Eram la varsta de 16 ani si jumatate.Am cunoscut un baiat cu opt ani mai mare decat mine de care pe atunci crezusem ca m-am indragostit. Din cauza unor probleme pe care le aveam in familie inca de cand m-am nascut, cauza fiind tatal meu si alcolul, eram satula de familia in care am crescut ,desi mama mea a dat totul pentru a nu avea lipsuri materiale si a fi o familie cat de cat normala. Nu-mi explic nici acum alegerea pe care am facut-o dupa primele doua saptamani din vacanta de vara in urma cu 9 ani. Fiind asa zis indragostita de acest baiat care imi cunostea situatia familiala mi-a sugerat sa ma mut la el acasa ,asa ca am ales sa fug de acasa si sa ne ascundem la el. Dupa multe incercari ale parintiilor mei sa ma aduca acasa nu au reusit si am ramas la el, dar acest lucru mi-a adus numai necazuri in viata mea si o sa regret mereu si imi e rusine de alegerea pe care am vazut-o o scapare de problemele familiale, dar intr-un final m-am izbit de problemele vietii cu care am facut cunostiinta inca de la o varsta frageda. Acest baiat mi-a marcat viata si am fost nefericita alaturi de el . Acelasi viciu il avea de altfel ca si tatal meu , alcolul. Lipsea nopti intregi de acasa iar eu stateam si plangeam singura fara sa-mi stie nimeni suferinta, iar dimineata el ajungea acasa si eu mergeam la scoala cu ochii unflati de plans .Intrasem in clasa a-Xl-a ,dar acolo nu stia nimeni ce viata urata aveam acasa ,ei erau toti fericiti si eu eram mereu suparata,tacuta,retrasa si nefericita. Cand veneam acasa de la scoala nu ma astepta nicodata, ma puneam iar pe plans si sufeream ca un caine si nu intelegeam de ce se comporta asa cu mine. Cand ne intalneam era mereu beat si nu stia de capul lui sau cand era treaz imi spunea ce am de lucru prin casa sau prin curte ,uneori ii ajutam pe parintii lui la munca in gradina si cu animalele ,asa aveam si o mica sustinere financiara, uneori munceam si pentru vecini pentru bani,pentru ca El nu avea nici un loc de munca si din dimineata in dimineata era la bar cu prietenii lui faimosi din oras cum ii placea lui sa-i numeasca "spuma orasului".Nu aveam nici o tragere spre scoala,nu puteam invata si uneori chiar ma gandisem sa abandonez pentru ca nu ma mai simteam in stare sa continui in halul asta,dar am continuat ,desi aveam dintre cele mai mici rezultate, dar intr-un final am terminat liceul.Nu aveam prieteni si ma simteam singura iar familia mea nu-mi cunostea situatia ,dar am stat asa, cu gandul ca viata pe care o aveam alaturi de acest baiat a fost o pedeapsa pentru rusinea pe care le-am adus-o familiei mele si cu ideea asta am rezistat 3 ani in acel infern ,pana cand mama mea fiind in strainatate m-a chemat la ea si mi-a spus ca o sa-mi gaseasca de lucru iar eu am acceptat fara "dar" si "poate".Am lasat in urma totul cu sufletul plin de fericire ,EL a incercat sa ma contacteze , dar eu am rupt tot ce ne putea lega incepand de la amintiri si pana la lucruri materiale ,dorinta mea era sa scap de el si am scapat.La plecare se uita in ochii mei goi si tristi si citisem in ochii lui ceea ce gandea ,stia ca nu o sa ma mai intorc, dar nici eu nu i-am spus asta. In toti acesti ani petrecuti in acea casa cu sau fara el am pierdut cei mai frumosi ani din viata, acum regret ,dar regretele nu-mi mai pot intoarce anii, mi-am pierdut zambetul, stralucirea ochiilor si fericirea numai din cauza mea.
Am trait ,am suferit ,dar am trecut. Am invatat ce inseamna mama si tata si pentru ce trebuie respectati.Aceasta alegere pe care am facut-o mi-a adus necazuri si imi aduc si in ziua de azi. Dupa numai doua luni in care mi-am gasit de lucru am cunoscut un baiat de care m-am lipit foarte repede.Vorbea frumos in comparatie cu El din trecutul meu ,ma invita in oras si seara la plimbare, cei adevarat imi placea acest baiat. Am inceput o relatie cu el foarte frumoasa si ne iubeam mult, intradevar ma simteam iubita ,iubeam si ma simteam in al noualea cer, pana cand parintii lui au aflat ca eu fugisem de acasa, din acel moment nu au mai fost deacord cu relartia noastra mi-au vorbit urat si m-au tratat foarte urat pana cand au reusit sa ne desparta si l-au facut sa se casatoreasca cu o fata pe placul lor.Am intrerupt orice legatura cu el inainte cu o luna sa se casatoreasca ,pentru ca el ma mintea ca tot ce aud sunt barfe si el nu se va casatori ,dar defapt el era in pragul casatoriei.Acest lucru a fost un soc pentru mine si am ramas dezamagita si in suferinta 3 ani dupa incheierea relati. Perioada de singuratate si retragere ,in care mi-am indreptat toata atentia spre munca si familia mea de care am fost despartita. Timp de 3 ani nu am mai avut nici un prieten pana cand am intalnit un baiat cu care am avut o relatie la departare pentru o perioada de 6 luni,el fiind in alta tara nu am continuat pentru ca niciunul dintre noi nu am fost deacord sa ne abandonam locul de munca, asa ca relatia noastra s-a sfarsit cu reprosuri reciproce.nu mai tinem legatura. Tatal meu s-a imbolnavit de cancer si era in pragul mortii cand in calea mea a aparut un print.Asa il vedeam pe preafrumosul si ultimul meu iubit.Fiind intr-o suferinta cumplita toata familia mea ,pentru ca, tatal meu era intr-o situatie din care nu mai puteam sa-l scoatem ,acest baiat mi-a dat puterea de a merge mai departe si de a trece cu usurinta peste aceasta grea lupta, lupta cu moarte. La inceput nu l-am acceptat fiind in strainatate ,am stiut ca el va pleca acasa ,el fiind in vacanta la mama lui,dar el a insistat foarte mult si pana la urma am cedat. Timp de 2 luni am fost nedespartiti ,cand tatal meu s-a stins din viata a fost alaturi de mine si am apreciat mult asta la el, pe zi ce trecea il iubeam tot mai mult si toata increderea mi-am pus-o in el ,ne faceam planuri de viitor si ne imaginam cum va fi familia noastra si visele parca incet prindeau contur, pana intr-o blestemata zi.
El fiind acasa in Romania iar eu aici in strainatate m-a sunat intr-o seara si m-a intrebat daca am fost casatorita. Speriata si cu ochii in lacrimi am spus ca nu ,iar el imi spusese ca mama lui a auzit ca am fost casatorita si sunt o fata rea si mama lui nu mai e deacord cu relatia noastra. Am sunat-o pe mama lui sa o intreb ce s-a intamplat ,dar ea mi-a vorbit urat si mi-a spus sa-l las pe fiul ei ca eu sunt o fata lingusitoare si rea. In acel moment am simtit ca cerul cade pe mine si moralul meu s-a prabusit din nou.Am mai vorbit cu el prin intermediul internetului si am sperat ca cu timpul o sa se rezolve totul si putem sa continuam. Dar mama lui a fost de neclintit din ideea de a ne desparti si a inceput sa ne ameninte pe amandoi ca o sa ne distruga.
El imi spunea mereu ca ma iubeste si isi doreste sa continuam ,dar n-o sa avem liniste din cauza mamei lui si ar fi mai bine sa ramanem prieteni. Imi spunea ca nu vrea sa o faca sa sufere pe mama lui ,asa am decis sa ramanem prieteni,prietenie care astazi nu exista si nu cred ca va exista vreodata. Nu ma contacteaza si nu imi vorbeste doar cu mici exceptii in cazul unei sarbatori. Acum sunt in suferinta inca o data si ma doare pentru tot ce mi se intampla . Mama e alaturi de mine si o iubesc enorm, n-o s-o mai parasesc niciodata , ea e sprijinul meu ,iar eu voi fi sprijinul ei.Am pasit in viata cu stangul si regret acest lucru ,puteam sa fi facut altfel, aveam o mie de alegeri ,dar eu am am facut alegerea gresita si acum dupa 9 ani inca sufar. Ma intreb si va intreb , oare trebuie sa duc aceasta povara toata viata? Cum , ce trebuie sa fac ? Sunt de neiertat? Recunosc ca am gresit ,dar am dreturi sau nu mai am? Accept sfaturi si critici.Dragi cititori ai acestei povesti , ganditi-va de o mie de ori inainte de a lua o decizie. Cu mult respect, Ale.
Sincer iti zic, ma fascinat povestea ta de viata. Dupa parerea mea esti un exemplu drept pentru cei care vor sa plece de acasa, sa se gandeasca de o mie de ori, asa cum ai zis si tu, dar in acelas timp esti si un exemplu de vointa pura. Sunt pur si simplu fascinat de vointa care exista in tine. Cat ai putut sa induri, si totusi cu propria forta , te-ai ridicat din greutatea in care te aflai, si ai privit inainte. Bravo tie ! Eu unu te felicit. Asa este cand esti mai mic, fiind inocent, si cu probleme in familie, tu vrei sa scapi. Sufletul unui copil este in continua joaca, sa traiasca copilaria. Tu ai vazut scaparea din aceste probleme , in fuga cu acel baiat. Nu te condamn cu nimic. Erai inocenta, dar sunt bucuros, ca ai vazut unde trebuia sa mergi mai exact, ai avut vointa si ai mers mai departe sa poti sa iti refaci viata. Este adevarat, ai pierdut acei ani din viata, asa cum si alti probabil ia pierdut, dar incearca ca acele regrete sa nu le transformi in momentul de fata in depresie, mai exact in pierderea puterii de a merge mai departe. Nu vreau sa spun ca na eu nu cunosc situatia cum este sa mergi greu, am si eu greutatile mele, dar intotdeauna mergi cu capu ridicat. La tine pe mine asta ma fascinat ai mers cu capu ridicat, dar totusi ai fost si in tristete.
Toate femeile acele care spuneau lucruri urate despre tine, lasale, lasale inpace ca ele nu stiu greutatea pan care ai trecut, ele nu stiu exact povestea ta, si poate daca o stiau tot asa faceau. Rar exista oameni care sa inteleaga ce a fost, mai exact ce sa intamplat . Ei daca aud ceva , gata pe aia o tin, dar nu analizeaza si varsta la care erai, si problemele care te-au impis sa faci asa ceva. Asa sunt unele persoane ce sa ii faci.
Sfatu meu este sa mergi incontinuare mai departe, cu capul sus, tarie ca totul va fi bine. Lucrurile acestea in viata ni se intampla cu un scop, pe care noi nu il stim, dar la final totul se termina cu bine. Doar sa avem rabdare. Mergi mai departe, schimbati viata, incearca sa te ridici cu vointa pe care o ai in acelas timp, si la nivelul social. Fati o prietena, sau mai multe prietene, iesi pan oras, socializeaza, si treptat totul o sa se mai schimbe.
Iti zic eu un lucru, mai degraba il privesc cu respect pe cel care sa aflat in greaseala, dar sa ridicat si sia schimbat viata, decat unul care a primit in viata , sau mai bine zis a crescut in puf si a ajuns ceva mare.
Tarie, rabdare si capul sus.
Iti multumesc mult pentru sustinerea morala!