Când furtuna se ridică, atunci când umbrele coborî
Fiecare bataie din inima mea, fiecare zi fără sfârșit
Voi fi ca piatra pentru tine,ma voi indoi dar nu ma voi rupe
Nu mi se pare mult, dacă asta e ceea ce trebuie
Voi risca totul, voi lupta, voi sângera
Eu voi da viața mea, dacă asta e ceea ce ai nevoie
Chiar daca doua vieti am trăi, asta e promisiunea ce fac
Iubitule, asta e ceea ce voi da, dacă asta e ceea ce trebuie….
Sunetele dulci ale melodiilor curgeau in camera acum goala… Un laptop zacea pe podea, cafeaua de mult rece, alaturi. Pe ecranul deschis se vedeau cateva cuvinte scrise cu litere mari de-o schioapa : NU TE DA BATUTA!
La fereastra, cu privirile ratacite, cu mainile impreunate ca pentru rugaciune, cu fruntea lipita de geam statea o femeie frumoasa. Cu gandurile lasate in voie, rememora inca o data surpriza ce o avusese cateva zile in urma. Surpriza ce avea sa ii schimbe viata, lumea si tot ce cunostea…
Revazu intalnirea cu ochii mintii, cu cel caruia ea ii daruise cei mai frumosi ani din viata ei si noua lui cucerire… Intr-o secunda, ce parea ca nu se mai sfarseste, inima ei se sfaramase in mii de cioburi… Incapabila sa se miste, sa reactioneze, privi masina ce se indeparta rapid din parcare cu ei doi, lasand-o in urma ca un caine fara stapan. Milioane de franturi de momente speciale din relatia lor isi facura loc in filmul acela nu tocmai placut. Primul sarut, prima plimbare, primul ghiocel… prima noapte de dragoste.
Ploaia rece ii uda parul si ei parea sa nu ii pese. Vantul ii biciuia fata, picaturile de ploaie se amestecau in voie cu lacrimile fierbinti ce aparura ca din neant ca un torent. Lumea din jur parea sa se uite numai la ea, parca stiind ce se intamplase… Promisiunile facute erau acum in van.
Voi fi aici sa te astept
Aici in inima mea
Eu sunt cea care vrea să te iubeasca mai mult
Vei vedea că pot da
Tot ce ai nevoie
Permite-mi să fiu cea care te iubeste mai mult…
O alta melodie incepu in surdina, iar tot corpul ei fu strabatut de un fior rece. Solutii nu erau prea multe. Acceptarea realitatii era singura care parea de urmat. Dar cum, cand fiecare celula a ei era intr-o lupta continua cu sine insasi? Fiecare respirase dragostea lui, fiecare era plina de numele lui… Cum se poate sa scoti totul din minte sa nu te mai raneasca, si cu ce ramai?
Se indrepta spre valiza facuta de pe pat. Se uita lung la cele cateva haine si un milion de poze… Ridica una la intamplare, una in care el ii intindea senin o cutiuta. Privindu-se pe ea insasi, cu zambetul cald si ochii neumbriti, cu privirea ce parea sa spuna toate adevarurile lumii… Unde s-a pierdut acea femeie? Sau cine a pierdut-o? parea cineva sa o intrebe. Arunca la loc poza… alaturi de celelalte si de rochia alba ce ii amintea de ziua in care spuse DA pentru totdeauna. Trase fermoarul valizei cu un gest brusc. Acesta e un capitol incheiat, isi zise ea. Privirea ii cazu pe mana ei stanga. Urma alba de pe inelar durea…
Și ce dacă n-am sa sărut buzele tale din nou
Sau se simt atingerea imbratisarii tale dulci
Cum as putea sa merg vreodata inainte
Cand fără tine nu e nici un loc să-i aparțin
Ai crede că aș fi suficient de puternica pentru a trece acest moment
Și sa ma ridic deasupra cand ploaia cade în jos
Dar e atât de greu să fii puternic
Când simti lipsa celui drag atât de mult timp
Adio a fost spus, atat de simplu de gura ei, atat de greu de suflet. In urechi ii rasunau acum cuvintele cu care il lasase liber pe cel care il credea alaturi pentru o viata… "O sa imi amintesc mereu modul în care ai cântat doar pentru mine, cum m-ai iubit, cum ma imbratisai și mă faceai să mă simt ca și cum totul va în regulă pentru totdeauna. Ma iau pe mine din mainile tale, sa le las libere pentru a avea ceva mai bun in ele… Eu voi fi mereu in trecut… "
Toate cuvintele lui de atunci nu puteau sa o intoarca din drumul ales. Nici azi, cand singuratatea era singura care o imbratisa… Increderea fusese daramata, sentimentele nu puteau concura cu gandul de a fi inselata din nou si din nou… Asta nu ar mai fi fost iubire, ar fi fost tortura.
Ridica valiza de pe pat si se indrepta catre usa. Imbracata elegant pentru cina, cu capul ridicat regeste, parasi camera care o impartise atatia ani cu cel care…
"Aveti masa rezervata?"
" Da, pentru doua persoane"
"Numele?"
"Leesha Dreameyes"
" Da. Va rog sa ma urmati!"
"Domnul intarzie chiar azi?"
" Nu .. e cu mine… chair aici… " si ridica valiza in aer… " E ultimul St Valentine impreuna…"Când furtuna se ridică, atunci când umbrele coborî
Fiecare bataie din inima mea, fiecare zi fără sfârșit
Voi fi ca piatra pentru tine,ma voi indoi dar nu ma voi rupe
Nu mi se pare mult, dacă asta e ceea ce trebuie
Voi risca totul, voi lupta, voi sângera
Eu voi da viața mea, dacă asta e ceea ce ai nevoie
Chiar daca doua vieti am trăi, asta e promisiunea ce fac
Iubitule, asta e ceea ce voi da, dacă asta e ceea ce trebuie….
Sunetele dulci ale melodiilor curgeau in camera acum goala… Un laptop zacea pe podea, cafeaua de mult rece, alaturi. Pe ecranul deschis se vedeau cateva cuvinte scrise cu litere mari de-o schioapa : NU TE DA BATUTA!
La fereastra, cu privirile ratacite, cu mainile impreunate ca pentru rugaciune, cu fruntea lipita de geam statea o femeie frumoasa. Cu gandurile lasate in voie, rememora inca o data surpriza ce o avusese cateva zile in urma. Surpriza ce avea sa ii schimbe viata, lumea si tot ce cunostea…
Revazu intalnirea cu ochii mintii, cu cel caruia ea ii daruise cei mai frumosi ani din viata ei si noua lui cucerire… Intr-o secunda, ce parea ca nu se mai sfarseste, inima ei se sfaramase in mii de cioburi… Incapabila sa se miste, sa reactioneze, privi masina ce se indeparta rapid din parcare cu ei doi, lasand-o in urma ca un caine fara stapan. Milioane de franturi de momente speciale din relatia lor isi facura loc in filmul acela nu tocmai placut. Primul sarut, prima plimbare, primul ghiocel… prima noapte de dragoste.
Ploaia rece ii uda parul si ei parea sa nu ii pese. Vantul ii biciuia fata, picaturile de ploaie se amestecau in voie cu lacrimile fierbinti ce aparura ca din neant ca un torent. Lumea din jur parea sa se uite numai la ea, parca stiind ce se intamplase… Promisiunile facute erau acum in van.
Voi fi aici sa te astept
Aici in inima mea
Eu sunt cea care vrea să te iubeasca mai mult
Vei vedea că pot da
Tot ce ai nevoie
Permite-mi să fiu cea care te iubeste mai mult…
O alta melodie incepu in surdina, iar tot corpul ei fu strabatut de un fior rece. Solutii nu erau prea multe. Acceptarea realitatii era singura care parea de urmat. Dar cum, cand fiecare celula a ei era intr-o lupta continua cu sine insasi? Fiecare respirase dragostea lui, fiecare era plina de numele lui… Cum se poate sa scoti totul din minte sa nu te mai raneasca, si cu ce ramai?
Se indrepta spre valiza facuta de pe pat. Se uita lung la cele cateva haine si un milion de poze… Ridica una la intamplare, una in care el ii intindea senin o cutiuta. Privindu-se pe ea insasi, cu zambetul cald si ochii neumbriti, cu privirea ce parea sa spuna toate adevarurile lumii… Unde s-a pierdut acea femeie? Sau cine a pierdut-o? parea cineva sa o intrebe. Arunca la loc poza… alaturi de celelalte si de rochia alba ce ii amintea de ziua in care spuse DA pentru totdeauna. Trase fermoarul valizei cu un gest brusc. Acesta e un capitol incheiat, isi zise ea. Privirea ii cazu pe mana ei stanga. Urma alba de pe inelar durea…
Și ce dacă n-am sa sărut buzele tale din nou
Sau se simt atingerea imbratisarii tale dulci
Cum as putea sa merg vreodata inainte
Cand fără tine nu e nici un loc să-i aparțin
Ai crede că aș fi suficient de puternica pentru a trece acest moment
Și sa ma ridic deasupra cand ploaia cade în jos
Dar e atât de greu să fii puternic
Când simti lipsa celui drag atât de mult timp
Adio a fost spus, atat de simplu de gura ei, atat de greu de suflet. In urechi ii rasunau acum cuvintele cu care il lasase liber pe cel care il credea alaturi pentru o viata… "O sa imi amintesc mereu modul în care ai cântat doar pentru mine, cum m-ai iubit, cum ma imbratisai și mă faceai să mă simt ca și cum totul va în regulă pentru totdeauna. Ma iau pe mine din mainile tale, sa le las libere pentru a avea ceva mai bun in ele… Eu voi fi mereu in trecut… "
Toate cuvintele lui de atunci nu puteau sa o intoarca din drumul ales. Nici azi, cand singuratatea era singura care o imbratisa… Increderea fusese daramata, sentimentele nu puteau concura cu gandul de a fi inselata din nou si din nou… Asta nu ar mai fi fost iubire, ar fi fost tortura.
Ridica valiza de pe pat si se indrepta catre usa. Imbracata elegant pentru cina, cu capul ridicat regeste, parasi camera care o impartise atatia ani cu cel care…
"Aveti masa rezervata?"
" Da, pentru doua persoane"
"Numele?"
"Leesha Dreameyes"
" Da. Va rog sa ma urmati!"
"Domnul intarzie chiar azi?"
" Nu .. e cu mine… chair aici… " si ridica valiza in aer… " E ultimul St Valentine impreuna…"Când furtuna se ridică, atunci când umbrele coborî