Un sunet de disperare lumea a cuprins,
Declanșat premeditat și rău intenționat,
Pentru stârpirea unui rău imaginat.
Și-a lui răsunet se rostogolește-n vale
Și aduce lumii o mare disperare.
O frică de temut planeta a cuprins
Și-o jale mare-n aer se propagă,
Privind la ai noștri semeni greu încercați
Din țara lor cu aroganță alungați.
Ce vină au copilașii, muguri de primăvară,
Să poarte cu ei această grea povară,
Ce vină au părinții lor, bunicii lor,
De-ai fost izgoniți din țara lor.
Privim cu consternare și dispreț
La cei ce nu pun pe viață mare preț
Și nu ne rămâne decât să sperăm
Că se va face lumină în capul lor.
Solidari suntem cu cei ce cu curaj,
Cu prețul vieții luptă neîncetat,
Ca dreptul lor la viață să fie apărat
Și stavilă să pună răspândirii răului imaginat.
Cu putere și răbdare să-neînarmăm
Și credința că fiecare faptă are și-o rasplată,
Va veni acea zi când cei ce răul au semănat
De el vor avea parte necondiționat.
