suflet trist

11
2017

 

buna..nu stiu cum as putea incepe,sau mai bine zis cat de scurt sa fie povestea mea..nu vreau sa va plictisesc.Deci,totul a inceput acu 9 ani si ceva..aveam 17 ani pe atunci..m-am nascut si am crescut intr-o familie cu probleme,adica mama a fost si e cea mai buna mama,pe cand tata a avut mereu probleme cu alcoolul.Nu trecea zi sa nu avem in casa certuri sau batai..saraca mama,desi am rugato in nestire sa divorteze,nu a vrut niciodata..Satula de atatea certuri,am hotarat a scap din acest calvar,si am crezut atnci ca cea mai buna solutie ar fi sa ma casatoresc.Asa ca,atunci cand l-am cunoscut pe actualul meu sot,am facut in asa fel sa nu ratez ocazia,cum s-ar zice.Imediat n-eam casatorit,eu aveam 18 ani fara o luna,iar el 25.totul a fost frumos la inceput,eu m-am straduit din rasputeri sa il fac sa fie multumit de mine si sa nu regrete alegerea facuta.Am plecat din tara imediat,(el lucra de ceva timp afara,asa ca m-a luat cu el).si de aici a inceput totul.la inceput nu lucram,asa ca am crezut ca cel mai bine ar fi sa ii fat toate mofturile..nu il lasam sa ridice nici macar un pahar..insa,pe zi ce trecea,ma transformam intr-o sluga..din pacate,nu mi-am dat seama de asta decat f tarziu.Am inceput si eu munca,la inceput f putin,apoi cate 2 munci pe zi..practic ieseam din casa la 7 dimineata si veneam pe la 9 seara..dar acasa,acelasi obicei,eu le faceam pe toate..alergam intre munci si la super market,si la piata..intre timp,dupa cum prea bine se stie,au inceput sa se strice treburile cu munca pe afara..eu aveam in continuare,dar el nu..de fapt,incepuse sa srfuze munci,pe motiv ca ba nu are pauza de cafea,ba e nu stiu cum sefu..in fine..

 

si a inceput sa fie mai mereu acasa,decat la munca.eu,incercand sa evit certurile in casa,nu i-am zis niciodata nimik,ba chiar il incurajam ca totul o sa fie bine,si ca ne vom descurca..de copii nici nu a vrut sa auda,mereu zicea ca ba sa terminam aia,ba cealalta..asa am luat masina,si am terminat o casuta,f draguta…dar,de copii tot nu putea fi vorba..si uite asa s-a scurs timpul,iar sotioru meu deja statea pe camera de vreun an si ceva..acu un an,pe vremea asta am aflat si ceva care m-a durut f mult,si care practic mi-a dat viata peste cap…eu munceam din zi pana in noapte,iar sotiorul avea mandre pe net..si vb cu ele,de numa..cand veneam acasa nu mai avea timp sa stea de vb cu mine,de facut dragoste nu mai zic,,sa iesim la prieteni ma trimitea singura..ma rog,ar fi multe de povestit.cand ne certam,imi zicea sa imi fac bagajul si sa plec…ce mai..am inceput sa mai raresc din munci..am zis ca lipsesc prea mult de acasa,si poate ca asta a afectat relatia.stiti ce mi-a spus? ACU TI-AI GASIT SI TU SA OBOSESTI??? repet,el statea de vreun an si ceva si nu i-am zis niciodata nimik..am f foarte deceptionata..am vrut chiar sa ma sinucid..pt ca stiam ca nu merit toate astea..pe scurt,in timpul cand ne certam noi,nu stiam cui pot sa ii povestesc toate astea..stim toti ca in ziua de azi nu prea se mai gasesc prieteni adevarati..asa ca am intrat,din intamplare,pe un forum..si am inceput sa imi descarc sufletul..era mult mai usor,nu stiam pe nimeni si nici ei nu ma stiau..dintre toate pers de acolo,m-am atasat cel mai tare de EL,un baiat cu suflet de aur…la inceput incerca sa ma calmeze,ba chiar imi dadea sfaturi cum sa salvez casnicia,sa nu se duca de rapa atatia ani…apoi,vazand ca nu se mai poate face nimik,mi-a zis ca cel mai bine ar fi sa imi vad de viata..sunt tanara,nu am copii si ar fi pacat sa ma trezesc pe la vreo 50 de ani,singura..dupa muuulte luni de vb pe mess,nu stiu cand am alunecat de la cea mai frumoasa prietenie,la dragoste…apoi,m-a invitat la el..nici el nu e in tara..am tot evitat,nu am vrut sa imi complic viata si mai mult.in augst,am luat hotararea sa divortez..neinfluentata de nimeni.am zis gata,nu se mai poate…

 

ma simt ca o moarta vie.nu mai zambesc,nu am bucurii in viata,nimik..doar munca si casa. insa,necaz.chiar cad ma pregateam sa ii zic ca divortez sotului,am aflat ca trebuie sa se opereze..hernie de disc. asta urma sa stea fara sa munceasca vreo 6 luni. am zis sa nu ii intorc spatele la greu,si nu am spus nimik.am revenit singura la munca(in fiecare august mergeam in tara). cum spuneam,am revenit singura,si mai trista..asa ca,prin noiembrie am zis sa fac pasul..si am luat bilet la avion spre EL. avea sa fie o surpriza,cadou de ziua lui..nu am stat mult,doar 3 zile..dar au fost 3 zile minunate.de mult nu m-am mai simtit asa.vreau sa zic ca ne potrivim de minune,ne plac aceleasi lucruri,tot tot..dupa multi ani,am reusit sa fiu eu..si a fost minunat.am revenit si mai hotarata sa divortez,iar cand l-am instiintat pe sot,a inceput sa planga..l-am linistit,si i-am zis ca toate astea le vom discuta fata in fata(el era inca in tara).asa ca,de sarbatori a venit sotu..bucuros ca ma vede,desi stia si stie ca totul e pierdut…de atunci ma tot lupt..acu ii zic ca vreau sa divortez,acu ma ia in brate si imi zice ca ma iubeste..cateodata ma si inspaimanta..cert e ca vreau sa o termin..luna asta `expira`,ca sa zic asa cele 6 luni de repaos ale sotului,iar eu pe 28 am bilet la avion..cursa spre Londra.sper sa se termine totul cu bine,sa nu mai fiu sluga in propria casa..la o adica,merit si eu sa fiu fericita,nu credeti??

 

Comentarii

Comentarii

11 COMENTARII

  1. Fii tare pe pozitie si nu ceda. Sotul tau e un las si un profitor. Incearca acum sa te santajeze sentimental sa ramani cu el dupa ce te-a exploatat si neglijat ani de zile. Nu-ti fie mila de el, cand nu va mai avea cine sa-l sustina se va intoarce la munca.
    Tu vezi-ti de viata ta si fii fericita alaturi de cineva care te apreciaza si te merita.
    Bafta.

  2. Eu zic sa nu mai stai pe ganduri …Fi fericita si in primul rand gandeste-te la tine ,nu la altii…
    Te pup si iti doresc multa fericire

  3. buna……sa stii k ma impresionat povestea ta(ma identific in povestea ta dar eu am pus punct si am luat'o de la capat si sunt fff fericita)…..si sfatul meu e sa nu te lasi….nu ceda….ptr k dak ai sa cedezi totul o sa fie la fel nu o sa se schimbe nimic……si esti tanara nu meriti sa fii nefericita….traieste'ti viata….k o singura viata ai…..iti doresc tot binele din lume

  4. hei .. salutare tuturor..in primul rand vreau sa spun ca am ramas surprins cand am vazut aici povestea de viata a Larisei.
    e adevarat…nu te mai gandi la ce a fost . viata asta are si partile ei bune..poate nu prea multe dar le are..tie din fericire ti-au iesit in cale acele parti despre care zic.
    cert este ca nu doar tu ai inceput sa vezi ce este frumos,sa ai incredere in tine,in sansa ta,si sa obtii ceea ce ti-ai fi dorit de prima data
    eu.cel din povestioara ta.sunt tot la fel de castigat ca si tine.si daca acolo sus chiar exista cineva,atunci nu am decat sa Ii multumesc ca te-a indrumat spre acel forum.si ca eu am fost acolo cand ai avut nevoie.
    si uite ca tot aici sunt si acum(in sufletul tau) si tot acolo raman pt totdeauna.
    pt ca de ce nu.!?
     suntem amandoi un singur suflet.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.