Scânteia din iubire, O poveste foarte interesanta

0
1252

Câteodată suntem la o răscruce de drumuri. Nu știm în ce direcție să mergem, nu mai știm cine suntem și nu știm spre ce ne îndreptăm. Avem atâtea gânduri care ne fură și ne trezim la un moment dat câutând visul care să dea lumina ochilor, adevar și pace inimii. Vrem o pauză care să ne facă bine sau o a doua șansă. Dar ne este greu la sfârșitul zilei să privim în urmă și să zâmbim. Temerile ne înconjoară, și mintea ne duce duce tot mai departe, iar inima rămane aproape goală. Avem multe tristeți, nemulțumiri și frici, iar acestea ne pot distruge multe planuri. Suntem ca și oile, care mai degrabă au tendința de a se lua una după cealaltă, fără măcar să știe sau să se întrebe încotro se îndreapta acestea. Și trăim sub protecția celorlalți. Asta e ceea ce facem mai toată viața noastră. Ceea ce uităm dragii mei, e faptul că uităm cine suntem și ce ne face cu adevărat fericiți.
Să știți că momentul prezent nu apare niciodată de două ori. Trăim vreurile care le trăim. Însă a trăi aici și acum înseamnă să știm să fim receptivi la viața, la absolut orice ține de ea, așa cum e ea. Oamenii care nu trăiesc aici și acum pot fi recunoscuți dintr-o privire. Sunt cei care nu acceptă niciodată ceva neasteptat, sunt cei care nu se bucură de nimeni si nimic. Dar până la urmă ei sunt cei care ramân mereu în urmă cu ceea ce se întamplă, fiind preocupați să retrăiască evenimentul de dinainte.
Cum ar fi să părăsim ideea “ce bine ar fi fost dacă” sau “ce vremuri bune am trăit” sau „de-aș avea” sau … Cum ar fi să trăim iubind și să iubim trăind? Cum ar fi dacă am arunca gunoaiele regretelor și am participa din plin la viață? Și mai mult, cum ar fi să uităm și să renunțăm a da vina pe trecut, pentru că el nu are nici o legatură cu prezentul nostru? Cum ar fi să trăim prezentul nostru în fiecare clipă? Doar atunci, nu va mai exista în sufletul nostru loc pentru trecut.
Uneori este nevoie de mult timp pentru a prețui cu adevărat viața, pentru a o iubii pe deplin. Și cu siguranță, vreme îndelungată, ea pare multora un fel de suferințe, care, până la urmă, nu fac decât să îi epuizeze definitiv. Ba, mai mulți oameni o consideră crudă si neîndurătoare și îi acceptă cu greu nedreptățile.
Dar, din când în când, avem parte și de câte o mică bucurie care capată o strălucire aparte. Când ne place marea zbuciumată sau un răsărit de soare sau măreția vreunui cal desavrsit, îndrăgim chiar viața. Viața a carei prezență se face simțită până și în mirosul fin al unui trandafir alb. Iar în fața acestor frumuseți, ne deschidem ochii inimii și spunem cu adevărat că viața e frumoasă, surprinzatoare și plină de farmec. Iar din acel moment devenim conștienți că aceasta este iubirea care se află în noi, și care ne face inima să tresalte de fericire. Toate temerile și problemele noastre sunt fără rost, pentru că, în noi, ne dăm seama dintr-o dată că și viața ne iubește așa cum suntem. Și aceasta este prima noastră poveste adevarată de iubire și cea mai mare dintre toate.

 

Dragii mei, soarta noastră, a fiecăruia dintre noi este în toată creația. Lumea se unește în speranță și pace, căci pentru aceea ne rugăm și pentru aceea speram. Sperăm, pentru că în adâncul inimi noastre, oricât ar fi de mică, se află o scânteie, o scânteie magică. O scântie magica a unei iubiri. O scânteie magică a unui vis care te înconjoară. Acea scânteie te face să zâmbești dincolo de lacrimi, acea scanteie te face sa visezi dincolo de vis. Oriunde vei fi, ea va sta cu tine, în fiecare bătaie a inimii tale.

Iubirea! Este aripa dăruită de Dumnezeu sufletului pentru a urca la el. – Michelangelo Buonarotti

 

Acest continut a fost preluat de pe site-ul ArtaIubirii

Le multumim din suflet pentru aceste frumoase cuvinte.

Comentarii

Comentarii

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.