viata mea s a amestecat complet. am 27 de ani si am ajuns sa ma intreb ce se intampla cu mine cu prioritatile mele cu egoul meu. totul a inceput la 19 ani cand am plecat in vacanta la parintii mei afara din tara. acolo am inceput o aventura cu un barbat despre care nu stiam nimic. traiam clipa. m am bucurat cat mai intens. asa au trecut cateva saptamani bune dupa care ne am despartit ca si cum nu s ar fi intamplat nimic. intoarsa acasa la bunici in mai putin de un an mi am intemeiat o familie alaturi de cineva care m a adus pt moment cu picioarele pe pamant. simteam ca el e alesul pt ca in timp am ridicat multe alaturi. cand a sosit si copilul mi am dat seama cat de importanta este iubirea din inima fata de el. toate bune si frumoase pana acum 2 ani s a intamplat sa ma trezesc in cel mai ciudat teritoriu. la noi in curte s a intors neamurile lui al meu de prin strainatate. peste tot gratare si bautura ce mai fast mare.. in aceea seara s a intamplat sa se accidenteze un var iar altcineva din neam s a oferit sa l ajute sa l duca undeva de acolo. in acea clipa unuia dintre ei i a cazut portofelul..iar eu m am oferit sa l iau si sa am tupeul sa arunc un ochi in el. am ramas socata inmarmurita. se afla o poza cu mine in el. cand scotocesc mai bine si gasesc buletinul si am vazut cine e in poza am lesinat pt ca se afla chiar acel barbat cu care am avut acea aventura in strainatate. este chiar nepotul nostru. intr un final m am trezit cu toti pe langa mine.
a 2 zi cand l am revazut pe nepot sa i zicem El ne am inecat din prima in ochii ceilulalt. si asa a inceput iar povestea dar de data asta pe ascuns timp de 1 an dupa care am inceput dabea atunci sa ma simt vinovata fata de al meu asa ca am pus punct. dar am continuat doar la cateva filtruri atingeri nimic mai mult pana anul acesta in martie cand am fost la o nunta si ne am sarutat din greseala. de atunci parca am prins iar drag de el si nu l mai vad ca in anii trecuti. il mai vreau dar nul mai vad ca inainte. as vrea sa i pese mai mult sa nu o mai ia ca pe o joaca. acum am realizat ca nici el nu stie ce vrea. este nehotarat. ba se ciondaneste cu al meu din banalitati ba ma lasa rece ba mai filtram. acum ma doare sa l stiu cu o alta fata permanent. stiu ca u am dreptul sa i fac viata lui din moment ce eu o am pe a mea dar asa ma indeamna creierul sa cred ca mi doresc. are momentele lui dulci dar pe de alta parte e atat de rece incat iti transmite si tie acea senzatie. inainte nu l vedeam asa. acum parca as vrea sa se implice mai mult dar orcat as vrea stiu ca nu se poate. se bat cap in cap cu cea ce vreau. nu mi as lasa sotul si copilul pt nimic in lume iar pe de alta parte il vreau si pe El. orcat de indiferenta as fi sa par ca inainte nu mai pot fi asa sa nu pun suflet.
va multumesc!
