Rolul negativ din triunghiul amoros tipic…..rasfrant asupra mea…

1
1120

Probabil ca pe undeva pe la sfarsitul vietii mele voi putea face un scenariu pt. o telenovela de succes…Scriu dupa aproximativ jumatate de an,eu,o amanta a domnului x din orasul y(povestea scrisa pe 22 iulie,are titlul “Rolul negative din triunghiul amoros tipic…inca nu pot sac red ca imi apartine!”,sa o cititi dragi colegi de suferinta sau de bucurie,straini ai acestui site minunat care ma ajuta sa imi descarc cele mai intime secrete de pe suflet). Cu acel amant a fost,dupa cum relatam in povestea anterioara ,o simpla aventura,imi placea compania lui…precum si cate o noapte petrecuta pasager si arzator,neavand vreo intentie cat de mica sa ii despart familia,insa acum Cel de Sus cred ca a decis ca e timpul sa platesc pentru acea scapare a mea,intrucat oricum stiam de la inceput ca nu este tocmai corect ce fac.:)

Si uite asa….am terminat relatia cu acel baiat cu care eram la vremea respectiva(relatie care oricum ajunsese sa nu mai fie foarte solida) si m-am indragostit foarte tare de un el…pe care il voi numi K.Acest K m-a intalnit pt. prima data  acum jumatate de an la mare,pe cand eram cu fostul prieten de mana.Ne-am privit pentru o clipa si ne-am placut foarte mult,dar niciunul dintre noi nu a facut vreun pas,deoarece si el avea o prietena peste hotare,acolo unde munceste Si uite asa,am petrecut ultima mea zi din sejur, imprietenindu-ne , stand "cu gloata" si cu prietenul meu la o bere la terasa…nimic special.Totusi chiar fiind si in relatie,si chiar avand si acel amant imi mai zbura pasager gandul catre baiarul de la mare…Baiatul de la mare….si ochii lui albastri…au ajuns pana in orasul meu,m-a cautat,a incercat sa faca rost de numarul meu,provenind dintr-un alt oras,apropiat de al meu…insa nu a fost sa fie,deorarece s-a nimerit anturajul de asa natura incat a stat la masa tocmai cu amantul,care bineinteles,i-a spus ca nu are numarul meu(nici mie nu mi-a venit sa cred cand mi-a povestit K cu cine a stat la cafea,bineinteles in necunostinta de cauza),iar eu eram plecata din localitate la rude. Intr-un final,datorita facebook-ului,a reusit sad ea de mine si a venit glont in Romania de sarbatori unde s-a consumat intre noi ceea ce ramasese neconsumat….Va spun sincer,pentru nici un alt barbat nu am mai simtit acel foc,efectiv sentimentul de dragoste…aproape la prima vedere…plus faptul ca ne potrivim ca doua manusi….in absolut orice domeniu…de la pasiuni,ocupatii si pana la sex.Si fuse si se duse….au tracut sarbatorile,el a plecat la munca in afara si uite asa pana astazi am continuat sa vorbim ca nebunii la telefon,pe net si pe tot ce apucam,cu promisiuni,planuri,iubire mare…Va intrebati probabil ce s-a intamplat exact in acest weekend…Fosta lui prietena a venit la el,sa ii dea o veste bomba…si anume faptul ca ii poarta copilul de 3 luni si jumatate in pantec(specific ca se despartise de ea inainte de a ma gasi pe mine cu 2 saptamani sau ceva de genul).Nu cred ca am nici macar o ora de cand am terminat convorbirea telefonica cu el….nu mi-a ascuns absolut nimic,mi-a spus adevarul pe fata….si mi-a mai si spus ca ar vrea sa ramana cu mine(eu sunt in ultimul an de facultate si oricum intentionam sa dau la master in afara,culmea pe lista alegerilor fiind si tara in care lucreaza el),insa eu nu stiu ce sa cred…nu stiu daca este bine sa il incurajez sa ramana cu mine.Fata nu vrea sub nici o forma sa faca avort si nici nu as vrea sa fiu privita ca o distrugatoare de vieti….nici eu si nici el… Va mai spun cu sinceritate faptul ca il iubesc enorm,chiar daca totul s-a petrecut cu viteza luminii,sentimentele sunt foarte foarte puternice din ambele parti.Acest om a reusit sa ma motiveze,eu la randul meu am reusit sa il motivez catre o multime de lucruri constructive intr-un timp foarte scurt….brusc am devenit mult mai activa,mai motivata sa fac o multime de lucruri serioase. Poate era mai bine sa nu ne fi intalnit vreodata…insa amandoi am zis ca nu regretam nimic,eu una sigur nu voi regreta faptul ca am avut ocazia sa simt ceva atat de minunat pentru un om…de la prima atingere si de la primul sarut,dar e timpul sa revenim cu picioarele pe Pamant deoarece e o vietisoara de copilas la mijloc(sunt innebunita dupa copii,si eu la randul meu am crescut fara tata…nu as vrea sa fiu eu femeia care ii fura ocazia unui sufletel sa aiba un tata…).

Intr-un fel sau altul,nici cu avortul nu as fi de accord,deoarece as purta crucea unei vieti curmate pe constiinta o viata intreaga…Pe de alta parte,as face compromisul de a ramane langa el si de a accepta si existenta acelui copilas,insa ganditi-va,am 21 de ani,sunt tanara si la prima discutie mai aprinsa sau la prima problema mai serioasa dintre noi(caci genul asta de probleme apar chiar si in cuplurile care se iubesc) as ajunge sa ii sparg oalele in cap sau sa ma retrag sau sa ma inchid in mine,tocmai din cauza acestor compromisuri…Probabil ca s-ar ajunge la subrezirea relatiei dintre noi,sau am ajunge la un moment dat sau altul sa nu ne mai privim cu aceiasi ochi plini de dragoste cu care ne prvim acum… In ceea ce il priveste pe el,situatia este similara…El nu mai simte nimic pentru acea fata si daca ar ramane cu ea,ar face-o doar de dragul copilului,deci din start …un alt compromis major si o situatie similara.Prima problema mai serioasa dintre ei s-ar sparge in capul bietei fete,care culmea il mai si iubeste si care vrea acel copil cu el,indiferent daca el va ramane sau nu alaturi de ea. 

El ar dori sa ma sune in continuare si sa continuie relatia dintre noi,insa i-am spus sa ma lase sa termin sesiunea(sa ma pot concentra asupra examenelor),sa se gandeasca foarte bine si sa ma caute cand isi va echilibra situatia,indiferent daca aceasta va fi sau nu in favoarea noastra….Consider ca asta este cea mai corecta si cea mai obiectiva decizie care ar trebui luata in acest moment…Sa lasam viata sa fie viata,timpul sa fie timp si sa curga…adancind sau cicatrizand ranile.

Oarecum sunt resemnata pentru ca stiu ca undeva e Cel de Sus ma trage de urechi din vina aventurii mele de anul trecut…(Sa cititi si cealalta poveste daca aveti timp si chef…sau sa o recititi,cei care ati citit-o deja,sa vedeti ce legatura puternica exista intr-un fel sau altul intre cele doua situatii.Vara trecuta am intervenit eu intr-un fel sau altul in viata unei mame si a unui copil,iar acum se intampla exact invers…).

PS:Astept sfaturi,injuraturi,incurajari,descurajari sau putin haz de necaz….Va multumesc anticipat!Acum ma voi intoarce cu capul intre foi caci maine la 12:00 am primul examen din aceasta sesiune si sub nici o forma nu vreau sa imi incalc recordul de a nu fi picat vreodata vreunul.Sa imi tineti pumnii!


Comentarii

Comentarii

1 COMENTARIU

  1. Draga mea, pari o fata cu picioarele pe pamant. Inca nu ti-am citit cealalta poveste dar nu cred ca-mi va schimba parerea despre tine. Nu cred ca ai nevoie de sfaturi, pari prea desteapta pentru asta. In ciuda faptului ca ai avut o relatie cu un barbat casatorit, ai totusi principii sanatoase despre viata si o sa fi ok.
    Parerea mea e ca ai facut foarte bine ca ai luat o pauza de la tot si te concentrezi acum pe examene. Bafta !
    Cred ca hotararea de a se intoarce la cea care-i poarta copilul sau nu, trebuie sa-i apartina lui. Si ar trebui sa ia aceasta hotarare fara sa depinda de tine. Daca crede ca o mai poate iubi pe acea femeie si i se poate dedica, atunci ar trebui sa se intoarca la ea si sa-i fie ei sot si copilului tata. 
    Daca in schimb nu mai simte nimic pentru ea, cel mai bine ar fi sa ramana despartiti. S-ar ajunge oricum la asta numai ca ar mai trece fiecare prin niste ani de frustrari, regrete si certuri.Nu poti si nu e sanatos sa stai cu cineva doar pentru copil.
    Copilului ii poate fi tata si fara sa fie cu mama lui. Asta depinde de ei doi. Daca si mama vede interesul copilului atunci ar trebui sa incurajeze o relatie intre tata si copil chiar daca ea nu e direct implicata in ea. 
    Dupa ce aceaste decizii sunt luate si in cazul in care el alege sa ramana despartit de mama copilului lui, ar fi randul tau sa decizi daca poti trai cu el in situatia respectiva.
    Imi dau seama ca iti e foarte greu. Nu te invidiez dar am incredere ca o sa iei decizia potrivita.
    Cat priveste relatia ta cu acel barbat insurat, invata sa te ierti. Numai atunci cand ne putem ierta pentru greselile trecute putem privi cu curaj si incredere spre viitor. Sa te ierti dar sa uiti si sa nu-ti repeti greselile.
    Numai bine iti doresc.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.