SĂRUTUL FLORILOR DIN ZARE

0
828

Nu știu ce s-a întâmplat cu tine,
nu știu ce s-a întâmplat cu noi
căci, pe poteca de suspine
secat-au bălți și a’ lor noroi,
secat-au lacrimile care
s-au răstignit peste cuvinte
și s-au ascuns pe-acea cărare
plină de-a’ noastre oseminte…

Nu știu de ce mai sper într-una
că va sosi și clipa în care
vom bea de-a pururi mătrăguna
ce vom găsi-o pe cărare
și vom muri, vom reînvia
așa cum, poate, n-am știut
când răsărit ne mângâia,
când unul dintre noi n-a vrut…

Nu știu de ce încă aștept
acele flori necunoscute
ce îmi sărută al meu piept
iar tu privești dar pe tăcute
și te gândești că de-am fi fost
doi fluturi albi străini prin lume
am fi găsit un adăpost
ce-ar fi purtat același nume…

Noi știm că fluturii visează
iar visul lor se împlinește
atunci când zboară și dansează,
atunci când soarta le zâmbește
de aceea, te invit la vis,
de-aceea te invit la dans
printre liane în paradis
cu două ore în avans…

Iar, cele două ore sfinte
pe care le-am furat din cer
ne-or fi aducerea-aminte
a clipei noastre de eter
și, poate, ne vor fi salvarea
când vom gândi că ne-am pierdut
căci, s-a ascuns în ele zarea
cu mii de flori și-al lor sărut!…

(25.02.2019)

Comentarii

Comentarii

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.