Va spuneam candva povestea mea(prieteni sau simplii colegi)fiind intr-un moment in care nu stiam ce simt,ce trebuie sa fac,ce era defapt totul.A trecut ceva timp de atunci,si cu toate ca mi-a fost destul de dificil sa iau o decizie,am reusit intr-un final sa imi gasesc unele raspunsuri.Dupa ce am purtat o discutie cu acea persoana intr-o seara in urma cu o luna si mai bine,si am avut ghinionul sa nu il mai pot vedea si sa vorbim,am reusit sa imi dau seama ca sentimentele mele pentru el erau ceva mai mult decat simpatie,respect..colegialitate,pe zi ce trecea imi lipsea tot mai mult,in clipa in care l-am vazut dupa acea perioada,in care imi lipsise enorm,am reusit deosebita "performanta" de a ramane fara cuvinte,il priveam,il priveam in ochi si nu ma mai saturam,mi-a zis in acea zi ca sunt tacuta,emotiile revederii erau insa prea mari pentru a face ceea ce aveam in gand cand am plecat spre el,sa ii spun adevarul,sa ii spun ce simt,chiar daca avea o prietena…
Asa am mai continuat o luna aproape…de cate ori spuneam ca ii voi spune ce simt si imi voi asuma raspunderea si riscul de a pierde,cedam,ba chiar mai mult,imi era din ce in ce mai dificil sa vorbesc cu el,asa ca incercam sa il evit.
Aflasem insa in urma cu o saptamana ca prietena…ma rog,fosta intr-un moment de maxima gelozie,i-a sters tot ce era numar de fata din agenda telefonului,evident si pe al meu,m-a deranjat,nu vreau sa fiu rautacioasa,dar nu i-a folosit la nimic,si nu pot intelege de ce oamenii care au langa ei persoane minunate,nu stiu sa ii tina langa ei,si nu gandesc….ma intrebam atunci cand am aflat,oare chiar nu si-a dat seama ca un nr de tel se poate recupera oricand….si ca nu are decat de pierdut,dar,treaba lor,revin la ale mele.Vineri,era ultima zi,in care puteam sa ii spun ce simt,de ce?era ultima zi de examene,si luam vacanta,eram doar noi doi,pe strada in drum spre casa,imi povestea….cum s-a intamplat cu fosta,la un moment dat,mi-am zis,e ultima mea sansa de a afla,raspunsul intrebarilor mele,mai ales ca,cu o seara inainte,eram suparata si ma intrebase….daca nu cumva sufar din dragoste,habar nu avea ca el era persoana,si chiar imi recomandase:capul sus,ia-ti inima in dinti si spune-i ce simti….si mi-am luat inima in dinti.i-am spus:"stii,persoana despre care am vorbit aseara erai chiar tu…..stiu ca e poate greu de crezut,ciudat…stiu ca nu trebuia sa se intample asta,pt ca sunt constienta,si eram constienta de multe lucruri,dar iata-ma aici,spunandu-ti ca simt ceva mult mai mult,oricat am incercat sa evit,nu am putut"in clipa cand am ridicat privirea avea mana pusa in cap,pur si simplu ramasese blocat,parca era intr-o alta lume,,,,,dupa cateva clipe,a zis:credeam ca suntem prieteni,ca asta simti,nu imi vine sa cred,cat de prost am putut sa fiu,te intrebam din cauza cui esti suparata,si nici cea mai mica idee,cel mai mic gand nu aveam ca este vorba despre mine…in momentul in care mi-a spus,credeam ca suntem prieteni pur si simplu m-a distrus,pt ca in momentul ala,am simtit,ca eu nu am provocat nimic altceva decat dezamagire,,,,dar asta a fost,si poate ca asa e cel mai bine,acum stie ce simt,eu stiu ca am fost sincera,si nu l-am mintit,iar viata merge inainte…chiar daca el incearca acum sa se comporte la fel,sa vb..stiu ca nu va mai fi nimic la fel,insa timpul va spune tot,nu regret ca il iubesc,si nu regret ca am avut puterea sa ii arat asta.
Concluzia,poate vom ramane cei mai buni prieteni,poate viata ne va desparti…insa invatati sa fi-ti sinceri,in primul rand cu voi si cu ceilalti,e cel mai bine!
Bravo tie pentru ca ti-ai recunoscut sentimentele. Speranta nu poti sa ti-o pierzi niciodata. Poate ca un prieten bun iti poate incalzi sufletul mai mult decat un iubit. Lasa lucrurile sa decurga de la sine niciodata nu stii ce se poate intampla. 😉
Sa inteleg ca ai fost dezamagita de reactia lui……….tu ai avut curaj sa ii spui adevarul e un inceput bun si asta dar avand in vedere ca tocmai ce se despartise de prietena lui eu zic ca trebbuia sa ii mai lasi putin timp apoi incet incet sa fi lasat ca lucrurile sa mearga de la sine sa incerci sa te apropii de el sa il vezi sa il cunosti sa stii daca se merita sa ii spui una ca asta la urma urmei te-ai ranit pe tine insuti facand asta asa devreme …dara daca pt tine nu conteaza….
Acum avand in vedere ca i-ai spus adevarul asteapta si vezi ce se intampla,eu zic sa incerci sa mergi inainte sa il uiti ptr ca daca ti-a adaugat replica sca sunteti doar ''prieteni'' nu stiu unde se mai ajunge!!!
acum tu stii ce faci in continuare eu iti doresc succes 😉
Angela…sa inteleg ca totusi ai inteles putin gresit unele lucruri…noi oricum eram foarte buni prieteni,cel putin el asta a fost inca de la inceput,daca o sa citesti si restul povestii poate ai sa intelegi,ca relatia noastra de prietenie s-a conturat nu asa dintr-o data,ci in timp,prin multe lucruri frumoase,de ce am hotarat sa ii spun atunci….pentru ca nu vroiam sa inteleaga ca il evit din cu totul si cu totul alte motive decat cele adevarate,nu vroiam sa plec,pana nu stia ca orice s-ar intampla,nu doar ca voi incerca sa ii fiu alaturi asa cum el mi-a fost mie,ci si faptul ca mai este inca o persoana pe lumea asta care tine enorm de mult la el.Nu am fost dezamagita pt faptul ca a spus,credeam ca suntem prieteni,am fost dezamagita de faptul ca atunci cand a spus lucrurile acelea a zis-o ca si cum pt faptul ca tin mai mult la el,nu ii voi mai fi prietena in continuare,ca nu vom mai putea fi la fel ca inainte,e adevarat,nu va mai fi la fel,insa,cu toate astea…am inteles,ca am procedat corect ca i-am spus,era dreptul lui,plus ca nimic nu e mai frumos,sa vezi ca dupa ce spui un astfel de lucru…persoana respectiva,face tot posibilul sa te trateze si mai frumos,si sa iti demonstreze tot mai mult ca merita pe zi ce trece toata dragostea ta.Si vorba lissei…un prieten adevarat iti incalzeste sufletul si este alaturi de tine neconditionat….de aceea sunt fericita ca mi-am asumat riscul asta,in viata daca nu risti,nu rezolvi nimic,eu am riscat sa reactioneze mult mai urat poate…..sau sa dispara definitiv din viata mea,sa ma trateze ca pe un nimic,dar uite ca nu a fost asa;)Asa ca…..mult mai multa bafta cred ca trebuie sa iti doresc eu tie….sa faci alegerea corecta…fostul,actualul sau viitorul:)Deci bafta si fii sincera cu tine in primul rand!
oana draga mea…mi-am exprimat o parere asta nu inseamna ca am dat in cap! am citit cu atentie povestea ta..si am spus doar ce cred eu fata de ce ai spus tu la comentariile tale in povestea mea…cred ca m-am exprimat mai bine de 1000 de ori oricum e treaba fiecaruia ce face !!! e doar o parere e liber sa gandesti liber !!!!