Requiem

0
3673

M-ai părăsit, ai plecat, te-ai dus!
Eu sunt jos, tu ești acolo sus,
Ești printre îngeri și lumină
Și nu te gândești la scumpa ta iubită
Care zace aici, în tină,
Jelindu-te pe tine.
Prin moartea ta fulgerătoare
Am înțeles că soarta e necruțătoare.
De ce, Doamne, l-ai luat pe el
Și nu te-ai mulțumit cu-al meu suflet mișel?
Tu, care ești atotștiutor,
Nu știai că-l adoram, îl contemplam,
Ba chiar îl divinizam, îl idolatrizam și îl iubeam?
Prin moartea lui mi-ai amintit
C-am fost botezată creștină cândva.
De atunci, la poarta Ta nu am mai bătut,
La Tine nu am mai venit,
Acesta este al meu păcat: Te-am uitat.
La sfintele-Ți picioare n-am mai îngenucheat,
În fața chipului Tău, ochii nu mi i-am ridicat,
Iar Tu m-ai pedepsit cu vârf și îndesat:
Mi l-ai răpit pe cel adorat!
Te rog acum fierbinte
Cu umilință, cu ochii în pământ,
Ai grijă de sufletul celui care a fost
Aici, pe pământ, sufletul meu sfânt!
Luminează-i calea către cele sfinte,
Iar mie dă-mi alinare și îmbărbătare.

Comentarii

Comentarii

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.