În semn de legământ nescris,
În uniunea ce încredere sădeşte,
În inseparabila poveste,
Între o femeie şi-un bărbat,
Aşa cum de la EL pe lume-i dat,
Fire dalbe de iasomie se-mpletesc
Cu fire de mătase purpurii ca vinul,
Migălite cu dibăcie de artizani,
Într-un gingaş simbol efemer, ca
Tu, fie Ea sau El, la inimă să-l porţi,
La începutul fiecărei primăveri.
Fie ca mesajul lui, de triumf al vieţii
Şi al iubirii tandre si neţărmurite,
Să dăinuie-n sufletu-ţi curat
Ca ghiocelul care an de an răzbeşte
Prin pătura grea de cernita nea.