Petalele care cad nu se mai lipesc, inimile care se despart nu se mai unesc, lacrimile care curg nu se mai opresc,si ma tot intreb de ce uneori simt un gol imens in mine,o durere inexplicabila care ma face mereu sa plang. Ma intreb mereu oare pentru ce sa mai traiesti ata timp cat nu am ce sa iubesc.Noaptea vine mereu si imi aduce in dar o multime de lacrimi,acum doar luna mai aude strigatele mele de suferinta,stie ca as vrea ca in momentele acelea sa am pe cineva care sa ma tina in brate si chear daca eu ii spun ca sunt ok el sa imi spuna "nu,nu esti". Dar ea de acolo de sus nu poate face nimic,iar eu raman tot acolo intr-un coltisor de pat si ma inec in lacrimi si durere.Dimineata ma trezesc cu obrajii inflacarati si buzele uscate de la atata plans.Ziua are aceeasi rutina,din cand in cand ma mai uit pe geam,deoarece imi place sa privesc soarele,el pare ata de fericit si emana atata caldura,dar el acuma se ascunte in spatele unor nori mari ,grei si plumburii. Stau si ma gandesc,si ma pierd printre amintiri,imi e dor de copilarie imi e dor de zambetul meu cel inocent.Acum nu mai am nimic,decat o durere profunda si singuratatea,care pare ca ma iubeste atat de mult si nu vrea sa plece de langa mine,a devenit sora mea geamana merge peste tot cu mine,o vad mereu in ochii mei atunci cand ma privesc in oglinda.Daca as putea as zbura spre infinit as zbura undeva unde sa-l gasesc pe el care sa ma astepte cu bratele deschise si sa ma sarute pe frunte,sa ma tina in brate si sa ma priveasca in noate cum dor,dar…am uitat sa zbor. Aripile mi-au fost smulse iar in locul lor au ramas niste rani adanci ce si acum ma dor.
Azi e doar o zi din sirul nesfarsit al tristetilor mele,din sirul nesfarsit al lacrimilor ce mereu imi pateaza obrazul.
Uneori cred ca am uitat cum e sa iubesti,dar mereu cand privesc in adancul sufletului meu il vad atat de arzator atat de plin de dorinta,de dorinta de a iubii.
Dar asa,zilnic privind in gol m-am asezat pe genunchii singuratatii mele si mi-am spus ca nu are rost sa mai sper,oricum soarele sa ascuns prea bine ca sa mai rasara,norii sunt pregatiti sa verse stropi reci peste sufletul meu din nou. M-am saturat sa mai stau in geamul camerei mele si sa vad cum toti se bucura din plin de viata. Eu am uitat cum e sa zburzi de bucurie,si prietenii au uitat de mine, au uitat de zilele in care ii faceam sa zambeasca. Dar acum nu sunt aici pentru tine, nu sunt aici pentru cineva, sunt doar pentru mine, ma odihnesc in singuratatea mea,care imi este cea mai buna prietena. Cred ca am cerut pre mult atunci cand am visat ca voi avea pe cineva langa mine,care sa ma iubeasca din toata fiinta lui,sa ma faca sa revin din nou la viata,sa imi readuca zambetul pe buze si sa fie mereu langa mine,sa imi spuna vorbe dulci cu cuvinte mute,pe care doar eu le pot auzi,sa simt ca sunt iubita sa simt din nou cum e gustul fericiri.
Acum sunt aici, caci acolo unde as vrea sa fiu nu sunt,pentru ca din ate vad cer prea mult ca sa imi poata fi dat.
Stiu ca tristetea trece, lacrimile se usuca, rana se vindeca, raul se uita , dar acum le simt pe toate, odata cu ele trec si eu si asta ma inspaimanta cel mai tare.
Totul trece pe langa mine atat de repede si eu parca sunt absenta din lumea asta,parca mi-am creat propria mea lume cu ajutorul culorilor,am descoperit ca ador culorile,lumea mea este pigmentata cu negru si negru inchis,m-am saturat de ele,dar din pacate nu stiu cum este nuanta altor culori.
M-am saturat si sa mai scriu aici pentru ca stiu ca asta nu imi va putea schimba starea cu nimic,asa ca vreau sa inchei!
offffffffff… deznadajduita total… si eu am avut trairile tale, dar nu uita ca, dupa ploaie vine soare, in viata nimic nu este intamplator, poate se intampla sa fie rau acum pt ca urmeaza ceva mult mai bun. Primeste incercarile asa cum ti le-a dat Dumnezeu, iar daca, crucea ta ti se pare ca e grea, inseamna ca esti o femeie puternica, Dumnezeu nu iti da mai mult decat poti sa duci. Viseaza in continuare si nu trai din amintiri… o sa vezi ca vei primi bucurii echivalente durerilor pe care le ai…te inteleg perfect, zambeste ca cine stie , poate intr-o zi cineva se va indragosti de zambetul tau… nu dispera… oooo ,, si cate as avea sa-ti spun, si eu am fost incercata, si poate ca sunt si acum, dar nu renunt si nu ma fac prietena cu singuratatea, las ca lucrurile sa vina de la sine, stie Dumnezeu de ce se intampla asa. hai capul sus si te rog sa-ti pui ochelarii de soare, ca sigur va veni si va bate puternic spre fereasta inimii tale…Pupici
Multumesc pentru tot ce ai spus ai mare dreptate sper a fie asa cum spui tu..pupici
Nu imi vine sa cred!!!!….Parca mi-ai citit in suflet si ai scris din el….Nu pot sa cred ca exista cineva care sa simta si sa traiasca ceea ce am sintit eu…carecas treaca prin aceleasi stari…aceleasi sentimente…aceesi ceta neaga in mine si in afara mea…
Ce m-a ajutat pe mine in acele momente a fost muzica rock…mai ales formatia Within Temptation…ascultam in momentele in care simteam ca nu ma pot opri din plans..in special melodia The truth beneath the rose si ma linistea…vocea artistei e nemaipomenita…chiar daca totul era negru muzica era o steluta de speranta…
Un alt lucru pe ca l-am facut cand muream sub povara singuratatii si deznadejdii a fost sa merg la Biserica…plangeam cu orele acolo si il intrebam pe Dumnezeu si ma intrebam DE CE????…..si ma rugam sa ma izbaveasca de durerea ce o simteam ….ca nu ami puteam indura o inima atat de sfasiata….si incet incet,cu pasi mici ,usor m-am ridicat, peste cadravre si rani, peste suferinte neapuse,peste singuratati prapastioase…El mi-a umplut sufletul cu iubire cereasca si lumina…chiar daca ulterior am fost din nou dezamagita…doar langa El mi-am gasit pacea…
Iar intr-o zi…cand nu mai credeam in nimic,cand orice speranta mi-a apus…cand am stiut ca nu merit si nu pot fi fericita…MINUNEA s-a produs…a aparut el, INGERUL MEU ,care mi-a inflorit inima, care mi-a adus iubirea adevarata in suflet, care a alungat intunericul si mi-a aratat adevarata culoare a fericirii….
Mi-ar face placere sa te cunosc si sa discutam mai multe despre experientele noastre de viata sa-mi spui toata povestea ta…Ai dreptate ca nu-ti va putea schimba starea dar poate vei vedea lucrurile intr-o alta lumina…
Imi poti scrie pe adesa de messenger/mail silvy78_angelofsorrow@yahoo.com sau pe siteul acesta. Multumesc mult. Pupik*
Cristina ti-am adaugat id de mess in lista poate vom ma vb…te pup
Da, uite un subiect frumos. Dar este frumos doar in aparenta. Pentru ca atunci cand vine vorba se sentimente in general si de iubire in special, am vaga impresie ca fiecare are o intelegere particulara. Ca si cum s-ar vorbi despre frumusete. Si se stie ce gusturi diferite au oamenii.
Iubirea "cea mare" poate sa fie o liniste si o stare de sublim confort langa celalalt, poate fi o pasiune plina de suferinta si durere, o stare de fericire cand simti ca plutesti doar gandindu-te la el/ea.
O iubire intensa si pasionala este cea care ne transforma si tocmai suferinta pe care o provoaca este acel sentiment care indica faptul ca e "marea iubire".
Culmea e ca iubirea produce cel mai adesea suferinta, iar noi ne simtim inutili atunci cand nu iubim.
Revin din nou la autorul meu preferat Rudolf Steiner care spunea ca suferinta este acea zvacnire care ii permite spiritului sa evolueze.
Iar noi avem nevoie de evolutie (pt ca de asta ne-am nascut), deci de suferinta, deci de iubire.
Oricum ar fi ea mai mult sau mai putin intensa, iubirea ramane cel mai frumos lucru aici pe pamant.
da sa spulberat orce speranta ,ranile sant prea adinci ,si totusi exzista o raza de soare care patrunde printre nori ,Viata,este ce-l mai frumos dar ,daruit de ce-i care ne iubesc ,care au hotarat ca noi sa exzistam cu voia lor. sau mai putin doriti de ei ,un El si O ea ,asa ne-am nascut in acesta lume ,cu bucuri si trsteti,cu zambet si lacrimi,sti ca si lacrimile sant necesare ,spala sufletul,de orce .mai putin apreciat de noi..avem nevoe de exsperente ,un motiv este sa apericiem viata ,dimineta cu roua si razele de soare ,care nu le observam ,pt ca santem prea grabiti ,si implicati in viata de zi cu zi ,cu responsabilitatile ei..insa sa nu uitam ca unuversul ne ofera momente unicate ,care nu pot fi cumparate cu bani ,faptul ca ai avut puterea sa asterni pe acesta pagina ,aceste fraze este un pas in fata ,,un miracol invizibil tia dat puterea ,sa inmpartasesti ,sentimentele tale cu noi ,aceste persoane virtuale ,invizibile ,este un inceput ,poziiv,nu stiu cine esti ,nu stiu in ce te inconjoara ,doar atat ca ai un pat si ca te privesti in oglinda ,si ca iubesti sigurataea .multi din noi cautam sa fim izolati atunci cand santem raniti ,profund ,insa totusi cine ne da puterea sa ,asteptam o noaua zi ,ori cat de mult cautam sa ne ascundem ,speranta are prezenta in sufletul nostru,o raza de lumina a ptruns in intunericul ,care estre alegerea noastar de moment,dar ia in timp se transforma intro mica speranta ,si care noi de multe ori nu observam acest important moment ,daca vedem intunericul ,este obligatoriu sa obesrvam si raza de soare care patrunde in intuneric ..ranita am fost si am luptat sa apar singuratatea ,dar intro zi am realizat ,ca este o greseala ,ca trebue sa impart momentele mele cu ce-i ce ma inconjoara ,nu a fost simpu ,a fost ceva care ma incapatinam sa accept ,insa am realizat ,ca a pastra singuratatea nu ma duce nicaeri:)da singuratatea este un refugiu de moment dar nu o solutie ,am intrat intrun grup care nu aveam counicati insa exsaminam strea spirituala la fiecare ,si am ajuns la concluzia ca sant mai fericit de cat ei ,in multe pucte de vedere..si atunci mi-am zis ,m-am privit in ogimda asa cum spui tu ,si tare ma adoram asa cum sant .aveam ochi frumosi albastri ,un zimbet seducator ,o privore calda ,ma adoram ,cand imi aminteam trecutul chiar adca am fost ranita ,am facut ce a fost corect ,.si am realizat ca nu am nici o vina ,sio ca trebue sa merg mai departe ,nu pot accepta o prietenie intima inca ,nu sanrt pregatita ,ranile nu sau vindecat ,dar accept sa ma inconjoare finte ,placute sau mai putin aprecieate de mine cu limite de intelegere:)
nu ma simnt vinovata cu nimic ,am cautat sa sa fiu drept ,chiar daca a trebuit sa perd in anumite circumstante ..
char imi este mi;a de ce ce se cred invigatori ,sub o anumita fata mascata ,pe care eu o vad clar ,insa ii privesc cu mila si stiu ca ei au de dat ce acuma cred ca gistiga ,si merg mai departe ….asa ca .orcine ai fi tu ,ai incredere in ziua de maine ,are multe surprize placute pt noi 🙂 nuami bine sa fi iubit'a Marcy
eu sînt doar un om simplu ,şi pot să spun doar atît merigi mai departe viaţa e frumoasă ,,,,
Multumesc tuturor care mi-au dat sfaturi si m-au incurajat,va multumesc in primul rand ca v-ati rapit putin din timpul vostru pt a citi ce am scris ,pt ca nu multi sunt dispusi sa faca asta.Va multumesc!