Te-as tine captiv in lumea mea, alaturi de mine, alaturi de ingeri. Te-as saruta in fiecare minut, ti-as alunga temerile, te-as mangaia si ti-as vindeca toate ranile pe care le ai, daca m-ai lasa sa fiu langa tine, e randul meu sa te ajut, asa cum ai facut-o tu. Stiu ca iti e frica sa iesi la lumina din lumea ta intunecata dar te pot ajuta sa o faci, doar ia-ma de mana si vino cu mine, nu te mai acunde. Ai vrea sa tipi dar nu poti, ai vrea sa fugi dar teama de necunoscut te tine captiv, ai vrea sa te faci auzit dar frica de esec te face sa ramai tacut. Sunt aici sa te ajut, ia-ma de mana si impreuna vom reusii sa trecem peste temeri. Stiu ca esti speriat, dar nu ai de ce, nimeni nu-ti va face rau, sunt aici sa te ajut, doar lasa-ma sa o fac.
Te plimbi singur pe strazile orasului, sunt in fata ta dar tu nu ma vezi, sunt in-nauntrul tau dar tu nu ma simti, sunt vantul care-ti sufla in fata dar tu nu-l simti, sunt soarele care te incalzeste, dar ceva din tine te raceste. Te uiti la mine ca si cum nu ma cunosti. Uite-te mai atent, priveste cu inima, lasa-ma sa iti incalzes din nou corpul, lasa-ma sa fiu din nou vantul care-ti mangaie fata, doar priveste mai profund, uite-te cu atentie, si vei afla cine sunt. Hai ia-ma de mana nu-ti fie teama, stiu ca te-am abandonat candva, si imi pare rau, dar acum m-am intors sa iti vindec ranile si sa-ti fiu alaturi.
Ceva imi spune ca nu trebuie sa te ajut, ca o sa regret, dar nu pot sa n-o fac, te iubesc prea mult pentru a te mai rani odata si a te lasa sa te scufunzi si mai tare in lumea din care mai salvat tu candva, e randul meu sa te ajut, sa iesi din umbra. Atunci cand m-ai salvat tu pe mine, am stiut ca va trebui sa platesti un pret pentru a ma salva din ghiarele intunericului, dar nu am crezut ca vei plati chiar cu viata ta, sa-mi iei locul intre cei intunecati iar eu sa ajung intre cei cu sufletul curat. Imi pare rau ca am platit amandoi un pret atat de mare, dar e timpul sa te salvez asa cum m-ai salvat tu pe mine. E timpul sa platesc si eu un pret pentru a te salva. Te iubesc atat de mult si nu vreau sa te mai vad suferind. As plati orice pret, asa cum ai facut tu, doar ca sa te vad fericit. As face tot posibilul ca sa te am langa mine mereu, dar lumea din jur nu ne lasa.
Te plimbi pe strazi fara sens, sunt in urma ta dar imi este teama sa te opresc. Imi iau inima in dinti si incerc sa o fac. Te intori spre mine, ma privesti, ma atingi, iar o lacrima ti se prelinge pe obraz, imi soptesti la ureche vorbe frumoase. Incep sa plang si te iau in brate. In acel moment imi doream ca timpul sa incremeneasca si noi sa fim tot timpul impreuna, dar nu acest lucru nu este posibil. Ma uit la tine, iar in ochii tai vad disperare, nu intelegi ce ma framanta. In mintea mea, era doar gandul de a te salva, ma uitam la chipul tau pe care se vede durere si tristete, mi-am dat seama ca tu nu poti rezista intr-o lume atat de rea si rece in care am trait si eu candva, eu am invatat cum sa traiesc in acolo dar tu nu poti. Te sarut, iar ranile pe care le ai incep sa se vindece, te tin strans in bratele mele, iar teama ta incepe sa dispara. Incetul cu incetul te transformi in ingerul care erai odinioara. Iti dai seama ca eu incerc sa te salvez si incerci sa ma opresti, dar este prea tarziu. Eu am devenit deja, un inger negru, plin de rani, cu aripi frante. Am platit un pret pentru a te salva, eu eram singura care o puteam face. Te-am ajutat sa devi din nou in inger luminat, asa cum erai candva. Ma strangi la pieptul tau, si ma tot intrebi de ce am facut-o, de ce te-am salvat cand puteam sa traiesc fericita in lumea in care traiai tu. Te-am mangaiat pe fata, apoi ti-am spus ca te iubesc si ca nu am putut sa te vad cum suferi in lumea mea, eu stiu cum sa traiesc in ea, dar tu doar te chinuinai. Te-am tinut strans de mana apoi ti-am spus ca nu vom mai sta mult timp despartiti, vom fi impreuna pentru totdeauna. M-am smucit din bratele tale, apoi am inceput sa alerg. Ai incercat sa vi dupa mine, dar nu ai reusit. Ai inceput sa strigi dupa mine dar eu nu iti raspundeam. Ai inceput sa ma cauti, peste tot iar intr-un final m-ai gasit, pe acoperisul unei cladiri. M-ai luat in brate, spunandu-mi sa nu fac vreo prostie, dar eu tot iti spuneam ca totul va fi bine, ca vom fi impreuna. M-am smucit inca odata din bratele tale, si m-am apropiat de margine, imi tot spuneai sa nu sar, pentru ca nu voi rezolva nimic, dar eu stiam ca daca o voi face vom fi impreuna. Te-ai apropiat de mine, m-ai luat de mana si m-ai rugat sa nu sar, ma va salva cumva din lumea intunecata, nu are rost sa sar. Cu ochii plini de lacrimi mi-am apropiat buzele de buzele tale, apoi ti-am spus ca te iubesc si m-am lasat pe spate. Te-ai uitat in jos dupa mine, dar nu m-ai vazut. Siroaie de lacrimi iti curgeau pe fata, si tot sopteai ca ma iubesti, ca iti va fi dor de mine. Te intorci, vrei sa cobori sa ma cauti. Ridici capul din pamant si ma vezi in fata ta, eram schimbata, nu mai eram plina de rani, eram exact ca tine. M-am sacrificat pentru iubire si am devenit un inger cu aripi curate si albe, fara rani si pete de sange. Ai alergat spre mine, m-ai luat in brate, iar eu ti-am sioptit ca iubirea invinge mereu.
Acum putem fi impreuna, facem parte din aceeasi lume si nimeni nu ne poate despartii pentru ca suntem diferiti, acum suntem la fel. Ne-am sacrificat amandoi pentru persoana iubita, iar acest lucru ne-a adus aproape unul de celalalt.
Mai am si alte povesti de dragoste pe blogul meu personal: http://dedelovestory.wordpress.com
Citind „cuvintele” tale m-am regasit printre ele,alte cuvinte nu gasesc decat : iti multumesc.