Probleme in paradis

3
1377

 

Vreau si eu sa va spun povestea mea si poate de ce nu ma ajutati si cu sfaturi.Hmm..am avut o relatie cu un tip aproape 2 ani.La inceput, dupa vreo 2luni de relatie mi-am dat seama ca nu este genul meu si vreau sa inchei relatia, insa a intervenit o problema- mama lui murise.Mda..eu am renuntat la acest gand ,am fost alaturi de el si ne-am continuat relatia.Intre timp cica m-am indragostit de el, sincer stau acum si ma gandesc nu stiu ce a fost atunci dragoste..da nu cred..de fapt cred ca fost atasare.."m-am indragostit" fortat mai bine zis.In fine certuri, gelozii, impacari peste impacari, despartiri peste despartiri, cand ne certam ziceam ca gata ne-am despartit..am zis de atatea ori incat nimeni nu ma mai credea cand spuneam ca ne-am despartit..Intr-un sfarsit, ma saturasem de tot el mereu era trist, am hotarat ca nu mai vreau sa continuam relatia..ma uimeam si pe mine..insa da era ceea ce-mi doream cu adevarat si am avut curaj sa iau o decizie in sfarsit.Pentru ca era intr-adevar ceea ce-mi doream nici nu am suferit, el a tot incerca, ameninta si etc.Dupa o luna l-am intalnit pe V.

Intr-o seara m-am intalnit cu o fosta colega am fost ne-am plimbat si apoi mi-a propus sa mergem la cateva blocuri distanta de blocul meu ca erau niste tipi, ii cunosteam si eu asa cat de cat, am acceptat am stat cu ei am ras, eu dupa aceasta intalnire am pastrat legatura cu M. ne petreceam timpul impreuna, era un tip super, il simteam ca un adevarat prieten, pentru ca eu asta vroiam.Pentru ca-l intalnisem pe M., l-am neglijat pe V..Ba chiar am hotarat sa merg la mare cu M..pot sa zic ca ne-am distrat placut chiar daca eram doar noi doi..o iesire la mare "ca-ntre prieteni".Intr-o zi pe cand eram la mare ma suna V., el imi zice sa  raspund , am raspuns in fn..dupa ce am inchis a inceput sa planga..eu nu mi-am dat seama ce se intampla, ca plange ma gandeam ca se preface…insa el se indragostise de mine.Am ajuns acasa m-am despartit de V. si am inceput o relatie cu M.Dar nu regret.Eram de ne despartit mai ales ca sta la 3 blocuri distanta, ne spuneam orice, niciun secret nu aveam.In relatia noastra eram foarte sinceri si fideli, aveam incredere totala unul in altul.Apreciam la el faptul ca este foarte intelegator, nu este gelos, este tandru, dulce, ma face sa rad in hohote, ma simt bine cu el si este omul de care am nevoie.In orice situatie ma aflam niciodata nu simteam ca vreau sa fiu singura fara el, chiar si daca-mi era rau preferam sa stea cu mine, mereu aveam nevoie de el, ne sunam din 2 in 2 ore, nu lasam mai mult sa treaca.Era mereu atent cu mine, ma prefera pe mine in fata prietenilor, pe atunci nu ma suportau, chiar daca nu aveam nicio tangenta cu ei, de ce nu stiu.I-am propus sa ne despartim pentru ca nu putem sa stam mereu mereu doar noi doi, mai trebuie sa stam si cu prietenii nostri, dar daca ei pe mine ma vorbesc de rau, insa el a inceput sa planga si imi spunea ca nu conteaza ce spun ei, el pe mine ma iubeste.A fost alaturi de mine mereu, ma sustinea, ma facea mereu sa ma simt cea mai frumoasa din univers, am petrecut destule clipe frumoase impreuna.Motanelul meu, dupa cum ne alintam noi, a inceput sa o ia pe alte directii din cauza anturajului sau, mi-am dat seama ca el este dependent de cazinou (aparate, pentru cn cun), la inceput mergeam cu el am luat-o ca pe o joaca, dar am vazut ca nu mai inceteaza si ca e chiar o treaba foarte serioasa si ca el cam consuma alcool, atunci cand ne certam el se imbata si-si facuse o obisnuinta.Devenise trist mereu, eu ma intristam si sufeream cand il vedeam asa..nu mai aveam niciunul chef de nimic.Nu mai aveam timp pentru noi.Iar dupa o cearta zdravana, in care am implicat si mamele noastre, am iesit la un suc toti 4, am discutat i-am explicat ca nu e bine ca daca are dragoste atunci ce-i mai trebuie multe, i-am interzis sa se mai joace pentru ca daca se va mai intampla ne despartim, pentru ca noi aveam visuri de indeplinit, nu se poate face nimic daca nu inceteaza.Mi-a promis ca o sa se lase de acest viciu pentru ca ma iubeste enorm si nu vrea sa ma piarda.Am dat crezare vorbelor lui, aveam incredere oarba in el, juram ca el o sa se tine de promisiune, pentru ca ma iubeste, pentru ca atunci cand suntem despartiti sufera si plange enorm, pentru ca nu-si inchipuie viata fara mine. Pentru a indrepta relatia am mers 8 zile la munte fara prieteni fara cazinou fara griji.Am fost cu fam noastra.A fost de vis.Ne-am simtit atat de bine, amandoi la munte ca doi motanei, am facut drumetii, ramaneam doar noi in living si ne uitam pana tarziu la tv si adormeam la pieptul lui, minunat simteam ca ne iubim si mai mult si mai mult.Odata ajunsi in oras visul s-a terminat, am vazut ca e nelinistit, il simteam ca ceva nu e in regula cu el, am aflat dupa cateva zile de cand venisem de la munte dintr-o joaca de la el ca  nu a incetat sa piarda bani.cazu cerul pe mine.Ca are datorii, ca nu trebuie sa ma mai intereseze, ca-s problemele lui, ca el nu se poate lasa asa deodata..cand am auzit: cum sa zica asta cand noi mereu ne spuneam tot nu aveam secrete, si probleme lui erau si ale mele si invers, si in plus imi spusese ca pentru fericirea noastra n-o sa mai faca acest lucru.Am avut o discutie fata in fata si nu mai era motanelul meu pe care il iubeam, cand auzeam ce-i debita mintea imi venea sa ma dau cu capul de toti peretii, i-am zis ca s-a terminat, ca asa nu se poate, ma lupt cu morile de vant.Din cauza unui inconstient sufera toata lumea.Se tot minte singur ca o sa fie bine, ca atunci cand va scapa de datorii va fi ca nou..din pacate nici nu mai gandeste normal si rational…am fost mereu alaturi de el, nu mai stiam ce sa fac sa fie bine sa scape de acest viciul, insa degeaba vreau doar eu, daca el nu are ambitie, el zice ca eu nu l-am ajutat, in multe chestii se contrazice singur .intr-un mesaj mi-a zis ca viciul ne-a despartit, ca odata si odata o sa se schimbe si va fi mai bun si ca ma iubeste.Am vorbit si pe mess a vazut ca nu ma poate intoarce, s-a enervat si a iesit m-a lasat sa vorbesc singura.Cand am vazut ca a iesit am zis ca o iau razna.Daca era atunci in fata mea cred ca-l strangeam de gat.Numai stiu ce sa cred, s-a schimbat intr-o saptamana rau de tot, ii minte in legatura cu banii si pe parintii lui, cand aud ca o minte pe mama lui mi-e rusine mie. Apoi imi trimite un mesaj pe tel ceva mai tarziu ca ii e dor de mine.Nu stiu sincer ce sa fac si ce sa cred.

 

Am zis ca nu vreau sa mai sufar din cauza unui inconstient.

 

Totusi il iubesc din tot sufletul, as face orice pentru el sa fim impreuna fericiti, insa el din cate vad nu ar face orice..sufar enorm, mi-e dor de motanelul meu sa-l strang in brate sa ma sarute, sa-i zic cat de mult il iubesc, sa fim asa cum eram noi.Vreau sa cred ca ma iubeste si el la fel de mult,dar faptele lui din ultima perioada contrazice aceasta afirmatie,  sa fie oare mai puternic viciul decat dragostea.De cand m-a enervat atunci pe mess evit orice legatura cu el pentru ca atunci cand vorbesc cu el ma bulverseaza, sunt mai linistita asa, insa simt ca innebunesc fara el..

Comentarii

Comentarii

3 COMENTARII

  1. […] Probleme in paradis Sun Aug 29, 2010 18:12 pm   Vreau si eu sa va spun povestea mea si poate de ce nu ma ajutati si cu sfaturi.Hmm..am avut o relatie cu un tip aproape 2 ani.La inceput, dupa vreo 2luni de relatie mi-am dat seama ca nu este genul meu si vreau sa inchei relatia, insa a intervenit o problema- mama lui murise.Mda..eu […] […]

  2. draga mea ce sa zic? in primul rand nu are de-a face viciul cu iubirea pt tine. oricat de mult te-ar iubi  chestia asta e ca dependenta de stupefiante!  si este periculoasa. cred ca ar trebui sa discuti cu parintii lui daca ei nu stiu de toate lucrurile astea pana nu o sa ajunga mai rau, sa aiba probleme din cauza imprumuturilor si a anturajului. in al doilea rand te inteleg perfect esti in dilema aceaa iubire,inima vs ratiune…. nasol . tu stii cel mai bine ce decizii trebuie sa iei, cum iti este tie mai bine. cat despre el are neaparata nevoie de ajutor, de viciul asta nu scapi cu una cu doua. cunosc oameni care inca il au dupa zeci de ani.

  3. Draga mea!Este atat de usor sa dai sfaturi cand problemele sunt ale altuia!Dar cum fiecare avem portia noastra de nefericire,de disperare,de lupta intre ce doresti si ceea ce e corect sa faci,e greu…daca ne punem in pielea celuilalt!Cum pot sa spun,iarta-l…uita-l, cand stiu ce inseamna sa-l iubesti,sa-ti fie dor de el,sa te trezesti dimineata cu sufletul gol pentru ca stii ca el nu te va strange in acea zi in brate,nu ii vei auzi vocea,nu ii vei putea zambi…?E greu…enorm de greu !Poti lupta cu toate relele ,dar cel mai greu e sa lupti cu tine,atunci cand inima spune da,iar creierul spune ,nu!Intre rationament si sentiment va fi cea mai grea,cea mai dureroasa lupta!Ranile trupului se vindeca mai usor,dar ale sufletului …greu…foarte greu!Viciul este un drog:unii au viciul jocurilor de noroc,altii al bauturii iar altii al alergatului dupa femei(sa nu radeti,exista si acest viciu).Iar ca orice drog,ca orice viciu,ca orice boala a sufletului are nevoie de psiholog!Convinge-l sa mergeti la un psiholog si poate va fi o rezolvare iar "motanelul"tau drag poate va toarce iar fericit in bratele tale uitand de viciul lui!Nu-l parasi!Daca te iubeste se va arunca mai adanc in aceasta mocirla,va fi evadarea lui pt.a nu se simti singur!Convinge-l sa mearga la un psiholog bun!Din pacate e singurul sfat pertinent pe care ti-l pot da!Va fi greu sa-l convingi …dar incearca!Merita sa-l ajuti ,sa-l salvezi!Daca il vei parasi este ca si cum l-ai lasa de mana atunci cand e pe cale de a se ineca…Succes!!!

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.