Eram in clasa a 9-a cand am cunoscut-o.Eram colegi.Cu timpul ne-am apropiat foarte mult si in clasa a 11-a am inceput o relatie.A fost o relatie de 4 ani foarte frumoasa.Totul s-a terminat cand ea a cunoscut pe altul la servici si mi-a spus ca vrea sa ne despartim.Am acceptat cu demnitate cu toate ca imi venea sa innebunesc,dar m-am gandit ca poate eu nu o fac fericita si ca poate ii va fi mai bine.Am mai vorbit la telefon si eu am icercat sa ne impacam, dupa aceea a incercat si ea dar am fost eu orgolios si nu am vrut.Acum regret din tot sufletul. Anii au trecut,4 la numar,intre timp am mai avut si alte relatii dar scurte pana acum 2 ani jumatate cand am cunoscut o fata care acum imi este sotie.
O iubesc dar nu ca pe prima mea iubire.Au trecut atatia ani si eu inca ma gandesc zi de zi la ea.Stiu ca e plecata in alta tara la o matusa si cateodata imi vine sa las totul si sa plec sa o caut, dar ma lovesc de unele ganduri.Ma gandesc la sotia mea cum s-ar simti,ma gandesc ca poate este si ea maritata sau ca nu ar mai vrea sa ne impacam.Oare ce ar trebui sa fac?
Buna…stiu ce simti pt ca si eu am ales la un moment dat sa renunt la cel pe care l-am iubit mai mult ca orice.Nu stiu ce te-as putea sfatui dar imi dau seama ce poate fi in sufletul tau…Nu-ti pot spune sa o uiti si sa iti vezi de viata deoarece stiu ca e imposibil, la fel cum nu-ti pot spune sa pleci in cautarea ei si sa-ti lasi sotia.E o alegere grea…Incearca sa te gandesti bine la ce simti pt femeia respectiva si daca intr-adevar se merita sa-ti pierzi fam.Incearca totusi sa iei intr-un fel sau in altul legatura cu ea chiar dc nu mai e in tara, incearca sa afli mai multe despre ea si poate poti purta cu ea o discutie.E important ca inainte de toate sa vz daca ea mai simte ceva pt tine, si tu de asemenea.E posibil ca ea sa nu mai fie cea pe care tu o stiai si tu sa iubesti o himera.Incerca sa faci asa cum iti spune inima…Eu regret ca nu am avut atunci mai mult curaj si poate o alta sansa nu voi mai primi…E greu sa traiesti cu o persoana fata de care nu simti mai nimic in comparatie cu marea iubire.Aceiasi fiori poate nu-i vei mai simti niciodata, dar nici sa iubesti o himera…Gandeste-te foarte bine si doar asa poti lua o decizie.Multa bafta!
Buna:) Eu sunt de parere ca nu ar trebui sa iti lasi actuala sotie,pentru a merge in cautarea celeilalte. Daca te'a lasat pentru altcineva inseamna ca deja dragostea eii pentru tine se consumase,sau nu te'a iubit niciodata cu adevarat.Sunt fata,si stiu..atunci cand iubim cu adevarat nu am lasa pt.nimic in lume pers de langa noi.Ea a facut'o! Ar trebui sa'ti dea d gandit. Sincer,cred ca,ceea ce simti tu pentru ea nu e chiar iubirea care ai simtit'o candva,doar ca la tine inca nu s'a consumat iubirea..nu ai apucat sa te plictisesti,probabil nu intervenise monotonia. Daca o cauti,si va veti impaca oricum..nu va mai fii la fel. Acum alegerea este a ta..stii cum se zice: O dragoste neimplinita este vesnica..Poate asa este si la tine:)
Buna, eu nu as fi totalmente de acord ce tine de faptul ca daca l-a lasat,dragostea nu era prea mare. Omul are dreptul la greseli, si daca constientizeaza la un moment dat eroarea sa, i se acorda o a doua sansa sa demonstreze ca s-a schimbat, ca pretuieste ceea ce a pierdut. De multe ori orgoliul este dusmanul nostru si nu ne permite sa cedam. Mai este o vorba care zice, daca iubesti-ierti. La un moment dat din viata mea, am cauzat suferinta unui om de aur, dar m-a iubit si mi-a acordat o sansa. Insa nu s-a realizat ceea ce ne-am dorit cu adevarat, motivul fiind oamenii dragi care s-au opus vehement. Au trecut ani de atunci iar ceea ce simtim unul pentru altul nu a disparut. Nu suntem impreuna, dar nici cu altcineva nu putem fi. Ne iubim, dar nici impreuna nu putem fi, din cauza orgoliului altor persoane. Si nu conteaza daca ne vom casatori cu alte persoane – oricum dragostea dintre noi va ramane, insa va mai ramane si un gol in suflet, ce nu va putea fi compensat de acel sot/sotie, va ramane durerea nebuna ca nu poti impartasi viata cu cel pe care il iubesti cu adevarat. Aceste sentimente raman.
Un sfat nu pot sa dau, nu sunt in stare, dar raman cu speranta ca viata le va asterne pe toate la locurile sale. Uneori timpul iti da semne cum sa actionezi in continuare…
Din suflet iti doresc sa fii implinit…
Doamne ce nu imi place sa aud asa ceva. E foarte aiurea. Ar trebui sa stai de vorba cu sotia ta. Doar ea te poate ajuta. Sau o vei uita sau o vei cauta. Sotia ar trebui sa inteleaga, si sa-ti explice. E femeie. Incearca sa vorbesti cu ea.
EU ITI SPUN CE AS FI FACUT EU DAK MA AFLAM IN SITUATIA TA : AS INCERCA SA AFLU UNDE STA ACOLO, SI MAS DUCE IN VACANTA IN ACEL ORAS (BINEINTELES FARA SA STIE NEVASTATA) AS INVITAO LA O CAFEA CA INTRE AMICI, CHEAR DACA EA ARE O FAMILE ACUM, DAR MACAR ASA VAZANDO DUPA ATATIA ANI AI SA ITI DAI SEAMA CU ADEVARAT DAK MAI AI ACELASI SENTIMENT FATA DE EA, SI DAK E SA FIE CU CINEVA MACAR ASA TE IMPACI CU IDEEA CA NU MAI POATE FII NIMIK INTRE VOI…DAR EU PREFER MAI BINE UN PUNCT, DECAT SEMNUL INTREBARII
Buna, ce sa spun… facand abstractie de faptul ca ai o sotie (pentru ca in acest context nici nu se pune problema din punctul meu de vedere) eu nu te-as fi sfatuit oricum sa te intorci la ea.
Nu este vorba de orgoliu, chiar te-as fi indemnat sa o ierti pentru greseala ei… dar fapta a facut-o! Cum putem sa cerem respect de la altii daca noi nu ne respectam pe noi insine? Din respect pentru tine, pentru ca sunt convinsa ca iti doresti alturi de tine o sotie, care atunci cand pleaca de acasa (la servici sau oriunde) sa fii sigur ca se intoarce inapoi acasa, se uita in ochii tai si iti spune ce simte, in cel mai sincer si curat mod. O sotie care atunci cand pleaca de acasa si iti spune ca intarzie, sa nu trebuiasca sa te macine gandul ca poate nu se va mai intoarce, sau se va intoarce, dar cu gandul la altcineva…
Daca ai fi ales sa te impaci cu ea, chiar daca la inceput ar fi fost bine si frumos, cu timpul ar fi aparut tot felul de ganduri. Si nu cred ca ti-ai dorii sa fii tot timpul macinat de astfel de ganduri. Crede-ma, am trecut prin asa ceva, si nu vorbesc din basme. As fi dat orice ca inainte sa il iert, sa fi fost cineva, sa imi spuna sa nu o fac. Nu am scris niciodata pe un forum sau site, dar o fac acum, pentru ca si eu la randul meu m-am aflat la o asemenea "rascruce", cand doar un sfat bun, putea sa ma faca sa o iau pe drumul cel bun..
Sa ne mai anunti si pe noi ce ai facut.Ok???Mult succes