Am crezut mereu ca viata mea nu mai are nici o speranta ,si ca nu mai imi poate oferii nimeni nimic.Am incetat sa mai sper,si m-am incapatanat sa mai cred ca soarele va mai putea sa rasara.Dar uite ca soarele rasare cand nu te astepti si tot el poate sa invinga si cei mai plumburii nori.Am alergat dupa fericire,am cautat-o in toate nimicurile si m-am atasat de persoane pentru care nu merita sa vars nici o lacrima,dar nu am vazut pana acum ca fericirea este mai aproape de mine decat credeam vreodata.Am invatat ca doar cel care a simtit nefericirea cea mai cumplita e in stare sa simta cea mai mare fericire.Am cautat fericirea acolo unde nu trebuia,acolo unde am crezut ca e si iubirea dar am gasit in schimb speranta,dar si daruirea. Am gasit cel mai minunat om de pe pemant si cu ajutorul lui am reusit din nou sa zambesc.
Ca tot spuneam in povestea anterioara ca nu stiu nuanta altor culori inafara de negru si negru inchis,acum am aflat nuanta tuturol culorilor si preferata mea este rosu,de ce?pentru ca e cea mai calda culoare,cea mai pasionala si dupa parerea mea cea mai frumoasa.Acesta culoare imi curge prin vene si imi coloreaza inima.Acum simt bataile inimii lui ca si cum ar fi ale mele si doar cu un simplu sarut ma face sa simt milioane de fiori,simt ca langa el am tot ce e mai frumos si nu pot realiza cum a putut cineva sa imi schimbe viata intr-o secunda.El ma invatat sa soptesc dorintesi si tot odata sa imi doresc in soapte.Acum cateva zile scrieam pe acest site cat de singura ma simt si cata durere port in ssuflet,dar acum parca printr-o minune,am uitat toata singuratatea si toata durerea si am facut loc fericirii si iubirii in sufletul meu.Am invatat ca niciodata sa nu mai spun nu,si am realizat ca fericirea este peste tot chear si in singuratate,pentru ca daca nu simteam durerea aceea atat de profunda,nu stiam sa ma bucur si sa apreciez fericirea si iubirea pe care o am acuma.Doamne parca nu m-asi mai opri din scris ma simt atat de fericita simt cum toata fiinta mea a renascut cum lumea mea a capatat culoare.
Acum cand ma privesc in oglinda nu mai vad singuratatea aceea ce imi facea cu mana,acum vad din nou sclipirea aceea de fericire si albastru ochiilor parca acum este mult mai pur.Iubirea este o chestie ce te face sa zambesti chear si atunci cand esti obosit,nu mi-am putut inchipui niciodata cat de mult ma poate iubii cineva,acum am aflat,si toate astea datorita lui.Nu vreau sa am cuvinte ce sa poata descrie toata iubirea ce mi-o ofera el,pentru ca iubirea nu se exprima in cuvinte ,ea se simte,si eu o simt,o simt cu toata fiinta mea chear si atunci cand ma priveste si imi zambeste.
Acum pot spune fara indoiala ca soarele a rasarit pe strada mea si ca sunt cu totul un alt om decat eram acum cateva zile.Pot spune cu voce tare ca iubesc viata si il iubesc pe el,pentru ca el a fost singurul care ma renascut.
Stiu ca toata durerea si toate necazuurile ce le-am avut mi-au fost date cu un scop ,dar acum sunt cel mai mandru om ca am putut trece peste ele,indiferent cat au fost de mari ,dar trebuie sa mentionez ca toate astea le-am facut doar cu ajutorul lui. Stiu ca,indiferent cat de puternic ar fi un om,nu poate sa treaca singur peste muntele vieti,are nevoie de persoana aceea care sa il prinda de mana atunci cand ii aluneca piciorul in tim ce escaladeaza,de persoana aceea care ii zambeste si il strange in brate atunci cand ii e frig. Eu cat de incapatanata am fost si oricat de mult am crezut ca pot trece peste asta singura viata mi-a demosntrat ca nu e asa si ca trebuie sa am pe cineva langa mine,care sa aiba grija de mine atunci cand eu nu sunt constienta ca sunt in pericol.Nu mai am cuvinte sa descriu sentimentul acesta minunat,asa ca prefer sa ma opresc aici. PS: eu am scris si "Singuratatea a devenit stapana mea",doar ca inainte sa mi se intample minunea aceasta. Va pup
culori de viata…uneori e negru…lipsa luminii…altadata explodeaza din negura speranta, sau mangaie trupul un nou fior de iubire..
Ma bucur enorm ca aigasit culoarea dragostei adevarate…Asa s-a intamplat si in cazul meu…Atunci cand esti ami cazut si mai fara speranta se intampla minunea…Dumnezeu nu te lasa daca ai macar o boaba de speranta intr-un ungher ratacit al sufletului…Dumnezeu afce lucriri minunate cu noi si prin noi, pentru ca El e iubirea ce adevarata, cea pura….Sa te bucuri in fiecare zi de iubire fericire, pentru ca este un dar atat de pretios in ziua de azi, cand lumea nu mai stie a iubi si a se bucura de ce e cu adevarat frumos si important…Iti doresc multe clipe fericite pe arcada trandafirie a vietii…pupici*
da asa este te felicit si trebuie sa stim si sa credem ca dupa fiecare apus rasare soarele si sa nu ne pierdem speranta niciodata ma bucur ca tiai gasit culorile dragostei ca doar cine iubeste stie intradevar care sunt culorile dragostei
Da asa este Dana cum spui tu,doar cine iubieste cu adevarat stie culorile dragostei,si eu ma bucur ca le-am putut afla
Nu cred in dragoste /
o imaginatie bogata in culori imaginare .