Nici nu stiu cum sa incep! Trec printr-o mare durere… Am avut o relatie de 10 luni(nici acum nu stiu daca s-a terminat, pentru ca inca vorbim, si ne vedem), o relatie in care imi pusesem toate sperantele, planurile, ma dedicam cu totul pentru a fi bine, pentru a fi relatia perfecta, in care am ajuns sa cred cu adevarat in iubire si in care spram in ca va fi fericirea vesnica… Dar nu a fost asa! Eu sunt o persoana, retrasa, sunt agresiva uneori cand ma enervez foate tare, stiu ca nimeni nu e perfect dar tin sa cred ca macar incercam sa fim perfecti, sunt de principiul ca „ce tie nu-ti place, altuia nu-i face”.
Este vorba de un baiat,eram amici, nu simteam altceva pt el, sau nu recunosteam ca simt ceva. Ma invita in oras, era foarte atent cu mine, protector, usor usor s-a infiripat ceva si dupa un scurt timp de prietenie am ajuns sa fim iubiti. A incercat sa ma cucereasca, cu atentii, cu vorbe frumoase, grijuliu, incet, incet m-a cucerit. Nu imi venea sa cred ca poate exista un astfel de baiat. Asa ca in basme. Toate nebuniile le faceam. Totul parea fara cuvinte, alaturi de el ma simteam protejata si vedeam lumea cu alti ochi. Vorbeam despre orice.
Dupa un timp, au inceput sa se inrautateasca lucrurile, sa ii vad si defectele, daca nu ii placea ceva, sau daca ne certam, depunea tacere si pleca. Nu mai statea sa clarificam lucrurile, sa vorbim. Nu. Pur si simplu pleca, sau zice ca nu are chef,iar eu puneam la suflet toate vorbele lui reci, veneam obosita de la munca si incercam sa fiu afectoasa cu el, sa-l rasfat iar el mereu ma respingea, imi zicea “ parca zici ca nu ne-am vazut de 1 an”, locuiam impreuna la mn acasa, ziua isi vedea fiecare de treaba lui cu serviciu,venea seara si aveam nevoie de el.
Pentru mine era foarte obositor, si stresant, si in loc sa aud o vorba buna de la el, sa ma intrebe cum a fost ziua, el avea chef de cearta, imi spunea tot timpul sa-l las in pace ca nu are chef, si ma evita. Usor usor a trecut timp, dar certurile s-au marit, din nimicuri ne certam si ajungeam , sa ne strigam unul altuia, si sa ma jigneasca, Ma ranea, eu plangeam la fiecare cearta si el punea indiferenta, fie isi gasea ceva de facut, fie statea pe calculator. Lucrul asta ma enerva peste culme, adica eu plangeam, si sufeream si el statea pe calculator?sau se uita la tv? In momentul ala deveneam mult mai nervoasa. Stiu ca am fost odata atat de nervoasa, de mi-am pierdut controlul si mi se facea rau, dupa fiecare cearta urma suferintele.Nu stiu,dar cu toate calitatile lui, defectele lui, eu il vedeam baiatul perfect cu care mi-as fi petrecut toata viata. Chiar daca in subconstientul meu imi dateam seama ca nu ne e bine impreuna, ca ne facem mult rau, nu puteam sa ii dau drumul.
Intotdeauna in relatia mea cu el, m-am gandit inainte de a zice ceva, daca se supara sau nu, inainte de a face ceva. El era prioritatea mea cu alte cuvinte, inainte de toate ma gandeam la el, eram dispusa sa fac orice sacrificii pentru el, practic ma lasam pe mine pt el. Incet, incet au inceput conflictele, certurile. Eu ii reprosam unele lucruri,si indiferenta lui ma durea si incercam cu orice scop sa remediez lucrurile, sa vorbim, sa clarificam tot ce trebuia rezolvat, sa nu intervina ruptura, sa fim un intreg. Pe zi ce trecea el isi arata adevarata fata, ma durea foarte mult dar nu eram dispusa sa inchei relatia sperand ca totul va reveni la normal, ca se va maturiza, ca va sti ce vrea cu adevarat in viata, si daca macar m-ar aprecia!
A venit momentul in care el a plecat de la mine.Lucra , imi zicea tot timpul, ca nu are timp sa ne mai vedem, e foarte obostit. Si e foarte irascibil, nu ii pot zice nimic, nici in gluma ca se supara. Na! L-am inteles o data, de doua ori, dar nu la infinit, si iar au inceput certurile. Din cauza mea. I-am reprosat, „ca si eu lucrez, sunt stresata ca si tine si tot vreau sa te vad, sa vorbesc cu tine. Cu tine eu imi incarc bateriile, in schimb tu nu esti instare de acelasi lucru”. Am fost bolnava, un timp mai lung, mi-am dat demisia de la servici pentu a ma vindeca si a ma pune pe picioare, in tot timpul asta el nu mi-a fost alaturi, a avut grija sa ma enerveze si sa ma aduca in stari mai grave.. Intr-o zi am intrat pe laptopul lui , si am dat sa intru pe contul meu de facebook, si era memorat parola lui, si am inceput sa ma uit la mesaje, si am gasit un mesaj de la el trmis catre o fata, ca daca este in bucuresti si iese la un suc, tipa ii raspunde inapoi, ca nu este in Bucuresti , el a insistat si i-a zis cand ajunge sa-l contacteze, discutia a continuat de catre fata : “ tu ce mai zici, care mai este viata ta “, el : foarte frumoasa, “cluburi, femei, distractie maxima”…. Logic ca nu mi-a placut dar nu i-am facut nici-o scena, dar probabil s-a simtit si a inceput ca daca era ceva, el stergea mesajul. Eu daca eram in locul lui facea harachiri cu mine, adica mai bine zis imi datea papucii ca il insel. Uite asa, din chestia asta, in care eu trebuia sa fac pe suparata tot el a facut pe suparatul, nu m-a mai bagat in seama, m-a ignorat, m-am simtit groaznic. Tot eu l-am cautat dupa, si i-am zis de ce se poarta asa cu mine pt ca nu merit. In fine, usor usor, s-a remediat situatia.
Au trecut cateva zile, in care nu ne-am vazut deloc, (inainte nu era zi sa nu ne vedem, venea la mine, isi pierdea noptile cu mine).Intr-o zi il sun sa vad ce face.. raspunde foarte nervos, ca sa il las in pace ca sta in pat si se odihneste, sa zic ce vreau, i-am zis daca ne vedem si noi.s-a enervat ,si a zis ca ne vedem mai tarziu, ne-am certat si mi-a inchis telefonul in nas. Dupa un timp l-am sunat, si i-am reprosat ca de ce ma jigneste ca eu il astept pe el si el ce face? Daca eu i-as face ceva in genul cum mi-a facut el cum ar fi? In fine. Nu a venit, A doua zi il sun iar, si ii zic daca ne vedem si noi, la care el, “nu ca sunt oboist”.. Tot timpul imi dadea replica asta. Eram suparata pentru ca nu eram dorita. Eu ii spuneam ca il iubesc si ca imi pare rau ca se comporta asa cu mine, este adevarat ca dragostea cu de-a sila nu se poate. Am plans. Nu il impresiona deloc, tot el credea ca are dreptate, iar ca eu gresesc. Asa a fost intotdeauna. . Am fost intr-o stare groznic de proasta, mergeam pe strada si plangeam, vorbeam singura. M-am enervat peste masura,cand ma cert cu cineva, nu pot sa tac, sa tin in mine, chiar daca ne certam dar macar sa clarificam lucrurile pe loc, cu cat stau mai mult suparata cu atat imi e mai rau si lucrurile se inrautatesc. Tot eu ma rog de el sa ne impacam si sa nu ne mai certam si el imi reproseaza ca eu sunt de vina. L-am sunat, nu mi-a raspuns. Lucrul asta m-a enervat peste masura. Dupa ceva timp m-a sunat si nu m-am mai putut controla si imi venea sa ii zic ca „proasta care te iubeste atat de mult a murit, nu o sa mai vezi niciodata”, ca totul s-a terminat, numai vreau sa aud nimic de tine. Daca mergi pe strada sa nu ma saluti ca nici eu nu o sa te salut, dar slabiciunea mea m-a oprit sa zic aceste cuvinte, imi era frica.
Inainte nu era chiar asa, daca gresea cu ceva isi cerea iertare, a fost o data in care nu am mai rabdat si am zis stop. Numai pot. Am stat o saptamana despartiti, timp in care nu ne-am cautat nici unul.
Aveam momente in care ne certam din prostii, dar care ajungeau la jigniri, plangeamsi ma consumam. Ma durea enorm. Alta data dupa o cearta groaznica, am intrat pe arhiva lui de la mess, nu mai intrasem niciodata, nu stiu ce mi-a venit, si cand am vazut discutiile cu alte persoane m-am ingrozit. Dupa o cearta, (bineinteles ca noi daca ne certam el zicea, “gata ne despartim”, pentru el nu exista doar cearta ci despartire).
Cand ajungea acasa seara dupa serviciu, eu nu aveam voie sa il sun, numai daca era urgent, e posibil asa ceva? De parca suntem copii. Am inghitit si am tacut.
Numai suport. Ma urasc pe mine cat am putut sa fac pentru baiatul asta si el s-a purtat ca ultimul om cu mine. Cred ca sunt obsedata de persoana lui! Si sufar peste masura! Nu stiu ce sa fac. Nu mai pot sa traiesc cu suferinta asta, cu ura asta in suflet. Nu pot sa o iau de la capat. O iau razna. Imi e foarte greu. E cel mai rau lucru sa iti faci iubit,au fost foarte multe certuri, am plans mult si am suferit mult. Nu stiu ce sa fac. Nimeni nu ma intelege, nimeni nu stie ce e in sufletul meu. Am ajuns sa ma gandesc la propria mea inmormantare, oare ar veni? Oare s-ar simti vinovat? Nu e bine sa ma gandesc asa, dar fara sa vreau imi zboara mintea la cele mai macabre ganduri. Sunt foarte irascibila, zbier la ai mei chiar daca nu au nici o vina.
Nu ma mai pot controla. Numai pot. Ce ma fac cu viata asta? Toate sperantele mele, toate visele mele mi s-au naruit, s-au prabusit cum se prabuseste un castel de nisip. Nu pot sa traiesc cu durerea asta!
Sunt prea singura, nu stiu cum sa o iau de la capt, aman la nesfarsit luarea unor decizii, mi-e frica sa-mi expirm punctul de vedere, mi-e foarte greu sa spun NU, nu mai stiu cine sunt, mi-e frica ca o sa-mi pierd mintile, nu mai vad rostul zilei de maine, imi lipseste ceva fara a putea spune ce, sunt foate nemultumita de aspectul meu fizic, nu ma mai inteleg cu familia, cu prietenii, nu mai pot sa-mi fac alti amici, mi-e frica ca m-ar putea rani, nu mai stiu sa ma bucur de viata. Imi zic ca trebuie sa fiu puternica, ca viata merge inainte, ca sunt la inceput de drum ca am doar 23 de ani, DAR NU POT! Ce trebuie sa fac? Cum sa invat sa fiu cea de dinainte?
Semnat C. Bucuresti
draga mea tie ti-e frica ca nu o sa mai gasesti alta persoana si vrei cu orice pret sa fii cu cineva, cu care nu te potrivesti si cu care nu o sa poti niciodata sa te intelegi. aceasta relatie iti face numai rau si mai devreme sau mai tarziu tot se va sfarsi. lumea nu se termina la un barbat. din cate ai povestit am observat ca el nu mai vroia sa fie cu tine, dar tu nu ai luat decizia care trebuia sa o iei in astfel de situatie si ai preferat sa-ti prelungesti suferinta, sa-ti faci rau singura. sanatatea ta e mai importanta decat orice. aceasta persoana te-a transformat total si numai in rau. poti apela la un psiholog sa te ajute sau poti merge la biserica sa te rogi, cu siguranta acolo o sa-ti gasesti linistea. daca vrei sa-l uiti trebuie sa-ti doresti si sa te gandesti in fiecare zi ca o sa reusesti sa depasesti aceasta etapa grea din viata ta. incearca in fiecare zi sa te descoperi pas cu pas si sa redevii cea de dinainte. scrie pe o foaie ceea ce iubesti la tine, scrie toate calitatile tale dar scrie-ti si defectele, apoi pe alta foaie scrie-le si pe ale lui:calitati si defecte. apoi analizeaza ce ai scris si incearca sa te apreciezi pentru ceea ce esti. uita-te la ceea ce ai scris despre el si pune-ti urmatoarea intrebare:" oare eu as putea sa traiesc toata viata cu un astfel de om" esti tanara si cu trecerea timpului, sunt sigura ca o sa gasesti barbati mult mai buni, care o sa stie sa te apreciezi pentru ceea ce esti. te pup
Doamne fereste!!! toate fetele am suferit, dar toate cred ca ne-am revenit..te lasi calcata in picioare…ce are acel agarici ( scz dar e un mare nesimtit) de nu iti poti revenii..draga mea trebuie sa te gand intai la tine, baieti ai sa mai cunosti o mie, ai de unde alege unul bun si potrivit..gand ca indiferenta ta il va enerva, aranjeaza-te, fii mandra de tine, incearca sa cun si alti baieti (iesi cu ei ca amici, nu gata sa te arunci in alta relatie) la 23 de ani e pacat sa te gand la inmorm ta pt un fraier care nu te merita!!!!!!!!!si eu am 24 , am suferit si eu, dar nu m-am lasat si uite ca acum st casatorita i fericita!!!te pup dulce si sper sa mai vb!
Buna fetelor, In primul rand vreau sa va multumesc enorm pentru atentia si timpul acordat. Aveti in totalitate dreptate…Dar in momentul de fata imi este foarte greu sa renunt la el,in mintea mea bolnava vad lucrurile tottal diferit si gresit fata de realitate.Am momente in care imi spun :"STOP", dar dupa cezed si ma trag in jos.Problema mea este ca nu am limita nu stiu sa zic nu , si nu sa ramana, dau tot timpul inapoi.De aceea vreau sa fac ceva pentru mine si m-am decis sa ma deschid unor persoane straine"voi", ca vreau sa trec peste momentele astea grele.Stiu ca va trece , greu si cu rabdare. Dar pana va trece suferinta mea e tot mai apasata.Intradevar sanatatea mea conteaza cel mai mult pt mine, daca eu nu am grija nimeni nu are.Am ajuns sa ma urasc pentru ceea ce sunt, pentru ceea ce ofer.Stiu ca este si greseala mea pentru ca am permis sa se ajunga aici, l-am indepartat de mine cu obsesiile mele.Nici el nu stie ce vrea : "acum ma vrea si ma doreste, acum ma respinge si ma face sa sufar" e genul de barbat care este greu de inteles. Astfel de comportament are fata si cu alte persoane.Pentru ca sunt hotarata sa fiu ceea de dinainte, sa ma regasesc, sa stiu unde imi este limita am apelat la un psiholog.Astazi a fost prima sedinda in care am povestit durerea mea pe scurt.Problema mea nu este numai el, dar el s-a declansat si restul. Ca asa se intampla " cand vine una, vin toate".Va multumesc inca odata ca mi-ati acordat atentia care pt mine conteaza enorm si felicitari ally ca ai reusit sa treci peste si ca ai de ce sa te bucuri acum.iar ana , o sa pun in aplicare sfaturile tale…sunt sigua ca voi avea un rezultat pozitiv.Va pup :*
Buna fetelor, In primul rand vreau sa va multumesc enorm pentru atentia si timpul acordat. Aveti in totalitate dreptate…Dar in momentul de fata imi este foarte greu sa renunt la el,in mintea mea bolnava vad lucrurile tottal diferit si gresit fata de realitate.Am momente in care imi spun :"STOP", dar dupa cezed si ma trag in jos.Problema mea este ca nu am limita nu stiu sa zic nu , si nu sa ramana, dau tot timpul inapoi.De aceea vreau sa fac ceva pentru mine si m-am decis sa ma deschid unor persoane straine"voi", ca vreau sa trec peste momentele astea grele.Stiu ca va trece , greu si cu rabdare. Dar pana va trece suferinta mea e tot mai apasata.Intradevar sanatatea mea conteaza cel mai mult pt mine, daca eu nu am grija nimeni nu are.Am ajuns sa ma urasc pentru ceea ce sunt, pentru ceea ce ofer.Stiu ca este si greseala mea pentru ca am permis sa se ajunga aici, l-am indepartat de mine cu obsesiile mele.Nici el nu stie ce vrea : "acum ma vrea si ma doreste, acum ma respinge si ma face sa sufar" e genul de barbat care este greu de inteles. Astfel de comportament are fata si cu alte persoane.Pentru ca sunt hotarata sa fiu ceea de dinainte, sa ma regasesc, sa stiu unde imi este limita am apelat la un psiholog.Astazi a fost prima sedinda in care am povestit durerea mea pe scurt.Problema mea nu este numai el, dar el s-a declansat si restul. Ca asa se intampla " cand vine una, vin toate".Va multumesc inca odata ca mi-ati acordat atentia care pt mine conteaza enorm si felicitari ally ca ai reusit sa treci peste si ca ai de ce sa te bucuri acum.iar ana , o sa pun in aplicare sfaturile tale…sunt sigua ca voi avea un rezultat pozitiv.Va pup :*
Iesi din relatia asta bolnava cat poti de repede!Stiu ce inseamna sa treci prin asa ceva pt ca la randul meu am trecut prin ceva asemanator.Dtiu ca acum consideri ca nu poti trai fara, dar e doar o impresie.Timpul vindeca, vei vedea ca dupa cateva luni va fi mai bine…Ranile din suflet vor prinde coji.Nu te mai lasa calcata in picioare, respecta-te pt ca el sigur nu o va face.Nu te iubeste asta e sigur, si cred ca si tu stii asta.Pleaca cu capul sus, meriti ceva mult mai bun!Ai grija
Buna fetelor, In primul rand vreau sa va multumesc enorm pentru atentia si timpul acordat. Aveti in totalitate dreptate…Dar in momentul de fata imi este foarte greu sa renunt la el,in mintea mea bolnava vad lucrurile tottal diferit si gresit fata de realitate.Am momente in care imi spun :"STOP", dar dupa cezed si ma trag in jos.Problema mea este ca nu am limita nu stiu sa zic nu , si nu sa ramana, dau tot timpul inapoi.De aceea vreau sa fac ceva pentru mine si m-am decis sa ma deschid unor persoane straine"voi", ca vreau sa trec peste momentele astea grele.Stiu ca va trece , greu si cu rabdare. Dar pana va trece suferinta mea e tot mai apasata.Intradevar sanatatea mea conteaza cel mai mult pt mine, daca eu nu am grija nimeni nu are.Am ajuns sa ma urasc pentru ceea ce sunt, pentru ceea ce ofer.Stiu ca este si greseala mea pentru ca am permis sa se ajunga aici, l-am indepartat de mine cu obsesiile mele.Nici el nu stie ce vrea : "acum ma vrea si ma doreste, acum ma respinge si ma face sa sufar" e genul de barbat care este greu de inteles. Astfel de comportament are fata si cu alte persoane.Pentru ca sunt hotarata sa fiu ceea de dinainte, sa ma regasesc, sa stiu unde imi este limita am apelat la un psiholog.Astazi a fost prima sedinda in care am povestit durerea mea pe scurt.Problema mea nu este numai el, dar el s-a declansat si restul. Ca asa se intampla " cand vine una, vin toate".Va multumesc inca odata ca mi-ati acordat atentia care pt mine conteaza enorm si felicitari ally ca ai reusit sa treci peste si ca ai de ce sa te bucuri acum.iar ana , o sa pun in aplicare sfaturile tale…sunt sigua ca voi avea un rezultat pozitiv.Va pup :*
Buna fetelor, In primul rand vreau sa va multumesc enorm pentru atentia si timpul acordat. Aveti in totalitate dreptate…Dar in momentul de fata imi este foarte greu sa renunt la el,in mintea mea bolnava vad lucrurile tottal diferit si gresit fata de realitate.Am momente in care imi spun :"STOP", dar dupa cezed si ma trag in jos.Problema mea este ca nu am limita nu stiu sa zic nu , si nu sa ramana, dau tot timpul inapoi.De aceea vreau sa fac ceva pentru mine si m-am decis sa ma deschid unor persoane straine"voi", ca vreau sa trec peste momentele astea grele.Stiu ca va trece , greu si cu rabdare. Dar pana va trece suferinta mea e tot mai apasata.Intradevar sanatatea mea conteaza cel mai mult pt mine, daca eu nu am grija nimeni nu are.Am ajuns sa ma urasc pentru ceea ce sunt, pentru ceea ce ofer.Stiu ca este si greseala mea pentru ca am permis sa se ajunga aici, l-am indepartat de mine cu obsesiile mele.Nici el nu stie ce vrea : "acum ma vrea si ma doreste, acum ma respinge si ma face sa sufar" e genul de barbat care este greu de inteles. Astfel de comportament are fata si cu alte persoane.Pentru ca sunt hotarata sa fiu ceea de dinainte, sa ma regasesc, sa stiu unde imi este limita am apelat la un psiholog.Astazi a fost prima sedinda in care am povestit durerea mea pe scurt.Problema mea nu este numai el, dar el s-a declansat si restul. Ca asa se intampla " cand vine una, vin toate".Va multumesc inca odata ca mi-ati acordat atentia care pt mine conteaza enorm si felicitari ally ca ai reusit sa treci peste si ca ai de ce sa te bucuri acum.iar ana , o sa pun in aplicare sfaturile tale…sunt sigua ca voi avea un rezultat pozitiv.Va pup :*
draga mea, noi ce sa iti spunem decat ca iti uram succes si sa gas un baiat sa te merite!!!!!!!!!!!!!!!!!!te pupacesc!
buna cred ca eu sunt persoana care o cauti id mess yanys_79 daca doresti sa vb
Buna Dimineata! ma emotionez de fiecare data atunci cand citesc astfel de povesti..(o realitate dealtfel,nu?) Draga mea te-ai injosit foarte mult,cei drept atunci cand iubesti cu patima este foarte greu sa renunti atat de usor la persoana iubita… 🙁 Gresesti mult atunci cand spui ca te inchizi in tine. „Be happy , don`t worry„din cauza unui nenorocit de copil noi ceilalti barbati nu avem nici o vina…increderea se castiga! „viata este atat de frumoasa, insa Oamenii sunt de rahat„ Nu merita sa suferi pentru o persoana ce nu te merita! sunt sigur ca ai sa-ti gasesti tu „fat frumos„… Ma puteti contacta pe id-ul meu de messenger star_cosmyn@yahoo.com sau pe numele de facebook Ivan Cosmyn (baii inteligentule) … mi-ar face placere sa vorbesc cu voi!
Sunt convins ca avem ce discuta si bineinteles…cateva sfaturi nu strica!
foarte interesanta povestea!!cutremuratoare!!
Mai esti matura pentru varsta ta. IESI DIN TINE. Esti tanara, obligatii nu ai. Fa un "party by your self" da-ti musica preferata tare, cumara-ti ceva de baut si danseza pana dimineata! Cu promisiunea sa nu te apuci de baut dupa! O sa iesi din starea asta si ai sa vezi ca ai sa zambesti. Si ai sa poti sa gandesti mai bine. Fii voioasa, chear "silly" nu trebuie sa gandesti tot, lasa de la sine. Barbatilor le place asta. Cu varsta asta nu te mai intalnesti, profita de ea la maxim. Si iti mai zic ceva: ~Cu cat ii corconesti mai mult cu atat au un atuu mai mare!! Daca e sa fiti impreuna o sa fiti. Bucura-te de timpul liber, si de anii tai.
Nu, nu mi-au placut fazele de la internet, s-ar putea sa fie totus o adictie. Dar ca ti-a pus conditii cand sa-l suni 🙁 e anormal!!
*****Cel mai important este sa faci SPORT. Oboseste-te cat poti de mult. Somnul, sportul sant foarte importante atat fizicului cat si pshihicului. Nu poti sa mergi la sala fa in casa, arzi 50 calorii /30min daca alergi pe loc in camera ta. Te-am puat, si sa auzim de bine:)
Peste tot ma urmareste Cosmyna…;))) :))):P
50 ca/10 min*