Buna,ma anumesc ana,am 22 de ani.Am o viata foarte nefericita.Sunt constienta de faptul ca exista multi alti oameni in situatii mult mai grave decat mine si k nu as avea de ce sa ma plang,insa ma simt rau de tot,simt nevoia de a spune cuiva tot ce simt ca altfel o sa innebunesc.Sunt o prefacuta,ma prefac mereu in fata tututor ca sunt bine,ca sunt vesela dar m-am saturat sa port masca asta.Adevarul ii ca ma simt rau,simt ca nu mai am nici un tel,al multe obiective,multe planuri,potential din plin pt a reusi tot ce imi propun ,insa n-am nici o tragere de inima sa fac nimic.Nu am prieteni,si imi doresc nespus sa am,am doar acei preteni baieti care ma sprija neconditionat pentru ma plac si in adancul lor chiar dak nu le-am dat niciodata sperante ei spera.Nu am o prietena careia sa-i zic ce mi se intampla,si sa ma ajute cu un sfat,ma simt foarte singura.Is mai singura decat un caine.
Sunt studenta la 2 facultati,si din acest grup mare de colegi eu nu reusesc decat sa merg singura la facultate si sa stau singura in banca,eoarece nu am nici un fel de relatie cu nimeni,si ma doare acest lucru.In anul intai mi-am facut un grup de prieteni,si prostia mea a fost ca m-am indragostit de un coleg care avea prietena,si lui ii placea de mine,si tocmai de asta am decis sa joc tare si sa-l am doar pt mine.Am reusit sa-l despart de prietena lui care era o profitoare si sa-l am doar pt mine timp de 2 luni,dupa care a pus capat.Am suferit extrem de mult pt k asta nu a presupus doar incetarea relatiei pe care eu mi-o doream mult,a atras dupa sine si ruptura grupului,in care el imi era si prieten bun inainte de a-mi fi iubit.La despartire s-a purtat foarte indiferent cu mine si nu stiu cum se face ca Dumnezeu mi-a scos in cale la foarte scurt timp un alt baiat pe care din nou l-am iubit.O relatie care iar a durat 2 luni.Aceasta relatie m-a schimbat total,deoarece eram innebunita dupa el,el era tot ceea ce imi doream insa colegul meu s-a bagat intre noi de ciuda ca l-am uitat si m-a despartit de pr meu.Evident fie roata si a 15-a si tot se intoarce.
Relatia din urma m-a facut instabila,nesigura,mi-a luat toata veselia pt k nu intelegeam de ce am relatii atat de scurte cand prima mea relatie fusese de 4 ani iar eu sunt o fata stabila,nu-mi plac aventurile.Imi era frica sa mai intru intr-o alta relatie pt k ma temeam sa nu se sfarseasca tot atat de rapid.
Trecu anul,m-am reimprietenit cu colegul meu ceea ce a fost o greseala imensa si vroiam sa ne recombinam insa eu aveam unele retineri.L-am convins sa ne inscriem impreuna la cea de a 2 facultate.Zis si facut!Am nimerit bineinteles intr-o clasa.Eram in aceiasi clasa la ambele facultati.Primele zile au fost superbe in sensul ca imi facusem prieteni si ieseam des nu ma mai simteam singura deloc,dupa care eu mi-am permis sa-i zis colegului ca ne intelegem prea bine ca prieteni si ca nu are rost sa fim iubiti,atunci el si-a indreptat atentia spre o alta fata de la cea de a 2 facultate,iar pe mine m-a eliminat total din ambele grupuri de prieteni.
Intamplator am descoperit la cea de a 2 fac un alt baiat care era coleg cu mine si la cealalta facultate numa k el era in anul 3 la cealalta,o coincidenta care m-a facut foarte fericita pt k aveam un sprijin.ne-am imprietenit ne-am facut propiul nostru grup pana cand ne-am combinat.Eu nu am fost de acord cu aceasta relatie pt k nu imi placea deloc cum arata,desi ne intelegeam de minune.El insa mi-a descoperit ca de fapt punctul meu slab este frica de singuratate si mi-a zis k ori ne combinam ori el dispare pt k ma iubeste si nu poate sa continue asa.Am acceptat,in prezent avem in jur de 1 an jumate,si ne intelegem foarte prost.Eu m-am mutat la el,fara sa stie parintii mei deoarece aman2 suntem din alte orase fiind la facultate in acelasi oras,stau practic pe banii lui,si ma face sa ma simt prost,ma face sa ma simt ca ma tine din mila,cel putin eu asta simt.Ininte era deosebit ma iubea si imi oferea siguranta,acum se poarta urat,si eu am ajuns sa-l iubesc sa ma gandesc la cum ar fi viata fara el,iar el desi zice k ma iubeste sunt doar vorbe…Ne-am despartit de mai multe ori pana acum,m-a lovit,mi-a vb urat de fata cu prietenii lui,mi-a facut multe faze urate,nu m-a inselat niciodata de asta sunt aproape sigura(sigur nu poti fi niciodata) si totusi eu am fost aceea care s-a intors mereu la el,fara sa ma caute insa.Acum ne-am certat iar si ma simt aiurea,e trist sa vezi ca undeva unde ai fost totul azi nu mai esti nimic….
Inlegatura cu povestea ta , ai dreptate sunt si alti care se afla in situatia ta. Asa este in ziua de astazi, majoritatea nu au prieteni, dar exista uneori si motive de ce. Pe langa faptul ca uni nu sunt ei foarte comunicativi, alti nu sunt interesati de partea asta a vietii, sunt anumite persoane ca nu reusesc sa isi faca prieteni din cauza stilului actual de viata. Ma refer ca in ziua de astazi sunt si foarte multi care nu accepta pe unu in grupul social daca nu este la fel ca ei. Dar lasand asta deoparte, pe tine nu te gasesc intr-o astfel de categorie, ci doar ca un suflet care incearca sa isi gaseasca fericirea. Practic pari a avea un suflet inocent. Bravo tie ca faci doua facultati in acelas timp, bravo tie ca ai potential, ai vointa in a vrea sa inveti, dar hai ca sa o luam cu incetul. In primul rand , daca vrei sa ai prieteni, incearca sa fii cat mai natural. Tristetea asta pe care o ai acuma, este ca un zid in fata scopului tau de a avea prieteni. Incearca sa iti tii mintea ocupata mai mereu, ca sa nu mai cazi in astfel de tristete. Sfatul meu este sa te apuci de un sport, sa citesti carti, orice altceva care sa te tina ocupata la nivel mintal, ca sa nu mai cazi in tristete. Este cea mai buna metoda de a te tine ocupa mintal. Cel mai bine este asa. Apoi, incearca sa iti croesti drum intre colegele tale. Stai de vorba cu ele, incearca sa fii socializatoare cu ele, sa fii interesata mai de orice se vorbeste. Asa reusesti sa iti faci prieteni. Dar tine minte, intra intr-un cerc social, in care sa intri fara sa te bage cineva, caci asa te da afara aceea persoana ca in cazurile pe care leai spus. Revenind la idee, socializeaza cu aceste fete, iale numarul de telefon, sunale odata la 3-4 zile, invitale in oras la o prajitura, ca intre fete. Si usor usor stabilezi o relatie cu colegele tale. Atunci o sa fie altceva. Credema asa poti reusi, dar sa ai si vointa in a vrea sa faci asa, caci odata cu tristetea venita, vointa scade mult. Incearca sa iti reaprinzi aceea vointa, si stinge tristetea din tine. Hai ca poti , multi au reusit, de ce sa nu reusesti si tu. Aceste cuvinte ar trebui sa le ai mereu in cap. Este arma cea mai buna contra tristetii.
Partea a doua as vrea totusi sa vorbesc de acest prieten pe care il ai tu acuma. Credema , nu te merita. Esti mult inocenta pentru el. Sunt astfel de persoane pe lumea asta multe si multe. Incearca sa scapi de el, caci nu se merita. Te distrugi mai mult. Imi vei spune ca il iubesti. Inteleg asta ! Am trecut si eu pan momente grele, dar credema cand nu te merita nu te merita. Este in acelas timp si josnic. Tu ca baiat sa dai intr-o fata. Nu este frumos ! Incearca sa ma intelegi, ca acest prieten pe care il ai, nu prea tia facut bine.
In concluzie: Ai incredere in tine, incearca sa lupti cu tristetea, si cu prietenele poti face asa cum tiam zis, sau altfel cum crezi tu ca este mai bine. Incearca sa iti gasesti un stil de viata, facand sport, citind o carte, orice altceva care te poate ajuta. Inlegatura cu prietenul acesta, tu alegi ce sa faci, dar incearca sa iei cea mai buna decizie, caci nu se face asa , daca esti baiat. Nu este frumos. Haide capu sus , termina cu tristetea, puneti in gand cuvinte care sa te intareasca si mergi mai departe. Hai curaj ! Fara lupta nu reusesti.
PS: Sunt o multime de persoane pe acest site, cu care poti vorbi. Ideal este o fata. Iti poti gasi si aici o prietena.
Succes pe mai departe, si hai curaj caci asa este bine !
Buna Cosmin,iti multumesc pt cuvintele tale!ai dreptate ca ar trebui sa ma despart de el,si o sa o fac pana la urma,doar atunci o sa ma pot dezlega de toate legaturile care ma tin strans legata si nu-mi dau voie sa ma bucur de viata.Am incredere k va veni si vremea mea cu sau fara prieteni alaturi
Buna Ana 🙂 Singuratatea! Am si eu exact o asa problema. Deseori ma simt singura chiar daca sunt inconjurata de multe persoane. Nu pot sa zic ca am o viata nefericita, deci am tot ce-mi doresc, am o Mama care ma iubeste enorm, am o familie care ma sustine, am prieteni cu care pot sa ma distrez, cu care pot sa rad, cu care sa plec si sa ma intorc de la scoala, si am iubit care il iubesc si ma iubeste, cu care inca sunt impreuna dupa multe certuri si impacari, care mi-a aratat prin toate felurile posibile ca ma iubeste. Exista doar o problema, distanta, tara straina…Nu pot fi alaturi de prieteni, de restul familiei, si in primul rand, nu pot fi alaturi de el. Am si aici in Portugalia multi prieteni cu care, cum am zis, sa ma distrez etc. Ori mai bine zis, aveam, caci de cand m-am indepartat de iubitul meu, sunt mereu trista, ma indepartez de prieteni, imi place sa fiu singura, sunt dependenta de telefon si de net, numai ca sa pot vorbi cu el, si cu alti prieteni din tara, macar asa ma pot simti mai aproape de ei. Portugalia inainte nu era o problema pentru mine, imi placea, aveam iubiti, prieteni, aveam chiar si o foarte buna prietena cu care puteam sa vorbesc orce. Insa acum m-am indepartat si de ea, ori poate ea de mine, nu stiu…Acum parca nu ma simt bine cu prietenii portughezi…Si in tara aveam o adevarata prietena(asa credeam eu) , imi era ca o sora de 12 ani de zile, cu ea vorbeam totul, insa acum ne-am certat, mai bine zis, ea a stricat prietenia din cauza iubitului sau. Deci acum nici eu nu mai am cu cine vorbi, cu prietena mea buna portugheza nu mai pot vorbi din motivul ca ne-am indepartat, suntem mereu impreuna, dar nu-i mai pot spune nimic personal, parca-mi pare ca nu ma va intelege. Cu cea care am considerat-o sora odata nu pot vorbi deloc, si nici cu alti prieteni nu pot vorbi despre chestii personale pentru ca in ziua de azi, spui ceva si a doua zi stiu toti…In fine, chiar nu stiu ce e de facut sa ne simtim mai, nu stiu, nu asa de singure. Eu cred ca daca as fi alaturi de iubit, si daca as avea-o pe sora mea inapoi, nu mas mai simti singura. In privinta ta, nu trebuie sa-l lasi pe prietenul tau sa se poarte asa cu tine, cine iubeste nu procedeaza ca el, asa ca cea mai buna solutie este sa-l parasesti. Si poate problema ta e ca nu prea esti sociabila, uite ca mine, eu tot nu prea vorbesc de aia si ma indepartez de toti. Incearca sa fii tare si cum a zis Cosmin, poti vorbi cu noi cand doresti, asta te va ajuta mult, iti va lua greutatile de pe suflet.
Iti doresc tot binele, sper din toata inima sa vie ziua cand nu ne vom mai simti singure!! :))