sacrific fericirea mea pentru fata mea

10
1927

Povestea mea este una complexa incep prin a rezuma putin copilaria mea.provin dintr_o familie normal de oameni simpli si muncitori insa eu o fire libertina nu prea vroiam sa ascult de ei si azi tare regret ………dupa terminarea liceului am decis sa plec in spania la matusa mea ce era stabilita de pe vremea raposatului.instariti cu situatie financiara eram fff fericita ca ma vor ajuta oferindu-mi un loc de munca in fabrica lor.ajunsa acolo o frumusete de tara ce nu mai vazusem decat la televizor m_a fascinat.prima zi am fost asteptata de unchiul meu si tratata bineinteles extraordinar.toti m_au primit bine.in fine trec peste partea cu ajunsul si ajung la prima zi de lucru in fabrica lor de mobila caci cu asta se ocupau si primul sentiment de dragoste ce am simtit knd am vazut pe unul dintre lucratorii unchiului meu ce era de origine albaneza.am simtit stiti voi sentimentul acela de dragoste la prima vedere inima imi batea tare sangele accelera de simteam venele ca imi ies prin piele si totodata ma inrosisem de saracul baiat era de asteptat sa isi dea seama.am inceput sa ne cunoastem si sa incepem o relatie din care traiam iubirea din plin.timpul a trecut si noi ne mutasem imppreuna cu planuri de viitor etc.totul era frumos inima mea era plina de iubire si dragoste.ne iubeam nespus incat era de asteptat ca o sa aducem intre noi si fructul iubirii noastre.am aflat ca sunt insarcinata pentru el vestea a fost o fericire dar tot odata l_am vazun usor tris dar nu am vrut sa stric cliipa intrebandu-l dc.au trecut doua luni si eu deja nu mai lucram la unchiul meu caci deacum urma sa devin mamica si trebuia sa ma pregatesc.

Eram foarte fericita insa fericirea mea s-a stins repede in momentul in care iubitul meu mi_a spus ca trebuie sa imi fac bagajele si sa plec in romania caci el v-a pleca o perioada la el in tara.a fost asa de rapida plecarea mea caci nici macar nu am apucat sa il intreb ceva!spunea ca o sa imi explice la telefon.ajunsa in romania era normal sa ii intreb ce s-a intamplat dar insa numarul lui de tel nu mai mergea nu imi venea sa cred zilnic sunam si intrebam pe unchiul meu daca stie ceva de el insa el nu s-a mai prezentat la firma din ziua in care m-a dus la avion!zilele pentru mine nu mai erau linistite deloc cautam zilnic raspunsuri la intrebarile ce aveam sa i le pun noptile nu treceau deloc……singura in romania insarcinata pierduta efectiv.au trecut lunile fara nici o veste a sosit momentul aducerii pe lume al fetitei mele ce a venit k o raza de soare in viata mea.eram fericita singurul moment de fericire pe care l_am simtit din momentul revenirii mele in tara.simteam un amestec de suferinta si fericire de acum cautam raspunsuri ce aveam sa i le dau fetitei mele knd ma va intreba de tatal ei eram confuza si ma consolam cu gandul ca vor mai fi ceva ani pana ea va intelege si ma va intreba.cu timpul mi_am gasit o slujba in orasul meu si cu ajutorul parintilor m_am descurcat bine cu fata insa eu am suferit tot acest timp dupa el.anii au trecut si deacum faata mea a facut 2 ani fara nnici o veste de la tatal ei.pur si simplu nu puteam dloc sa inteleg motivul nu stiam daca am gresit cu ceva nu intelegeam nimic asa ca am hotarat sa il sterg din mintea mea caci ma obseda zi de zi.viata mea incepuse sa decurga normal pana in ziua cand un apel anonim mi_a rascolit iar existenta:era el cel ce timp de aproape trei ani nu am stiut nimic de el cel ce nici macar nu stia daca are o fetita sau un baiat cel ce nici nu a incercat sa se intereseze de noi!!!si_a cerut scuze si m_a rugat sa vin sa borbim si sa imi explice ce s_a intamplat.suferind atat chiar aveam nevoie de explicatii asa ca am hotarat sa plec singura fara fata si sa ne intalnim.ajunsa el se purta cu mine de parca ieri ne vazusem ultima oara si cerandu_si scuze m_a intrebat daca sunt de acord sa ii mai dau o sansa!am hotarat sa ii mai dau gandindu-ma la copil si totodata ca asa nu trebuie sa ma mai chinui gandind ce raspunsuri aveam sa-i dau cand va creste si ma va intreba te tatal ei.am plecat in romania impreuna sa isi cunoasca fata ,care l-a iubit din prima clipa ce l_a vazut intrand pe usa si care acum este de nedespartit de el.il iubeste mai mult ca pe mine nu poate sta o zi fara tatal ei!!!DAR acum suunt eu ce nu mai sunt fericita caci nu mai gasesc sentimentele de altadata in albumul inimi mele!!!nu il maai iubesc de fiecare data cand vrea sa fie afectos cu mine nu mai suport ma gandesc doar la cat de greu mi_a fost acesti ani cei mai importanti din viata mea singura!nu stiu ce sa faac….?as dori sa plec eu de aceasta data fara sa spun nimic insa de fiecare data cand sunt hotarata fata noastra ma intoarce de la jumatatea drumului!!!sufera si nu imi doresc asta!!!deaceea cred ca toata viata voi fi pedepsita de iubirea ce i_o port copilului meu si voi trai fara sa mai cunosc iar iubirea!!!sunt iaar pierduta insa de aceasta data nu din cauza iubirii ce o port pentru el ci de ura ce imi inunda sufletul in fiecare zi!!fericirea ei este mai importanta decat eu!!multumesc

Comentarii

Comentarii

10 COMENTARII

  1. Impresionanta poveste,draga meu si eu am o fetita si eu am trecut prin ceva foarte asemanator fetita mea are deja 5 anisori si o cresc singura de cand ea avea 1 anisor,eu sincera sa fiu nu stiu cum ai putut ierta lipsa lui timp de 3 ani si nici nu stiu cum ai putut trece cu vederea.In primul rand gandeste-te si la tine nu numai la copil,copilul va creste si sunt sigura ca te va intelege intr-o buna zi.Nu poti sta cu o persoana doar de dragul copilului.Daca tu nu mai simnti nimica tu spunei si incearca sa iti refaci viata.Sunt sigura ca fata te va intelege intr-o zi.Eu iti doresc fericire si putere pentru ati putea creste copilul si gandeste-te mai bine ca esti si tu un suflet.

  2.  
    Frumoasa poveste,pacat ca momenten se desfasoara prost,dar poate candva va rasari soarele si pe strada ta.vb angelei gasesteti fericirea nu sta langa cineva pe care nul iubesti,si candva si fetitat va intelege pasul facut de tn,o asa poveste a avut si mama mea  iar eu pe la varsta de 13 ani ii purtam o ura ca sa spun asa cumplita pt ca nu ma crescut cu tatal meu natural dar acum la 17 ani inteleg f bine si chiar sunt fericita ca a facut pasul acesta atunci.copii de obicei sunt mai duri in asemenea cazuri dar inteleg mai bn cand trec si ei prin astfel de momente.eu te felicit pt puterea,speranta si iubirea care o ai fata  de fetita ta si iti doresa sa ai o viata fericita si frumoasa chiar daca aparentele nu sunt  asa incearca sa te gandesti si la tn poop

  3. Ma gandesc asa cum pot fi unii oameni atat de comozi…si zic asta gandindu-ma la el…o relatie fara sentimente sigur duce la pieire…aduce cu ea cele mai necurate forte ale raului…un copil nu poate fi punctul de legatura intre 2 persoane…nu poate fi motivul incatusarii…un copil nu trebuie sa fie obstacol intre voi…la fel cum nici actele de casatorie nu sunt atat de importante…acel copil pana la urma daca tu o sa continui relatia asta…o sa fie…imi cer scuze…un tap ispasitor…de ce zic asta…pentru ca atunci cand va creste…tu o sa-i spui ca din cauza lui esti nefericita…ca ti-ai sacrificat viata pentru el…sa aiba tata…si el o sa se simta jalnic(am trait acest sentiment crede-ma ca nu-i usor…sa te simti motiv de viata esuata)…iar jalnic este putin spus…poate o sa vina si ziua intrebarilor pentru fetita ta…dar…tu nu trebuie sa suferi…ea poate o sa aiba de castigat…pentru ca tot doi parinti o sa aiba…dar asta a fost situatia…o sa inteleaga…garantat…tu nu poti trai un cojmar…doar pentru ca el a fost vinovat…ai o viata inainte…din cate am inteles esti f tanara…nu-ti irosi tineretea asa…si mai bine se intampla acum decat sa ajungi in momentul in care acel copil o sa inceapa sa constientizeze anumite lucruri…o sa ajunga la varsta la care o sa puna intrebari…pentru ca el pana la urma o sa se obijnuiasca cu voi amandoi ca fiind impreuna…iar daca tu vei face ruptura abia atunci…el garantat o sa aibe de suferit…asa ca te rog fa-ti curatenie in sentimente si ia o decizie…pe cea mai corecta ar fi indicat…copilul se poate obisnui mai repede acum…dar mai tarziu poti pierde mai mult…si copilul la fel…ai grija de tine…

  4. buna…singura greseala pe care tu ai facut-o este ca la-i iertat…a doua..ca stai inca cu el…tu nu il mai iubesti..dar te-ai intrebat daca el inca te mai iubeste?din ce motiv sa intors la tine ca in povestirea ta nu precizezi nimic…unde a fost si ce a facut ?..tu chiar crezi ca merita ca tu sa te sacrifici?cazul meu este asemanator cu ce scri tu dar totusi foarte diferit…am sa scriu si povestea mea ca sa o poata citi lumea si poate ca vei da si tu peste ea ca sa intelegi de ce spun asta….un sfat…daca tu acum nu esti fericita cand esti inca tanara si te sacrifici atunci cand?…ai grija de tine de copilul tau si incearca ca sa fii fericita nu ca sa iti faci viata un calvar …sa auzim numai de bine si daca vrei ca sa stai cu cineva de vb ma poti contacta pe adresa de email..mirimeri@yahoo.de

  5. Buna draga mea,nu ai dat toate informatile necesare ,care a fost motivul ,sa fie absent o perioada ,in viata ta ,de si nui important , am sa spun opinia mea ,te inteleg de ce nul mai poti iubi,de ce sentimentele si dragostea a disparut,pt ca acesta finta umana ,daca pot sai spun asa ,te-a ranit,si nu numai ,a fost indiferent de simnturile,si sentimentele tale pt el, nu trebuia ertat ,nu trebuia acceptat ,un om ,daca pot spune om ,te-a ranit ,si te-a  ranit cu singe rece ,este iresponsabil ,draga mea ,pregatestete ia fata si cauta o alta lume,nu va fi usor, acest om este si razbunator,asa ca trebue sa cauti  o locatie ,sa nu fi gasita o perioada,acest om ,are secrete ascunse,nu va fi usor ,insa daca nu o faci ve-i regreta mai tirziu ,Fetita ta va intelege ,atunci cad va fi timpul si ai sa-i exsplici situatia,de ce finca iti perzi din energia ta ,din puterea ta ,si tu il simnti ca este un om negativ,pt tine este un strain ,ce-i de sus sa iti lumineze mintea ,sa ei decizia ce-a mai avantajoasa ,pt sufletul tau,nu-ti pedepsi inima si finta ta ,pt un om eftin,ai grija de tine …Marcy

  6. va multumesc pentru comentariile lasate motivele lui nu le cunosc nici acum.de fiecare data knd aduc tema imi raspunde ca numai el stie ce a fost in sufletul lui dar vrea sa stiu ca in fiecare secunda s_a gandtit la noi!!asa el este un om ffoarte bun numai ca eu nu pot trece cu vederea acele momente si cateodata ma fortez sa il iubesc dar ceva din mine nu ma lasa as vrea sa il mai pot iubi iar dar nu pot si din contra parca atungerile lui ma fac sa il urasc si mai tate nu stiu ce decizie voi lua caci este prea dificil pentru mine!multumesc

  7. nu precizez ce a facut in tot acest timp pentru k nu stiu nici in momentul de fata!el se poarta foarte frumos cu noi si nu este minut in care sa nu_mi spuna ca nu ma iubeste de asta sunt sigura dar eu sunt problema acum!!dupa tot acest timp in care el a lipsit si in care eu am asteptat un semn de el …..knd l_a dat era prea tarziu pentru mine caci inima nu ma lasa nu imi da pace sa il mai pot iubi cateodata ma autocontrolez sa ma port frumos cu el sa fiu mai dulce dar ceva din mine ma tine un sentiment de ura ce imi controleaza tot multumesc

  8. Este absolut fascinant…povestea ta.
    Ideea e ca ..desigur adolescent fiind poate, vestea ca ai ramas insarcinata l-a bucurat si bulversat in acelasi timp, probabil a sunat acasa, a intrebat in stranga si in dreapta si speriat fiind te-a trimis acasa in loc sa fi infruntat lucrurile asa cum se cuvine.
    Cu totul admirabil mi se pare atitudinea ta, puteai sa faci avort, dar probabil ai fost inconjurata de oameni ce te iubeau si sprijineau.
    Ca te-a cautat dupa 3 ani nu conteaza! Insemna ca in tot acest timp s-a gandit la tine, si a fost pregatit de data aceasta sa va revada, asta conteaza cel mai mult! Nu sunt naiva, ci sunt sigura ca n-a trecut nici macar o zi fara sa nu se fi gandit la tine, asa cum ai facut si tu! Tie ti-a fost greu dar cu siguranta si el a suferit mult in lipsa ta, s-a gasit neputincios si scapat de sub control. Stii ca barbatii se maturizeza mai greu, insa toate la timpul lor.
    Acum ca lucrurile au intrat pe fagasul normal, joci la tine acasa …ca sa zic asa, mingea e la tine in termeni metaforici..totul depinde de tine. Si totusi e o chestiune cu doua taisuri…stii…un copil poate spune tata oricui…chiar daca nu e tatal biologic…o poate iubi mai mult ca propriul tata natural.
    Pana unde poate fi dus spiritul de sacrificiu al unei persoane?
    Toate cele bune, iti doresc multe impliniri !

  9. ce pot sa-ti spun decat sati povestesc o poveste damea care poate te av pune pe ganduri …..mama sa despartit de tata cand aveam 3 ani …ea  a plecat  sami faca viata frumoasa…nua fost niciodata langa mine …cu tata am pastrat legatura chiar daca nu mai este cu mama tot tatal meu esti si il iubesc…fiecare si-au refacut viata sincer ii judecam cand eram mai mica..aa ca ce mati lasat va-ti facut viata nu v-a interesat…..dar acum cand sunt mai mare gandesc altfel…ce folos ca erau impreuna si erau certuri mama nefericita …asa acum amndoi sunt fericiti ..ma bucur ca mama are viata ei…si e fericita si iubita si tata la fel ii iubesc foarte mult pe amandoi nu ii mai judec…cu nimic au facut ce era de facut si pana la urma urmei noi copii crestem mari plecam ne facem familia noastra iar tu ramai si te intrebi cu ce m0am ales in viata  uite cum s-a dus viata mea …sincer am suferit dar am ajuns la concluzia ca ei sunt fericiti…iar despartirea lor nu a schimbat nimic iubirea mea fata de ei…acum sunt mare vad cu alti ochi viata imi doresc o familie pe care eu mi-am dorit-o mereu dar nu am avut-o dar macar sunt fericita ca mama e fericita ….te pop …bafta

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.