Prin ochiuri de ferestre furiş mai trag câte-o privire,
„Deschid şi derulez casete arhivate în baza mea de date”.
Tot ce-a fost întreg s-a spart în piese decupate şi forme neregulate,
Cu migală adun crâmpeie din filmul oglindit prin ochii minţii.
Un puzzle construiesc să aflu misterioasă mea poveste
Şi într-un tablou virtual, nemăginit să o recompun,
Călătorind cu doruri şi cu vise prin timpul care masoară,
În ani, zile, clipe şi minute viaţa mea pe acest tărâm.
Şi reflectând lumina o privire scrutătoare să arunc
Spre viitor, şi -n jocul undelor să-l sfruntez.
Balansez în leagănul timpului de-acum şi cel de ieri,
O fărâmă sunt, pe-o orbită eliptică plutesc în universul nesfâtşit,
Imagini multe se succed aleator din tot ce-a fost,
Atemporală -mi este exisţenta între pământ şi cer!.
În zborul necenzurat al gândurilor, întâlniri îmi dau,
Glăsuiesc fără ecou, prin slove potrivite, tainic,
Într-un amurg portocaliu al toamnei pastelate.
Legăminte din trainice şi drăgăstoase simţăminte mă unesc
De oameni buni, frumoşi, de suflete curate
Şi prin dansul astrelor se amprentează –n vaşnicul eter.
Când rătacită–n noapte bâjbâi pe drumul presărat cu fire de nisip,
Când şovăi în răspântii continuându-mi calea, te caut,
Cu mine eşti, mana-ntinsă -ţi simt şi inima-mi atingi,
O tortă-n mine se aprinde şi a ei lumina mă călăuzeşte,
Puteri sporite prind in zbor pe cerul făgăduinţei
Unde steaua –mi încă străluceşte.
Când norii grei se-adună şi furtună prevestesc,
Când ploaia în ropot cade pe căldarâmul cenuşiu,
Mă-ndrept cu gândul către tine, tu–mi eşti refugiul
Şi cu al tău car de putere, împrăstii norii şi previi furtuna
Şi ropotul ploii se transformă în picuri, ce se preling domol
Pe steaşina umbrită şi încălzesc lumina celor doua scântei.
Zadarnic caut înţelesuri şi vrăjită –n jocul vieţii rămăn,
Mă înclin în fata Lui, a Creatorului, pentru lumina strălucitoare
Ce-mi ghidează paşii pe cărăruia şerpuită ce se pierde-n zare.
Şi-n palmaresul vieţii mele pământene,
Cunună din flori de câmp să-mi împletesc.
Buna seara ,
Mii de scuze, dar la postarea facuta cu poezia Reverie lipseste ultimul vers, motiv pentru care va rog foarte mult sa o repostati completa, asa cum o trimit acum sau sa veniti in completare cu ultimul vers.Multumiri multe pentru intelegere!
Prin ochiuri de ferestre furiş mai trag câte-o privire,
„Deschid şi derulez casete arhivate în baza mea de date”.
Tot ce-a fost întreg s-a spart în piese decupate şi forme neregulate,
Cu migală adun crâmpeie din filmul oglindit prin ochii minţii.
Un puzzle construiesc sa aflu misterioasa mea poveste
Şi într-un tablou virtual, nemăginit să o recompun,
Călătorind cu doruri şi cu vise prin timpul care masoară,
În ani, zile, clipe şi minute viaţa mea pe acest tărâm.
Şi reflectând lumina o privire scrutătoare să arunc
Spre viitor, şi -n jocul undelor să-l sfruntez.
Balansez în leagănul timpului de-acum şi cel de ieri,
O fărâmă sunt, pe-o orbită eliptică plutesc în universul nesfârşit,
Imagini multe se succed aleator din tot ce-a fost,
Atemporală -mi este exisţenta între pământ şi cer!.
În zborul necenzurat al gândurilor, întâlniri îmi dau,
Glăsuiesc fără ecou, prin slove potrivite, tainic,
Într-un amurg portocaliu al toamnei pastelate.
Legăminte din trainice şi drăgăstoase simţăminte mă unesc
De oameni buni, frumoşi, de suflete curate
Şi prin dansul astrelor se amprentează –n vaşnicul eter.
Când rătacită–n noapte bâjbâi pe drumul presărat cu fire de nisip,
Când şovăi în răspântii continuându-mi calea, te caut,
Cu mine eşti, mana-ntinsă -ţi simt şi inima-mi atingi,
O tortă-n mine se aprinde şi a ei lumina mă călăuzeşte,
Puteri sporite prind in zbor pe cerul făgăduinţei
Unde steaua –mi încă străluceşte.
Când norii grei se-adună şi furtună prevestesc,
Când ploaia în ropot cade pe căldarâmul cenuşiu,
Mă-ndrept cu gândul către tine, tu–mi eşti refugiul
Şi cu al tău car de putere, împrăstii norii şi previi furtuna
Şi ropotul ploii se transformă în picuri, ce se preling domol
Pe steaşina umbrită şi încălzesc lumina celor doua scântei.
Zadarnic caut înţelesuri şi vrăjită –n jocul vieţii rămăn,
Mă înclin în fata Lui, a Creatorului, pentru lumina strălucitoare
Ce-mi ghidează paşii pe cărăruia şerpuită ce se pierde-n zare.
Şi-n palmaresul vieţii mele pământene,
Cunună din flori de câmp să-mi împletesc.