Am încheiat din nou o relație..aceeași relație ce s-a destrămat treptat, la fiecare despărțire,la fiecare ceartă. De această dată, îmi iau adio definitiv de la tine, dragul meu. Viața se pare că ne-a rezervat drumuri separate. Sufăr acum, plâng, dar așa e mai bine pentru amândoi. Tu ești tu, eu sunt eu..nu a mai existat de mult timp ”noi”. Prietenii tăi,anturajul,familia sau poate o altă EA te-a făcut să te schimbi așa. Nu voi ști niciodată răspunsul, pentru că nu-l voi mai căuta. Am iubit, am iubit cu toată ființa mea timp de aproape 4 ani..m-am oferit trup și suflet unui om,care în ochii mei întruchipa fericirea,perfecțiunea,iubirea absolută. Timpul și-a spus cuvântul, distanța..iar sentimentele lui față de mine par a se fi schimbat. Păcat, dar nu mai am putere să lupt. Am încercat să reclădesc cât am putut, dar mi s-a ”tăiat” orice încercare. Da, am greșit și eu..dar cine nu greșește ?! Totuși, am vrut să-mi răscumpăr greșelile..El nu a făcut nimic, parcă asta a așteptat…să scape de tot,să se termine tot. Fie că am fost sau nu eu vinovată, nu l-am dat deoparte, cum a făcut el cu mine. Chiar și acum, am încercat de una singură să lupt cât pentru doi, evident..nu am mai reușit.
Nu pot să mă mai dedic unei relații, atâta timp cât persoana de lângă mine este indiferentă,rece,distantă,nepăsătoare..parcă aș fi singură împotriva morilor de vânt. Vreau să rup orice legătură cu trecutul..pentru că nu pot merge mai departe altfel. Îl iubesc și acum, pentru că nu pot șterge cu buretele sentimente,chiar dacă din partea lui văd că s-a putut.. Sper să reușesc..chiar dacă îmi pare imposibil….
Din nefericire, chiar trebuie sa facem asta… unii oameni se detaseaza ff repede de o iubire, si uita absolut totul, de parca nici nu a existat nimic. Nu stiu cum sa te sfatuiesc m- ai bine pentru ca si eu trec prin acelas lucru, povestea mea este postata sub povestea ta, si stiu ca un sfat este bun dar greu de pus in aplicare. Eu momentan sunt devastata, obosita psihic si fizic pentru a o lua de la capat, insa sper ca totul va fi bine pentru amndoua si pentru restul celor ce sufera ca si noi 🙁
Fetelor va inteleg perfect..eu am trait o poveste de iubire care din pacate sa terminat cu un deces…decesul barbatului pe care la-m iubit, il iubesc, si il voi iubi totata viata mea…sincer sunt varza..cateoadata stau si ma intreb ce rost mai am eu pe lume fara el..am stat 6 ani impreuna 24 din 24…si vreau sa va spun ca trebuie sa fiti puternice , si sa va ganditi ca D-zeu are alt plan pentru voi…eu una asa ma gandesc ca sa pot lupta cu durerea. Va doresc din suflet sa va reveniti si sa va indragostiti din nou, dar de data asta sa fie cu noroc. va pup..si cu D-zeu inainte……
Sper să fie bine pentru toate cele ce trec prin asemenea situații..e urât să vezi cum persoana de lângă tine se schimbă…sub ochii tăi practic. Să vezi cum ușor..ușor se îndepărtează, găsește fel și fel de scuze să nu vorbească cu tine..Întotdeauna are altceva mai bun de făcut..cu altcineva, iar tu rămâi..și aștepți să își amintească de existența ta. Nykole am citit povestea ta, urmăresc site-ul zilnic aproape, te înțeleg foarte bine, e greu să treci peste dar timpul e cel mai bun medicament. Putem face față…cum ei pot, noi de ce nu am face-o ? Loredana, condoleanțe sincere..am rămas uimită când am citit comentariul tău,fără cuvinte . Durerea ta nu o pot înțelege într-u totul…dar cât de cât da. Regret nespus pierderea ta, să îți dea Dumnezeu toată puterea din lume să treci peste !!
trebuie sa te gandesti ca el se poarta cu indifernta?uh dc nai putea..te cred ca este greu sa uiti o persoana care tii mult la el pt prin asat trec si eu acum..mie foarte greu dar ma gandesc el a putut no?eu dc sa nu pot?inceraca doar:*:*:
Povestea ta este intru totul povestea mea….Doare enorm sa vezi ca nu mai contezi deloc pentru persoana pe care o iubesti, sa o vezi indiferenta, schimbata, si ea nici macar nu vrea sa accepte ca s-a schimbat. Si cand ai trecut prin atatea cu ea, si ea a uitat toate promisiunile care ti le-a facut, toate momentele impreuna….cum poate fiinta umana sa uite un sentiment asa puternic atat de repede? acolo unde chiar a fost…:(((
Nu înțeleg nici eu Dana..Dar știi vorba aia: nimic nu ține la infinit.. Deci și omul se schimbă, dar nu credeam vreodată că voi ajunge să plâng atât,să sufăr..pentru cineva care nu dă doi bani pe lacrimile mele. Toți mă încurajează, să fiu puternică, să merg mai departe..Am ”examenul de maturitate” acum imediat..și nu mă pot concentra să învăț..sunt cu moralul la pământ. Prietenii mă mai scot afară din casă…că nu vor să mă lase așa:(..am noroc că îi am alături,că e atât de greu totul..Am încercat să îi mai vorbesc,să văd..totuși poate dă înapoi..dar nimic,mai rece ca niciodată..:( Îmi pare rău după ce deschid o conversație cu el..și îl văd așa..că l-am băgat în seamă,dar inima asta nu vrea să înceteze să facă întocmai ca ea..pffff,sper să fie totul bine…fetelor,capul sus. Dacă ei pot,putem și noi!!
naspa
Mda….cel mai usor ar fi sa uitam, sa fim indiferente ca si ei, dar e greu….si eu inca ma mai lupt cu morile de vant, cateodata ma apuca dorul si ii scriu…de sunat nu il sun pentru ca fie nu imi raspunde, fie raspunde dar e cu ea, si dupa aceea imi pare rau ca am facut asta…din pacate eu nu am nici macar cu cine sa vorbesc despre asta, nu are cine sa ma scoata afara din casa, sau cateodata chiar eu refuz sa ies, pentru ca nu ma simt bine…si lacrimile nu mai inceteaza sa curga, si visele cu el in fiecare noapte….si toata durerea asta pentru ce?atatea planuri, vise…..nu stiu daca o sa inceteze vreodata
Te înțeleg perfect Dana..aceleași gânduri mă macină și pe mine..dar încă mai port în suflet o speranță…:(