Suflet vindut (Ina), VOLUMUL II

Ce este speranţa? Ce era pentru Amalia speranţa? Speranţa floare a dorinţei sau speranta cel mai bun medic? Cel mai frumos dar facut este speranţa, iar Amalia tot mai spera ca Andrei o să o caute, să o sune sau să îi vorbeasca ceva. Dar nimic din toate astea. S-a luat în mîni şi încerca să îl uite. E greu să uiţi o persoană care în fiecare zi te face mai fericit, in care te gîndeşti la ea la fiecare moment, pur şi simplu nu o poţi scoate din cap. Amalia încă se credea ca într-o drama a unui film cu un final exagerat de trist. Spune tu cel care citesti acum, oare cum te-ai simţi ca iubitul tau sau chiar un prieten te lasă fară să îţi spună nimic, nu este dureros, oare? Amalia era într-o stare foarte rea. Dar nimeni nu o întreba nimic „de ce esti asa?” sau „ ce sa întămplat cu tine?” nici măcar cea mai buna prietena Andreea nu îi spunea nimic chiar dacă cunoştea un pic situaţia Amaliei. Amalia se uita în jur, se uită la prietena ei şi fiindcă profesorul nu era în clasă începe a plinge:
– Ce am facut ca să suport toate acestea…ce am facut?

 
Colegii ei erau speriaţi şi se uitau la ea ciudat, Andreea se aporpie de ea şi îi şopti:
– Ai înebunit vrei să te faci de rîs în toată clasa??
– Ai uitat, ai uitat cînd eu te-am ajutat şi…
– Taci mai încet vrei să te audă acum chiar toţi…
– Nu vreau să mă ceret cu tine Andreea, dar nu mi-ai oferit nici un fel de sprijin, te-ai uitat şi ai tacut pe cînd eu te-am ridicat mereu de jos, te-am ascultat şi chiar m-am lasat lovită ca razbunare atunci cînd te-ai desparţit de prietenul tau….Dar ai uitat cum tot eu te-am ajutat să te împaci cu el, iar acum din toată fericirea eşti din nou cu el…Şi de ce eu să mă fac de ris, cănd nu ştiu în ce situaţie sunt…Eu nu am dezamagit pe nimeni, dar ce am facut ca să sufer pentru speranţa care mi-a oferit-o Andrei…
Toata lumea tacea, dar o asculta. Era atît de înebunită că a început să iasa cu persoane nepotrivite. Avea prietene care o duceau în eruoare. Însă într-o zi stînd pe bancă cu prietenele ei în parc a auzit ceva ciudat, vocea persoanei era cunoscuta „ am lasat-o mă aşa cum am vurut de la început, să ştii ca asta pune tot la suflet şi dacă o îndulceşti cu cuvinte frumoase ai agăţat-o frate, Amalia trebuie pusă la încercare ştiu unde trăieşte îţi dau şi numarul de telefon şi profită şi tu de ea”. Era Andrei cu ciţiva din prietenii lui, ea a început să plingă, dar nu putea spune nimic….el nici măcar nu a iubit-o, doar a profitat de sentilemtele ei. A plecat acasă fară să spună prietenelor ei. A ajuns acasă şi se gîndea cum să se razbune pentru toate astea.
Pleca la şcoala, venea de la şcoala şi avea un plan, dar avea nevoie de cineva, dar din pacate nu a gasit pe nimeni şi atit de tare dorea să îl pună în mişcare în cît ea va trebuie să facă tot fara prietenii ei care erau falşi. Să vă povestesc un pic şi despre propriu zişii prieteni, nişte prefacuţi. Atunci cînd era împreună cu Andrei avea nişte prieteni care i se parea a fi de treabă şi chiar vor ca relaţia ei să fie bună si de lungă durată. Erau mincinoşi „ Amalia, este un baiat extraordinar te iubeşte mult, doar ai rabdare”, „ Ai nevoie de ajutorul meu, okey voi vorbi cu Andrei şi o să aflu adevaratele lui intenţii dacă te iubeşte cu adevarat sau nu”, da cica prietenii ei o ajutau, îi spuneau doar minciuni că Andrei o iubeşte şi că ţine la ea, totul facea parte din planul lui Andrei, totul. Şi-a dat seama de toate astea prea tîrziu, mult prea tîrziu.Oare iluziile nu sunt norocul inimi? Viaţa omului este o iluzie permanentă, nu face altceva decît să ne amăgim şi să ne măgulim unii pe alţii. Este o problemă mare atunci cănd oamenii işi închipuie întotdeauna lucrurile suta la suta cum spun ei. Sufletul Amaliei acum era vindut razbunării….pe cînd atunci era vîndut iubirii pe care o avea pentru Andrei.

(Este si volumul 3, daca doriti pot sa il public, de asemenea lasati un comentariu sa stiu daca sunteti interesati pina la urma de finaului povestii)

Comentarii

Comentarii