-Raza mica de soare…de ce esti suparata?…zambeste tatei…uite!…a venit primavara! da-mi manuta si haide sa mergem in parc sa ne bucuram de ea!… -Mergem,tati!…ii raspunde ea…dar imi raspunzi la o intrebare? -Da…dar,la cat esti de ganditoare,cred ca-mi va fi putin cam greu sa-ti raspund!… -Tati,cand se va naste fratiorul meu,eu voi mai fi raza ta de soare? -Am stiut eu ca va fi o intrebare grea,spune tatal zambind strengareste si mangaindu-i crestetul…Vezi tu,raza mica,soarele are o multime de raze si toate incalzesc cu aceeasi putere,lumineaza cu aceeasi intensitate… soarele le iubeste pe toate la fel si-si imparte caldura si lumina in aceeasi cantitate la fiecare in parte…tu vei fi raza mea de soare mereu,chiar daca se va naste fratiorul tau…tati are dragoste de oferit pentru amandoi… ceea ce va trebui sa inveti tu este : sa primesti dragostea noastra si sa inveti s-o imparti cu fratiorul tau…sa nu fii suparata pe mami daca va trebui sa stea mai mult cu fratiorul tau,el va fi foarte mic si va trebui ajutat sa creasca…asa ai fost si tu…stii,ai putea chiar s-o ajuti pe mami…dar,toate la timpul lor…acum mergem la plimbare!!! -Ura!mergem la plimbare!haide mami! haide tati!…le intinde mainile la amandoi si pornesc cu veselie spre parc…Ajunsi in parc,incep intrebarile: -Tati,de ce sunt pasarelele atat de galagioase si de grabite?…uite ce repede zboara!…si ce au in cioc? -Se grabesc sa-si faca un culcus din paiele pe care le poarta-n cioc,va fi ca o casa pentru ele…acolo isi vor depune ouale si-si vor astepta puii sa vina pe lume…apoi vor fi o familie mai mare… -Asa ca noi? -Cam asa,raza mica!…
–Mami,uite,pe ramurile copacilor sunt niste umflaturi…de ce? -Se numesc muguri,puiule…din ei,sub caldura blanda a soarelui,vor iesi frunzele care vor imbraca pomii in verde si florile care ii vor parfuma si-i vor face sa rodeasca…din flori,se vor forma fructele care vor creste si se vor coace…Tot intreband si primind raspunsuri,a observat ca,langa banca pe care stateau ei,s-au asezat un baietel(cu cativa ani mai mare decat ea) si mama lui…baietelul se juca cu o minge… -Tati,pot sa ma joc si eu cu mingea? -Da,raza mica,daca baietelul vrea sa se joace cu tine,te poti juca!…Se intoarce cu fata inspre baietel si-i spune: -Numele meu este Leila Maria,pot sa ma joc si eu cu tine?…cum te cheama pe tine?
-Eu sunt Alin,hai sa ne jucam cu mingea!…S-au jucat un timp,apoi s-au asezat pe bancuta si au inceput sa vorbeasca: -Pot sa-ti spun doar Lei?…e mai scurt si te pot striga mai repede!… -Da,imi place sa-mi spui asa…eu pot sa-ti spun Alint,suna mai…prietenos… -E bine asa,eu sunt Alint si tu esti Lei…pot sa te tin de mana?…ii prinde mana si ea se simte atat de ocrotita,parca ar tine-o de mana tati…e o senzatie de caldura,de bine,de siguranta…nimic rau nu i se poate intampla… -Tati,uite,el e Alint,va fi prietenul meu cel mai bun!(nu stia ca destinul ii harazise ca el va fi alesul ei,dar atunci cand il tinea de mana avea sentimentul acela de "toata lumea e a mea" ) … -Bine,raza,daca tu spui asa,eu trebuie sa te cred!…si-i zambeste strengareste…
