Eram la liceu in primmii ani,pana atunci nu am avut nici o relatie. In liceu la o clasa alaturata [acelasi an cu noi] un baiat pe care il cunosteam pentru ca locuiam in aceeasi zona a orasului insa nu stiam absolut nimic despre el, imi cam facea „curte”.
Intr-o buna zi a venit la mine si mi-a spus ca vrea sa vorbeasca cu mine, nu i-am acordat atentie am plecat fara sa ma uit macar la el. Insa el a mai venit si pana la urma am acceptat sa vorbesc cu el imi spunea vrea sa ne cunoastem mai bine si ca poate de ce nu sa iesim la un suc o cafea si noi ca tinerii.Am acceptat cateva intalniri, nu era absolut nimic intre noi, dar pana la urma o treia intalnire cand ma lasat la scara blocului se apropie de mine si vroia sa ma sarute,[nu ma sarutasem niciodata cu cineva] un pic emotiva si un pic rusinata am acceptat sa ma sarute, apoi a decurs seara asta ca o prima intalnire a unui cuplu.
In primele saptamani nu simteam nimic pentru el desi il placeam,in tot acest timp el s-a dovedit a fi un tip cu orice calitate posibila. Dupa vreo luna si ceva atunci cand stiam ca ne vom intalni inima pompa mai repede, si parca uneori abia asteptam sa vina seara sa ne revedem.Incepusem sa ma indragostesc sa aud doar numele lui, sa ma mandresc atunci cand spuneam ca suntem impreuna, am inceput sa`i povestesc mamei mele de el [il cunostea] si astfel paream a fi intr`al noualea cer. La fel si el ma alinta, ma rasfata, ma distra pur si simplu eram un cuplu perfect. Aveam impreuna vreo doi ani, eu aveam 18 ani iar el era mai mare ca mine cu cateva luni. Mi`a spus ca pana acum am trait ca niste copii si ca asa vom traii si de acum inainte, dar trebuie sa ne formam o relatie mult mai serioasa desi nu l-am inteles il aprobam. El defapt vroia sa imi incep viata sexuala,,bineinteles ca a mai durat cateva luni de la propunerea lui si am acceptat, nimic nu se schimbase eram aceleasi persoane fericite si parca mult mai fericite.
Auzeam vorbe ca el ar mai avea pe cineva, chiar si sora mea imi spunea ca el nu este doar cu mine,insa nimic din ceea ce auzeam nu mi se parea a fi adevarat , ma intalneam cu el ii spuneam ce aud dar el ma facea sa uit totul. Intr-o seara el mi-am spus ca trebuie sa plece din oras nu mai stiu exact motivul.I-am spus ca sunt obosita si ca eu nu o sa ies in oras si chiar asa era nu aveam chef sa ies, dar ma sunat sora mea sa ies cu ea si fara sa il anunt am iesit .. m-am dus la un bar de noapte masa pe care o ocupasem avea vedere fix spre intrare,eu insa eram cu spatele sora mea privirea spre usa fix si dintr`odata se ridica si imi spune ca vrea sa mergem in alta parte nu intelegeam sub nici o forma atitudinea ei,desi imi dadusem deama ca ceva nu este in regula, dar ma simteam atat de bine incat nu am vrut sa ma ridic,dintr-odata sora mea s-a calmat si zice vrei sa-ti confirm tot ce ti-am spus acum ceva timp , si vrei sa vezi cu adevarat de ce vroiam sa plec de aici? zice uitete in spatele tau. Cand am intors privirrea,Emi iubitul meu era cu o verisoara a mea in brate am decis sa nu ma duc la ei ci sa imi i-au sora si sa plec. Oricum seara imi era distrusa dar am simtit nevoia sa ies la aer.Cand dupa noi iese si „domnul” meu, am vrut sa nu`l baga in seama insa a venit la mine si ma asteptam sa isi ceara scuze insa mi-a spus sa`l iert dar nu mai simte nimic pentru mine, ma prabusisem nu imi venea sa cred ca ieri era in stare sa ma ceara in casatorie iar azi imi spune ca nu mai simte nimic pentru mine. Greu, foarte greu mi-a venit!
In fine a trecut, dupa cateva luni dinou apeluri, mesaje si semne de la el, in uram atat de mult si totusi sentimentele mele pentru el erau aprinse. Au fost o intalnire, un sarut si cateva vorbe frumoase care m-au facut sa plang dinou pentru el.
Terminasem liceul,eu plecasem in Bucuresti la facultate uitasem de el dar orice sentiment de ura sau iubire la el ma ducea. M-am combinat cu altcineva la 1 an de zile dupa el, au trecut 3 ani si cu cel cu care m-am combinat pe Emi mi-l aminteam ca pe o persoana pe care nu vroiam sa o vad , sentimentele mele erau ranite iar ranile erau inchise, traiam din relatia pe care o aveam actualmente. Dupa 4 ani de zile, fostul meu iubit incepuse sa intrebe de mine pe ai mei , pe mama , pe sora mea si asa mai departe..
Am mers in orasul natal unde m-am REINTALNIT cu el nu mai simteam nimic nici ura nici iubire trecuse prea mult timp, am acceptat sa vorbesc cu el si surpriza mare pe care nici acum nu o inteleg este ca am acceptat sa ies cu el. Am iesit, am stat de vorba am depanat oarecum amintiri, si ne aduceam aminte cu zambetul pe buze de momentele acelea de dragoste petrecute impreuna.. in fine desi aveam o relatie am acceptat sa stau dinou cu el, nu incepusem sa tin inca la el asta pentru ca nu eram decisa 100% ca vreau sa fiu cu el sau cu celalalt.. el imi spunea ca si eu l-am inteles pe el si ca ma va intelege si el pana voi putea sa renunt la celalalt,simteam ca vreau sa fiu dinou mandra de noi doi , simteam ca vreau dinou sa ma distrez cu el sa calatorim impreuna cum imi spunea si el sa luam totul de la capat sa ne mutam impreuna , el deja le spusese parintilor lui ca ne-am impacat si eu ii spusesem mamei mele, apoi a aflat si sora mea care ma batea la cap ora de ora secunda de secunda ca nu ma merita ca celalalt ma ajutat sa-l uit si ca celalalt ma iubeste ca defapt el ma inselat ii spuneam ca e o greseala ea nu ca ce a fost a fost o alegere nu o greseala. Emi s-a certat cu ea la telefon, ea i-a spus sa ma lase odata in pace iar el pare ca dinou lupta pentru mine.. ii spunea sa ma lase sa aleg eu fara sa ma influenteze si asa mai departe. pana la urma Emi incepuse sa nu mai aiba rabdare se certa cu toata lumea pentru mine, ca eu umblu cu doi odata, si mi-a spus sa aleg, eu din clipa aia nu i-am mai raspuns cateva zile la telefon cu gandul ca poate intelege ca l-am ales pe celalalt, dar ma trezesc cu un mesaj in care scria:
„Eu sunt deacord sa te accept in paralel dar nu sa nu ma bagi deloc in seama, intelege ca te iubesc si ca si acum daca vrei vin si te iau la mine, nu ma intereseaza daca ne sustine sau nu cineva eu te iubesc ai mei te vor si ei, raspunde`mi!”
M-a bufnit plansul clipa de clipa simteam ca sentimentele mele incep sa se „retrezeasca”, il vroiam il placeam il iubeam pur si simplu.Nu i-am dat nimic inapoi. Insa in aceeasi zi am mers la un magazin , unul dintre prietenii lui m-au vazut inauntru si l-a anuntat cand am iesit din magazin , i-am vazut masina si din masina parca ma cuprins direct privirea lui care imi cutremura inima.. a coborat a inceput sa se revolte ca de ce nu ii raspund ca nu stie unde sa dea de mine etc etc i-am spus pana la urma tot ce simteam, ca il iubesc si pe el si celalalt si ca imi este greu sa i-au o decizie, s-a oferit sa ma conduca..
Am ajuns si l-am sunat pe iubitul meu, am fost sincera cu el si i-am spus de ce si cum vreau sa ne despartim a inceput sa planga, mi-a spus ca nu ma credea asa ca am trecut prin multe amandoi ca celalalt m-a facut sa sufar si intr-un final am terminat de vb cu el auzind:”Mie imi pare bine ca te-am cunoscut, imi pare bine ca te-am auzit dar imi pare rau ca nu te voi mai vedea!” si mi-a inchis. Mi`a rupt inima pur si simplu pe loc l-am sunat inapoi si i-am spus ca il iubesc si ca nu ii pot face una ca asta ca il rog sa ma ierte , mi-a spus ca nu va mai putea odata ce eu voi locui in acelasi oras cu Emi, si mi-a propus sa ma casatoresc cu el, si am facut`o, ne-am mutat amandoi chiar in seara aceea ,de atunci gandul imi zboara doar la el , doar pe el il am in fiecare vis iar de la Emi nu mi-a ramas decat privirea de la iesire din magazin , primul sarut si prima noapte de dragoste.
Să nu te-ntorci când o să-mi fie bine!