Sufletul pereche…

Buna tuturor,

Povestea mea de dragoste ….oare de unde sa incep 

Eram in liceu, ultimul an si m-am indragostit nebuneste de un coleg de clasa, Radu. Era ceva ce nu mai simtisem pana atunci si eram sigura ca el va fi alesul. 

Liceul s-a terminat si dorind sa facem ceva cu viata noastra fiecare a ales un drum diferit, crezand ca dragostea va rezista: eu la facultate la Bucuresti, el la scoala de subofiteri din Oradea. Eram departe unul de celalalt dar ne vedeam la fiecare sf de saptamana acasa, crezand ca asta va fi de ajuns.

O data cu admirea lui la acesta scoala el s-a schimbat…nu mai era acelasi om de care ma indragostisem, era egoist si nepasator…incepuse sa primeasca telefoane de la, asa zisele, colege de clasa, mesaje in telefonul lui catre fete destul de ‘ne la locul lor’, ca sa le zic asa; si cu timpul ajunsese si nu mai venea acasa in fiecare weekend. Eu…sufeream, ma minteam singura, credeam ca e o faza si cand vom fi acasa impreuna totul va fi ok. Insa putinul timp pe care il petreceam impreuna nu era deloc cum ar fi trebuit sa fie.

El a terminat scoala si in scurt timp era angajat in orasul natal, eu eram ultimul an la facultate. Da, va ganditi bine, in jur de 4 ani jumate a durat relatia noastra.    

Aici si-a facut propiul grup de prieteni, in care rareori eram si eu prezenta, venind doar in weekend-uri acasa. Insa lucrurile au devenit si mai urate intre noi, certuri si mai ales dovada ca din acest grup de prieteni el devenise foarte apropiat de una dintre fete…si de aici…ne-am despartit.

In seara in care ne-am intalnit sa ne despartim oficial, mi-a spus ca relatia noastra e ceva ce el nu-si mai doreste, v-ati ganditi bine, el a vrut sa ne despartim, eu as mai fi incercat sa o rezolvam, dar nu am insistat i-am spus doar ca sunt sigura ca la un moment dat se va intoarce la mine si ca il voi astepta. Ultima data cand l-a strans in brate, am avut o senzatie ciudata, ca si cum as fi strans in brate un strain.

Din dorinta de a ma razbuna am avut ocazia si am ales sa ma cuplez cu unul din baietii din grupul lui de prieteni, Andrei. Am facut schimb de id-uri de mess si el in orasul natal, eu in Bucuresti …usor usor s-a infiripat ceva intre noi. Andrei, m-a placut din prima si din respect pentru Radu a ales sa parasesca grupul de prieteni, devenind astfel si mai apropiat de mine. Ma vizita foarte des in Bucuresti, imi aducea flori, si era pentru mine ceea ce imi dorisem, un suflet caruia sa-i pese de mine. Dupa o luna de relatie, Andrei s-a mutat cu mine in Bucuresti, incepand sa lucreze aici, destul de rapid va ganditi sigur, insa noua nu ni s-a parut asa, pentru noi era ceva normal.

Trecusera 3 luni de cand ma despartisem de Radu, si supriza! Ma suna intr-una, parea disperat si cum nu-l vazusem niciodata si isi dorea sa ne impacam, ca isi daduse seama ca facuse o mare greseala. Credeti-ma, nu a fost un moment usor pentru mine, insa am ales si am ramas langa Andrei si astfel imi dadusem seama ca l-am mintit pe Radu cand am spus ca il voi astepta.

Dar am facut cea mai buna alegere din viata mea.     

Dupa ce am terminat facultatea am revenit impreuna cu Andrei in orasul natal. Au trecut 5 ani de atunci si  inca suntem mai indragostiti ca niciodata…si suntem sot si sotie de 3 ani :), a fost o nunta superba.

Nu as fi crezut niciodata ca in Andrei aveam sa gasesc ceea ce imi dorisem din totdeauna, mai ales ca  totul a inceput dintr-o razbunare copilareasca.

Nu regret nimic din ce s-a intamplat in viata mea, si Radu va avea intotdeauna in loc in sufletul meu….insa el a fost cineva in viata mea care m-a ajutat sa-mi cunosc sufletul pereche 🙂

Comentarii

Comentarii