasta si ma gandeam la el. Pana knd s-a intamplat sa raman insarcinata, Nu am fost ceea ce mi-am dorit dar… In final s-a decis sa lase aventurile si sa ne casatorim. La inceput a fost lapte si miere pana knd a inceput sa iasa fara mine deoarece eram insarcinata si nu se putea, de parca eram la pat. Si tot asa ne certam si iar ne impacam, si el mergea la mama lui si iar venea acasa pana knd m-am decis k nu mai are rost sa lupt pentru ceea ce am vrut sa avem: o familie frumoasa. Si inainte cu o luna sa implineasca copilul nostru 2 ani i-am zis sa se hotarasca ce vrea sa faca cu viata lui, dak vrea sa se schimbe bine iar dak nu sa ne vedem fiecare de drumul lui. Si a plecat de acasa ceea ce mi-a facut foarte bine. Ak sunt foarte bine cu copilasul meu si sunt mult mai fericita! De aceea te sfatuiesc sa nu lasi timpul sa treaca si sa ii ierti orice doar k sunteti de atata timp impreuna si te-ai obisnuit cu el. Stand si suferind lasi o alta posibila fericire sa treaca pe langa tine. Si eu i-am iertat multe dar nu merita sa iti irosesti viata langa cineva kre nu te apreciaza.
    Iti doresc mult noroc si sa iei cele mai bune decizii in viata!!!

  3. Draga mea, cea mai mare greseala si de neiertat a fost ca ai acceptat relatia cu asa zisul "prietenul lui cel mai bun". De aici "inainte" este ireversibil si prin urmare trebuia inchisa relatia.
    Nu judec pe nimeni, puteai avea o aventura cu oricine altcineva, dupa care si tu sa uiti si te asigur ca ai mai fi trecut prin asemenea nefericire
    Ai grija de acum inainte!

  4. Aoleu, fetelor…cati ani aveti? Relatia asta este ceva gen „imbraca-te, dezbraca-te”, care intr-un final se va sfarsi prin despartire! Parerea mea, chiar daca il iubesti, e necesar sa iti spui punctul de vedere intr-o relatie..este imposibil sa stai langa cineva o viata intreaga si vrei nu vrei sa accepti doar ce spune el. Dar asta o sa vezi pe parcurs ce cresti 🙂
    Sa aveti o zi frumoasa!

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.