Sărută-mi ochii grei de-atâta întristare,
Arată-mi că doar tu poți ca să-mi ștergi,
O lacrimă de pe obraz și inima-mi tresare
În bucățele mici ce nu mai sunt întregi.
Sărută-mi gura și buzele tânjinde,
Ce vorba și surâsul și-au pierdut,
Și intră-n viața mea și inima-mi aprinde,
Arată-mi calea pentru un nou început.
Sărută-mi fruntea și-alungă-mi gândurile rele,
Iar indoielile din mine o să moară,
Și-atunci pe loc renasc și visurile mele,
Și dragostea prin vene se strecoară.
Să știi că am și gânduri negândite,
Și chiar și amintiri pierdute netrăite,
Și of, câte secrete-n mintea mea, o taină,
În minte și-n toate buzunarele de la haină.
Nu mai aștept minuni neîntâmplate,
Decât a faptului că tu exiști,
Eu sunt întreagă, dar mai am o jumătate,
Oare ești tu? Ce zici? Ai să riști?
Larionesi Victorița-Ioana