(10.03.2019) –
La sufletu-ți înfricoșat
eu am bătut de mii de ori
dar, un câine cocoșat
m-a mușcat, mi-a dat fiori
și-am ales atunci tăcerea,
cel mai de temut dușman,
am gândit c-așa ți-e vrerea,
al meu lord, al meu șaman!
Ceas de ceas am încercat
să îți înțeleg durerea, legi
ce sufletul ți-au încărcat,
ce tu nu poți ca să dezlegi,
de mii de ani, cu adevărat,
speranța cea mai nesperată
e piatra ce te-a împovărat
atât de greu și dintr-odată…
Te chem în vise și îmi apari
așa cum nici nu am gândit,
mușcat de șerpi și de viespari
și, din iubire, osândit…
Pedeapsă grea, fără de jude,
ți-au dat acele ursitori
care au sosit la tine nude
când te nășteau trei vrăjitori…
Căci, tu nu te-ai născut din mamă
și nici din tată, precum ști
ci, te-au țesut dintr-o maramă
trei vraci ce își doreau copii
și… tu nu te-ai născut din tată
dar, nici din mamă, precum știu
ci, fața ta a fost pictată
de zeii ce își doreau un fiu!
Iar… vraja zeilor s-a prins
de îngerul cel mai firav
și, prima dată când a nins,
din cer tu ai căzut bolnav…
Când vrut-au să te înhațe leii,
te-au luat la sân trei ursitoare
sperând să le zâmbească zeii,
să nu mai fie muritoare…
Au vrut dovezi de mulțumire
și să le fie răsplătită
o faptă ce-a produs uimire
în lumea cea mai răzvrătită
deci, au trimis mare poruncă
spre zeii cei neînfricați
cum că, pe copil, aruncă
la dragonii provocați
