Niciodată nu am înțeles cuplurile care stau împreună și întotdeauna sunt nemulțumiți.
Dar după 9 ani de relație cu soțul meu, povestea noastră de dragoste se sfârșește. Distanta dintre sufletele noastră s-a mărit, nemulțumirile și reproșurile sunt la ordinea zilei.
În plus prefer sa fiu singură decât nefericită.
Cea mai mare problema care îmi macină sufletul sunt plecările lui. Astăzi are o treaba cu un prieten, mâine merge la pescuit, mă minte ca vine la o ora, dar nu apare întreaga zi, nu-mi răspunde la telefon, e distant și tăcut, indiferent și absent.
Eu la rândul meu devin insuportabila, singurătatea și indiferenta lui mă torturează. Sunt atenta la zgomote, motorul masinii, cheia în usa, pași.
Doar în mintea mea…
Apoi adorm cu ajutorul alcoolului, capul îmi vâjâie, și visez ca nu se mai întoarce.
Pleacă. Asta vreau.
