L-am cunoscut pe ubi anul trecut,la liceu.Eu eram clasa a 9-a,el a 11-a.A pus ochii pe mine din prima pt ca m-a considerat "mai speciala".Pe mine nu ma prea interesa de el,aflasem k e cam glonash si il ignoram.Iar ignoranta mea il atragea si mai mult :>. De Dragobete s-a organizat o activitate in liceu:erau facute cate doua inimioare cu acelasi numar si impartite la elevii din tot liceul.Eu aveam numarul 107.Ubi a facut tot posibilul sa afle ce nr am si a mers sa il caute pe baiatul cu acelasi numar.Dupa ce l-a gasit l-a amenintat si l-a obtinut:)) Pana la urma am avut o rel scurtutza,dar nu a fost cine stie ce. Dupa un an insa,am facut o noua incercare. Am inceput din nou "jocul iubirii" de 24 februarie,si de atunci suntem impreuna:X Ne iubim mult,insa ceea ce ne cam pune in pericol relatia este gelozia….cu asta chiar avem o problema:D. Si au cam aparut certuri…destul de dese… Dar noi avem sperantza ca vom trece si peste asta.In 5 luni am facut atatea lucruri,ne-am atasat atat de mult unul de altul:X:X El m-a facut sa am incredere in mine,m-a facut sa ating stelele si sa le tin in palma,m-a invatat sa aleg intre bine si rau….dar,cel mai important,m-a invatat sa iubesc si mi-a aratat adevarata fatza a iubirii. M-a facut sa fiu fericita in momentele in care eram trista,mi-a fost alaturi mereu.
Cand eram bolnavioara venea la mine si nu stia ce sa-mi faca pentru a-mi reveni 🙁 M-a facut sa il iubesc si sa imi doresc sa fiu cu el. Ne faceam planuri de viitor,vroiam o casutza impreuna,una micutza,si copilashi… Avea un mod aparte de a-mi arata afectiunea…..A renuntat la multe pentru mine,pentru relatia noastra. In putin timp am cucerit toata lumea:X, toti ne stiau si le eram dragi,mereu ni se spunea ca suntem frumosi impreuna:X La un moment dat insa,mama a incetat sa mai fie de acord cu relatia noastra,credea ca nu e baiatul potrivit pentru mine.
Cu greu am trecut si peste asta,am convins-o ca ne iubim. Acum insa certurile nu se mai sfarsesc…:( Si problema este ca noi la nervi nu ne putem controla,spunem lucruri pe care le regretam apoi.Si asa ne-am "obisnuit" sa ne ciondanim mereu,insa toate astea nu fac decat sa ne raceasca…Ma gandesc ca de vina e faptul ca s-a angajat si nu ne mai petrecem prea mult timp impreuna,atunci el devenind gelos…Intre noi nu e distanta mare,doar 25km…dar nu e acelashi lucru ca atunci cand stai in acelashi cartier sau acelashi sat….
Nu stiu ce sa fac,ce decizie sa iau.Si consider ca oricat as incerca eu sa fac ceva,certurile noastre nu se mai pot ameliora si nu cred ca va mai fi ca la inceput….Pacat de iubirea noastra….pacat ca am depashit atatea obstacole pentru ca acum sa renuntam….pacat de increderea pe care am avut-o unul in altul si in iubirea noastra…..
Draga mea,
Tu stii cel mai bine ce simti pentru aceasta persoana si nimeni nu este in masura sa-ti dea sfaturi. Daca tii la el, este bine sa treci cu vederea micile sale gelozii, dar te sfatuiesc sa nu continui relatia " doar de dragul zilelor frumoase". Din pacate, odata ce ne aflam intr-o relatie, totul este in regula pt o vreme, pt ca mai apoi sa o lasam sa se prafuiasca, intervine monotonia, gelozia etc…ce pacat…
Toate cele bune, sa va iubiti mult!