Prieteni….sau simplii colegi?

6
1733

Eram foarte aproape de a ajunge la facultatea ce mi-o doream insa nu a fost asa si am fost nevoita sa aleg alta facultate mai aproape de casa…..foarte suparata si dezamagita,imi spuneam mereu care va fi viata mea de acum?e deja un cosmar..asta pana la deschiderea anului universitar.In prima zi emotii..teama observasem foarte multe persoane pretentioasa deja nu imi mai venea sa ma duc la acea facultate,insa obligata sa zic asa m-am dus la a treia zi de cursuri si cum nu stiam foarte multe eram atat de stinghera intr-un colt.parca eram speriata si evitam privirea celorlalti,evitam sa comunic cu ei sa incerc sa ii cunosc.L-am observat pe el,linistit citea cateva randuri dintr-o carte…parea diferit de toti ceilalti,dar si foarte cunoscut,mi-a atras atentia ..desi pana in acea zi nu aveam tupeu niciodata sa ma duc sa fac cunostinta eu cu un baiat in acea zi mi-am luat inima in dinti si am zis…..trebuie,macar el pare diferit de ceilalti,si poate ma va ajuta cu cateva informatii despre…de unde imi iau cartile,cum a fost zilele trecute la cursuri cum sunt profesorii..si m-am dus…..am intins mana si i-am zis:

 

Buna,eu ma numesc Oana…..mi-a raspuns frumos dar in acelasi timp cu o privire foarte surprinsa…..buna,Costy.incantat.Mi-a oferit informatiile necesare…..insa eu deja ma inrosisem…..si ma gandeam ca am facut cea mai mare prostie ducandu-ma eu la el.mi-am luat tot si m-am mutat in banca din fata lui…eram foarte sigura ca data viitoare va uita si ma a privi ciudat,ba chiar nici nu ma va mai baga in seama,M-am inselat,am avut norocul sa ne intalnim chiar in apropiere de facultate si zambind frumos sa ma salute cu un glas cald…am stat la fel,mereu ne asezam ori el in spatele meu ori eu in spatele lui…..vorbeam in timpul cursurilor…..ne zambeam,,,,,glumeam…astfel povestind pana sa vina profii…am aflat ca am fost colegi de liceu,el era a 12 cand eu eram clasa a 9 a..foarte ciudat pt ca nici unul din noi nu a stiut de asta pana in acel moment,am continuat ca de cate ori ne intalneam la facultate sa facem aceleasi lucruri…..vorbeam glumeam…..si nu in ultimul rand…..ne zambeam…..avea un zambet care te termina pur si simplu,la fel si felul cum ma privea.Am inceput chiar sa mergem impreuna spre casa…asa mergand singuri am inceput sa ne cunoastem si mai bine……ma apropiasem destul de mult de el,asa am aflat si ca are prietena…..vorbea foarte frumos de ea,era clar ca o iubeste,lucrul asta nu putea decat sa ma bucure,dar in acelasi timp sa ma gandesc ce frumos ar fi fost daca as fi avut si eu un prieten in genul lui.Luasem vacanta…….am continuat sa vorbim si in acel timp pe mess sau la telefon,de cate ori avea o nelamurire ma suna…astfel vorbeam minute in sir…..nu ezita niciodata sa ma faca sa zambesc mai ales atunci cand ma vedea trista,facea orice sa ma faca sa zambesc,asa cu el am invatat ce inseamna zambetul cel mai adevarat si cel mai din suflet.

 

 

Dar facand toate astea si vorbind mereu si ascultandu-ma de cate ori aveam o problema am inceput sa tin la el…mi-a fost clar din prima zi ca ma atrage dar am incercat sa evit sa incep sa tin la el,dar in zadar….dupa ce a inceput munca in martie am inceput sa vb tot mai rar din cauza ca amandoi eram si la munca si nici pe la facultate nu mai aveam timp sa ajungem la toate cursurile.Am avut destule probleme in ultima perioada si singura persoana care  arata afectiune fata de mine,si mi-a fost alaturi a fost el,insa cu toate astea eu tin foarte mult la el…ma bucura mult ca face astfel de gesturi insa ma si intristeaza pt ca stiu ca undeva acolo poate sunt o simpla colega pt el si nimic mai mult.Chiar daca vorbim ore in sir…..chiar daca imi zambeste…..chiar daca se gandeste sa ma salute macar indiferent cat de ocupat e,nu stiu ce simte el defapt si imi e greu si teama sa ii spun ceea ce eu simt de cate ori se comporta asa cu mine.Nu imi propun sa ma bag in relatia lui…insa mi-ar prinde bine daca toate aceste semne…..zambete…..faptul ca vorbeste cu mine,imi este alaturi,ma incurajeaza…incearca sa ma faca sa ma simt bine…..ma priveste in ochi…..sau cand poate e suparat unul din noi ne evitam privirea…..faptul ca sarindu-mi mereu in ajutor si nu fugind ca altii ar insemna ca simte si el ceva cate de putin pt mine,,,,,Oare din toate astea ce reiese?Sunt o simpla colega sau ceva mai mult……:(

Comentarii

Comentarii

6 COMENTARII

  1. MH,incurcata un pic treaba aici, parearea mea vazand ca totul decurge asa frumos si cu pasiune si intelegerea dintr-e voi e pe gradul cel mai sus pot spune ca e ceva mai mult decat o simpla amicitie, dar nu te inteleg pe tine!Nu iti vine in cap sa il intrebi de prietena lui lucruri mai detaliate?Vezi tu din subiect in subiect ajunge si tu la un conform sa iti dai seama daca chiar tine la ea si are nevoie de o simpla amica care a gasito in tine,in schimb daca nu are nevoie doar de o amica si prietena lui nu este in sufletulu lui asa cum isi doreste el stii ce ai de facut!…Iti urez succes in continuare….

  2. Mersi de incurajare,nu e chestia ca nu imi trece prin cap sa stiu mai multe despre cum e rel lui cu ea acum,imi trece,dar se pare ca gandul la consecintele curiozitatii de a stii mai multe va strica tot ce am reusit pana acum.Nu este o persoana care vorbeste cu oricine despre viata lui personala,si atunci cand vorbeste..isi da repede seama daca persoana care il asculta are alte intentii decat ceea ce vrea sa para.tot  c stiu e ca au avut si ceva probleme pt ca tipa e putin mai.."nebuna" la figurat spun asta,e mai geloasa si daca nu e la comanda ei cand vrea ea incepe sa-l streseze cu vreo 500 de apeluri pe noapte..ba chiar e in stare sa sara si la bataie daca il vede in compania unei alte fete decat ea,care poate nu e decat o simpla amica,fapt…spus chiar de el(se intampla sa vb sambata seara la tel si sa spunem ca vrem sa vb intre 4 ochi dar unde…tot la facultate in ochii altora ca in alta parte nu e voie,daca ne vede un cunoscut si ii zice tipa ne agata in vreun cui p amandoi,si bineinteles nu vreau eu sa aiba el probl cu ea din cauza mea).O sa mai incerc….si sa prind mai mult curaj…si poate cu putina diplomatie…o sa aflu ceea ce am nevoie.Multumesc:)

  3. buna am citit si eu povestea ta si sunt un pik indignata de faptul k nu ai incredere in tine…si imi permit sa zik asta fiindca asta am observat.Nu ti-ai pus niciodata intrebarea ca pt el esty ceea ce isi doreste el?…Si ca nu renunta la asa zisa relatie p care o are tot din acelas motiv teama?Exact ce este la tine…poate ca asteapta sa faci u un prim pas din mom ce l-ai abordat u si se gandeste la fel ca si tine sa nu strice totul…parerea mea este sa faci u primul pas si sa ai mai multa incredere in tine ca daca ar fi fost asa de complezenta ca sa zik asa…nu se mai comporta astfel cu tine…sa piarda cv minute vb la telefon cu tine….si tot asa….eu zik sa mergi p principiul mai bine sa-ti para rau ca ai incercat decat sa-ti para rau ca nu ai incercat….imi cer scuze daca te-au deranjat comentariile mele dar daca vreodata ai nevoie de niste sfaturi id meu este:kamelina_1985 te astept cu drag!

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.