SUPARAREA CELOR DOI PITICI

Mariuca venise sa-si petreaca vacanta de iarna in micul orasel de la poalele muntelui . Mai fusese de cateva ori aici . E un loc minunat ,desprins dintr-o poveste si de fiecare data fetita il gasea ,mai frumos , mai altfel . In urma cu cativa ani ,impovarata de grijile cotidiene ale orasului , matusa sa , ,cumparase o casuta aici ; Era cam darapanata casuta,dar matusa s-a bucurat mult ca are livada si teren mult .
Proprietarii ,niste sasi mutati in Germania, o vandura mai pe nimic Cum nici resursele matusii nu erau de invidiat , tranzatia se facu repede .Nimeni din familie , nu era prea incantat de achizitia facuta ,ba chiar o considera o teapa ,ce mai ! Dar matusa era ferma in hotararea ei spunand ca omul sfinteste locul . Sotul vrand-nevrand ,adica unchiul,dupa ce
bombanea neincetat a trebuit sa-i urmeze „capriciile „. Unchii Mariucai se inhamara la o munca titanica si in numai cativa ani au reusit sa transforme casa darapanata intr-o o casuta de vis ,cu o gradina si o livada de basm . Fetitei i-a placut atat de mult incat hotari sa-si petreaca aici toate vacantele . Mariuca simtea mai mult ca oriunde ,cum casa aceasta o ocroteste ca o icoana .Isi aminteste de ziua cand venise aici pentru prima data Era o zi superba de primavara . Casuta prospat renovata ,cu acoperisul rosu arata ca noua . Din cerdacul taranesc de lemn cu stalpi sculptati coborai cele cateva trepte si ajungeai direct in gradina ,un mic paradis ,ce mai ! Chiar de la intrare te intampinau doi pitici de ceramica ,mandria amfitiroanei . Poznasul ,cum il numea ea pe cel cu fata smecheroasa ,tinea pe cap un ghiveci cu muscate cazatoare . Ramurile verzii cu flori rosii- singerii pareau pe capul piticului pischer o peruca imensa . Asta ii da un farmec deosebit Figura lui e vesela ,ai zice ca mereu e pus pe . Supariciul ,cum il numea matusa pe celalat pitic ,cu mutra moracanoasa ,tine sub brat un ghiveci cu aceleasi plante ce atrnau pana la pamant .
– Sunt ca doi strajeri ce imi pazesc gradina ,spunea tuturor matusa cu mandrie.
Pe jos era un imens covor de gazon ,bine tuns treaba unchiului . Verdele crud al gazonului contrasta cu tufe de lale colorate si de irisi albi si albastri . Din loc in loc tufe de liliac al carui parfum se amesteca cu acel al iasomiei si al caprifoiului ii ofereau fetitei senzatii nemaintalnite . Doua bancute de lemn te invitau la odihna si visare iar in fata lor se afla o micuta fantana arteziana ,mesterita chiar de unchiul ei . Captase apa chiar din micul izvor ce impartea livada cam in doua parti egale . In jurul ei matusa asezase pietre de rau si ghivece cu plante de specii diferite . Langa fantanita , tronau cele doua suporturi de ghivece sub forma de lebada . Erau superbe cele doua lebade de ceramica ,una alba si una neagra, din al carui trup tasneau plante necunoscute de fetita . Gradina e de vis ,o oaza de odihna si liniste Aici gasesti plante de toate speciile ,fie sadite direct in pamant fie in ghivece ,caci matusa ei le achizitionase cu multa truda . Trandafiri ,leandri ,crin,rodii, ,cactusi,begonii,zorele ,craite ,crezanteme si pana la conifere, ,matusea le gasise locul potrivit fiecaruia . Gradina ,mandria matusii ,cerea munca ,daruire ,dar si multa pricepere . Aleea principala , cu pietris marunt ducea la foisorul rustic . Aici ,in zilele calduroase cei de-ai casei se refugiau savurand dulceturile si sucurile preparate de matusa , racorindu-se cu apa rece de izvor . Paraiasul cu apa limpede si buna susura incetisor un cantecel doar de el stiut. Tare se mandrea matusa cu gradina ei! Nimic nu era ostentativ ,totul era de bun gust si bine aranjat . Desi nu crescuse tara si nu avea nici studii sau pricepere in ale pamantului , matusea facuse din acel loc pustiu o adevarata gura de rai .Toti vecinii o admirau si o laudau . Matusa se inrosea de placere si le spunea ca nu e meritul ei ci al internetului ,de unda a luat sfaturi si idei pe care le-a adaptat gustului ei.
Din gradina ,porneai pe dalele de piatra si patrundeai in livada incarcata de parfum si de floare .Aceasta era opera unchiului ,care a muncit enorm acolo . A eliminat pomii batrani sau uscati ,i-a pastrat pe cei roditori si a plantat alti puieti . Acum livada e plina cu ciresi ,meri ,peri, caisi ,piersici pruni si gutui ,sa nu mai vorbim de venerabilul nuc ,veteranul acestor locuri . Pomii cadeau de flori iar parfumul lor te imbatau .Albinele si fluturii zburau din floare in floare . Cam asa arata casuta matusii ,cu gradina ,cu livada cu tot si de care Mariuca s-a indragostit iremediabil de cand a vazut-o pentru prima data . De atunci fetita a venit in fiecare vacanta si de fiecare data Mariuca a fost fascinata si impresionata de cat de mult se schimba gradina si livada de la un anotimp la altul.. Pare aceiasi loc si totusi nu . Ce frumusete si splendoare da schimbarea anotimpurilor acestui coltisor de rai !Cuvintele sunt prea sarace sa redea primavara in livada . Sa vezi pomii ce cad de flori parfumate .. Fluturii albi de petale diafane sunt purtate de vant aiurea de zici ca ninge . dar si in vara cand soarele raspandeste prin crengile pomilor ce gem sub incarcatura roadelor, impletiri de stropi de soare cu fire de aur e atat de frumos . Deja cauti umbra sub nucul impunator . Fetita isi cufunda de fiecare data manutele in apa rece de izvor racorindu-si fata si bratele .
Dar ce toamna superba ! Vantul raspandea printre crengi
miresme de mere coapte si gutui . Din in ramuri , frunze galbene se desprind una cate una asternand un imens covor . Prin ochii fetitei filmul amintirilor curge ca un rau .Se gandi cu nostalgie la clipele frumoase dar si ca a fost asa de norocoasa ca a avut fericirea sa vada gradina si livada in toate anotimpurile .Se vedea alergand fericita printre pomii infloriti primavara sau vara printre pomii plini de roade. Sa numai vorbim de toamna cea bogata ,de cosuri de prune ,mere ,pere si gutui . Bucuria cea mai mare era la culesul fructelor si mai ales la batutul nucului . Curtea se umplea de voie buna ,vecini si copii lor ii ajutau pe unchii mei la cules . Desi mutati de curand unchii mei se simteau ai acestor locuri de cand lumea . Matusa mea ii imbia cu saramura de peste si mamaliga ,cu must dulce intepator si traditionala palinca . Curtea rasuna de larma si de voie buna ca matusa era o gazda desavarsita tratandu-i ca pe niste oaspeti dragi.
Mariuca zambi acelor vise ce se risipesc ca un abur efemer si de un albastru miraculos .Poamele s-au cules de mult ,pomii sunt pustiiti ,lasand sa se vada cuiburii goale,parasite. . Sub cerul plumburiu ,pomii isi ridica in zadar bratele spre cer ,cersind indurare si dreptate . Acesta impasibil ,nu are vreme de rugile lor si din perne de nori cerne o ploaie maruntica de toamna numita de localnici mocaneasca ,ce te patrunde la oase .Mariuca ,se zgribuli putin ;continuandu-si plimbarea gandindu-se la bunatatile pregatite de matusa sa din atatea si atatea feluri de fructe .
In fiecare an ,matusa isi reinoia proviziile de dulceturi ,compoturi si sucuri . Rafturile camarii sunt pline cu borcanele etichetate de forme si marimi diferite.
Chiar daca diabetul nu-i da voie sa se infrupte din aceste bunatati , asta nu impiedica pe matusa sa fiarba la dulceturi si sa le oferea cu generozitate celor ce ii calcau pragul ,o data cu retetele ei miraculoase . Le prepara cu dragoste si duiosie inganand o romanta depre o poveste trista de iubire .
Mariuca se plimba prin ploaia marunta si rece . Gradina si livada se pregatise de hibernare . Pomi goliti de frunze se unduiau in bataia vantului ,tanguindu-se . Ploaia rece si nemiloasa biciua totul,fara sa-i pese de nimeni si de nimic .O stare de tristete se cuibari in sufletul fetitei de zece ani . Cuprinse cu privirea acest peisaj dezolant . Nehoiul adapostea ca o caciula uriasa oraselul de munte cu iz patriarhal . O imensitate de verde ,padurile uriase de brad ce adapostesc felurite animale salbatice . La poale mai gasesti si stejar sau fag . Muntele parea atat de aproape de cer incat de pe crestele inalte , poti sa mangai stelele cu mana ,gandi ea . Intinse bratul ca o mangaiere dar nu intalni decat picuri de ploaie rece .Zgribulita se hotari sa se intoarca in casa .
Cu pasi grabiti traversa livada si o porni spre gradina . Auzi un murmur inabusit de soapte . Se uita in toate partile. Nimeni ! Sa fie vantul ?Dar franturile de vorbe se auzira din nou. Vorbesc pomii sau frunzele ingalbenite asternute pe alei ? E doar impresia ei? Incetini pasii si ciuli cu atentie urechile.
Nu ,auzul nu o insela ! Vorbele se auzea din ce in ce mai clar.
– Ce e ma ,Suparici ?
-Nimic ! ii raspunse celalalt
-Cum ma nimic ? lasa cate te cunosc eu ! Acum cine te-a mai suparat ?
Cu pasi mici fetita se apropie si trase cu ureche la coversatia celor doi pitici , Atenta sa nu ii scape nici un cuvant din discutia celor doi ,uitase sa se mai mire ca piticii vorbeau .
-Pai ,cum sa nu fiu suparat ?continua cu naduf Suparici ,cand suntem lasati afara pe ploaia asta nemiloasa ! Nimeni nu ne mai baga in seama!,Inainte stapana ne stergea de praf ,ne mangaia . Imi aranja cu drag planta de sub brat ce isi revarsa florile.Eram si eu alt om ; Ma simteam si eu cineva ! De gastele alea s-a ingrijit si le-a bagat la adapost in foisor !
– Pardon lebede ! il corecta Poznasul
– Ei ,lebede ,gaste tot una . Si sa-ti mai spun ceva ,noi suntem cei mai importanti nu astea .
Fetita isi dadu sema in gand ca e vorba de cele doua lebede suport in care matusa asezase plante . Prostutilor ,ii mustra ea in gand , matusa le-a bagat in casa doar ca sa nu ii inghete florile .Asculta cu interes mai departe conversatia celor doi .
– Si de ce ,ma rog ,il atata Poznasul
-Pentru ca noi suntem de poveste.Fara noi povestea Alba ca zapada nu ar fi avut nici un farmec.
– D’aia ne iubesc copii !
– Asta cam asa e ! fu de acord Poznasul . Dar sa sti ca si lebada are o poveste frumoasa in care o ratusca urata se tranforma in lebada maiestoasa . Asta e visul fiecarei fetite ,sa se tranforme intr-o printesa !
-Ia mai scuteste-ma ,o ti una si buna cu gastele astea ! se otari Suparici
– Chiar si potaia de catel e tratat regeste ! Face pipi chiar la picioarele mele si nimeni nu-i zice nimic !
-Bai ,ce sa zic ,ai si tu dreptatea ta ,asa e , doar vezi si tu ca la fel ca tine sufar si eu . Dar ce sa facem ? zise Poznasu.
-Eu cred ca oamenii sunt tare rai ,habar nu au ca sub aspectul nostru de ceramica vopsita frumos,se ascunde o inima si un suflet atat de ales.
Fetita vazu ca din ochii inerti ai piticului se prelinse o lacrima de furie sau de neputinta .Fu profund induiosata de tristetea lui ,dar nu facu nici un gest ,ca sa nu se dea de gol si asculta mai departe.
-O ,daca as fi avut picioare adevarate ,as fi parasit de mult gradina asta ! Si cand te gandesti ca oamenii au si asta ,ei se duc unde vor ! Ce mai ,era mult mai bine cand eram expusi de in vitrina magazinului . Eram admirati ,era caldura si mesterul ne iubea ca un tata ,iti amintesti cand spunea tuturor ca suntem copii lui de suflet ?
-Chiar el e tatal nostru pentru ca el ne-a creat . Eu chiar am asistat la nasterea ta ! Eram de fata , pe polita ,la forma de crud ,cum zicea mesterul .
– Habar n-ai cata munca ,dorinta de perfectiune si dragoste pentru frums a depus mesterul sa te creeze.
– Ce vorbesti ? hai povesteste–mi !
– Pai hai sa iti povestesc . Cum iti spuneam ,ma aflam pe etajera ,asteptam sa se incalzeasca cuptorul pt coacere . Mesterul a adus pamant galben ,argila cum o numea el .L-a dat prin sita de cateva ori . Apoi, l-a afanat cu mainile ,ca pe o faina . Dadea multumit din cap .Apoi l-a umezit si l-a framantat cu mainile ca pe cozonac.
-Ei ,nu mai spune !
– Sigur ,framanta de zor ,broboane mari de sudoare ii curgeau de pe frunte.
– E ca untul !repeta mereu mesterul .Mai adauga cate un pic de apa si iar framanta . Apoi a lasat lutul sa se odihneasca putin . A adus roata aceea ,pe care o sti si tu ! Cea cu care face strachini ,oale si ulcioare pantecoase . A luat o bucata mare de lut ,i-a dat o forma cilindrica , a fixat-o pe roata . Asta nu a fost nimic !caci cea mai grea munca de abia acum incepe Cu mainile umezite intr-o galeata cu apa ,mesterul ,netezea de zor bucata de lut ce se invartea pe roata Nu lasa nici un por .Mainile batatorite de munca ale mesterului se inmuiau mereu in apa si netezea lutul . Si tot asa ,poate de sute de ori Parul de pe frunte i se udase de atata sudoare si ii cadea in neregula pe fata obosita .Cu umerii adusi si spatele inconvoiat ,mesterul lucra fara incetare . Ba radea fericit ,cand totul era ok ,ba plescaia nemultumit din buze si iar o lua de la capat retusand ceea ce nu-i placea.Ti-a creat trunchiul ,capul si bratele . Apoi ,cu multa migala si petrecere le-a lipit intre ele si te-a facut pe tine .
Apoi se asternu linistea ,cu ochiul perfectiunii ,mesterul te-a examinat pe toate partile si multumit s-a asezat la odihna pe pamantul gol . Cam dupa un ceas ,te-a asezat pe polita ,langa mine . Ce sa-ti spun ?mi-ai fost drag din prima clipa.
– Ce vorbesti ? Eu nu imi amintesc nimic din toate astea ! Nu mi-as fi imaginat vre o data ca pentru crearea mea s-a muncit atat ! Dar daca spui tu ,te cred pe cuvant .
-Cum sa-ti amintesti ,cand erai atat de istovit dupa faza de facere,tot asa ca si mesterul .
– Asa ,sa continui … Dimineata ,mesterul ne-a bagat pe amandoi in cuptorul incins la o mie de grade si ne-am facut frati pe vecie .
– A , De asta parca imi amintec ,mi-era asa de teama sa nu pocnesc!
– Nici vorba de asa ceva ,mesterul urmarea coacerea noastra cu mare atentie
– Si asta a fost tot?
– Nici vorba a mai urmat si alta coacere la rece ,cum spune mesterul . Dupa faza de racire si odihna propriuzisa ,mesterul a inceput sa te picteze .O facea cu dragoste ,cu grija mare si cu migala . Eu trageam cu coada ochiului ,eram foarte curios sa vad cum arati ,iti dai seama nu ? Mesterul lucra fara incetare stergandu-si pensulele de pantaloni. Ba zambea ,ba se incrunta ,ba exclama .Mai ,dracia dracului ! in timp ce mainile nu i se mai odihneau Tarziu ,cand eu atipisem ,l-am auzit ca prin vis :
– Gata cu tine ,mai Suparici !Si asa ti-a ramas numele . Apoi a venit si randul meu ; Mie mesterul mi-a dat o figura vesela de strengar . Nu puteam sa fim doi moracanosi ,nu-i asa ? Am mai stat putin la uscat ,apoi am ajuns din nou din nou in cuptor ,pentru fixarea pigmentilor culorilor . Ei de atunci am ramas nedespartiti . Am stat in vitrina mult timp .Mesterul nu vroia sa ne vanda ,ne iubea ca pe copii lui si nu dorea sa se desparta de noi . Dar ,pana la urma a trebuit sa faca si asta , pentru ca fiscul marise foarta tare impozitele si cu fiscul,chiar nu este de glumit !
-Ce-i ala fisc !
-Ei ,nu stiu ce e ! Ceea ce stiu e ca e ceva de rau ,pentru ca mesterul mereu se supara cand auzea de el.
– Ei lasa ca nici aici n-am dus-o rau , ! Mesterul -tata mai vine sa ne vada ,toata lumea ne iubeste si ne admira.
– Da tie , ti se pare putin lucru sa stam afara in ploaie ? se vaicari din nou Suparici . Spune-mi in afara de noi si cateva tufanici ciufulite ,cine mai este in gradina acum pe frigul asta ? Uff ,si ploaia asta nu vrea sa mai taca !
-Asa e . Dar sa tii minte ,pe noi nimic nu ne -ar mai putea dobori ,caci viata ne-a calit deja. Suntem doi si sigur vom iesi cu bine si din asta ,ii raspunse impaciuiitor Poznasu.
Fetita nu deslusi nimic din bombaniturile Supariciului, apoi nu mai auzi nimic.
.Afara ploaia nu mai contenea . Cosurile caselor imprastiau rotocoale de fum ce se inaltau spre cer . Mirosea a pamant reavan si a fum de lemne .
Mariuca se apropie timida de cei doi pitici ,ii imbratisa pe rand . Inima fetitei se contopi pentru o clipa cu trupurile de lut a celor doi.Pentru un moment ea insasi se simti un bot de lut . Ii mangaie si ii pupa pe obrajii reci . Le promise ca va veni in fiecare zi sa-i vada si sa vorbeasca cu ei ,ca va vorbi cu matusa si lucrurile se vor aranja . Poznasul ii zambi coplice . Din ochii de lut ai Supariciului curse o lacrima .Era o lacrima sau numai o parere ? Poate un strop de ploaie sau un fulg de zapada ? Nici ea nu mai stia.
Fetita auzi ca prin vis vocea matusii care o striga.
Mariuca intra in casa . E cald si bine . In semineu ,bustenii ard cu flacari rosiatice -vinetii . Pe masa era o canuta cu ciocolata fierbinte iar pe servetelul brodat trona farfurioara cu dulceata de gutui ,preferata ei.Aburii fierbinti ii gadilara placut narile ,iar gandurile ei zburara spre cei doi pitici de afara .Se trezi vorbind:
– Matusa ,tu crezi ca piticii vorbesc ?
Crezand ca Mariuca se gandeste la piticii din povesti femeia intra in jocul ei si ii spuse
– Cu siguranta ,draga mea.
Fetita sorbi din ciocolata calda si lua o lingurita generoasa de dulceata Plescai usor de placere si spune ;
– Dulceturi asa bune ,nu am mancat nicaieri . Merse spre matusa si isi imbratisa cu drag matusa . Aceasta o saruta pe obrajorii fragezi si ii spuse:
– Cat ma bucur ca esti aici .Mai sunt doua zile si sosesc si ai tai ,dar pana atunci ,noi amandoua trebuie sa aranjam casa pentru ca in curand va fi Craciunul .Contez pe ajutorul tau
Mariuca zise incet
– Cu siguranta ! isi sorbi incet cacaoa cu gandurile aiurea la piticii din gradina Apoi zise:
– Matusa ,nu crezi ca si piticilor din gradina le e frig ? De ce nu-i bagam in casa ?
ca margelele .
-Ei cu ei am alte planuri si pleca razand incetisor de nazdravenia fatitei .
A doua zi ,muncira de zor .Unchiul aduse din padure un brad imens . Il lasa in gradina si fugi din nou sa aduca tot ceea ce ii ceruse matusa : crengi de brad si de vascul ,aducator de noroc ,conuri uscate .Din pod matusa cobora cutii cu globulete si aranjamente de pom , coronite ,ghirlande si instalatii electrice ,un arsenal intreg cum zicea ea.
Le aseza pe masa lunga din cerdac si ii spuse fetitei:
– Mariuca ,de gatirea bradului te vei ocupa mai mult tu
In cerdacul imens ,unchiul fixeaza bradul .Ideea matusii era ca bradul sa fie vazut atat de afara dar si din salon ;Trecura la gatirea bradului . Chiar daca e putin obositor ,bucuria gatirii bradului e de nedescris ! Era veselie ,toti cantau . O brad frumos si colinde de Craciun . Din cutii ,scoteam atatea globulete si „gateli „pe care matusa le adunase de zeci de ani . Fiecare avea povestea lui . Ba unchiul ba matusa povesteau de unde le cumparase si multe alte intamplari hazlii petrecute cu ocazia altor sarbatori de Craciun .Bradul era inalt pana in tavan si imprastia miros de rasina in toata casa . Suportul si partea de jos a tulpinii matusa le-a imbracat in matase rosie . Asta ii dadea bradutului nostru eleganta si stil .Era aproape gata ,Unchiul cocotat pe un scaun aseza ghirlandele ,electrice .Bobitele rosii ca niste cirese se aprindeau pe rand intr-un joc de lumini foarte frumos. In varful bradului unchiul aseza o stea mare argintie . Matusa explica Mariucai .Acesta este un dar de la tatal tau pe cand avea varsta ta .
-E nemaipomenit ,batu fetita fericita din palme . Bradul infoiat isi pleca crengile bogat inpodobite cu globulete rosii si argintii , de toate marimile si de toate formele. Fetitei ii se paru ca e un semn de respect pentru ca din toti brazii a fost ales tocmai el ,sa onoreze sarbatorile Craciunului .
– Hadeti fuguta la o ciocolata calda si o dulceata de cirese amare .Asta asa cat ne mai tragem sufletul putin ,ne chema matusa
Intraram in salon . Flacarile jucause ale focului parca dansau un dans magic luminand incaperea . Prin ferestrele sclipitoare ale salonului se vedea bradul imens ,frumos impodobit, ce clipea tainic din cireselele lui rosii ale ghirlandelor . Am stins toate luminile .Nu ne luam ochii de la bradut . Era ca un spectacol de lumina si culoare si de miros puternic de rasina de brad. Se gandi la cat de tare se vor bucura surorile ei a doua zi cand vor sosi .Gemenele Suzica si Nunica sunt mai mici decat Mariuca cu trei ani si trebuia sa soseasca in curand impreuna cu parintii lor .
Dupa odihna bine meritata ,matusa ii spuse unchiului :
– Petre ,adu piticii inautru si aseaza-i de o parte si de alta a bradului Mare grija Petre ,sa nu-i spargi ,mai zise ea. Era o mustrare blanda adresata unchiului ,care de felul lui era mai repezit si care mai mereu spargea cate ceva .
Apoi ii spuse Mariucai
– Tu Mariuca ,sa te ocupi de ei ! Sa ii speli cu apa calduta ,sa-i apoi stergi cu acest prosopel moale . In suportul de ghivece vom aseza apoi ,crengi de brad ,de vasc ,conuri d ,nuci si globulete . Ochii fetitei privira cu nedumerire si abia ingaima :
– Sigur ,spuse cu bucurie fetita
Spala piticii cu multa grija ,ii sterse cu duiosie . In suporturile de ghiveci fetita aseza cat mai frumos crengi de brad si de vasc ,globulete si lumanarele rosii . Ii privi cu drag Pareau doi Mosi Craciuni ce pazeau bradul impunator .Erau tare frumosi ! Lui Suparici parca ii trecuse supararea iar Poznasul ii facea complice cu ochiul . Fetita ii stranse pe furis la piept .Curios !simti cum si inima lor bate cu putere . Din ochii celor doi pitici curgeau lacrimi de fericire . Era adevarat ,era o parere ? Erau emotiile Craciunului ce se apropia si care dau evenimentelor o stare de mister si de taina ? O trezira din visare glasuri de colindatori . Din bucataria auzi vocea matusii ce sporavoia cu vecina.
– Ea singura a ornat bradul ,e vrenicuta foc ,ce m-as fi facut fara ea ?
Fetita se bucura mult .Se simti atat de fericita , a fost utila iar matusa o lauda . Imensa bucurie si euforia bradului ii dadea o stare de bine dar faptul ca piticii sunt in casa la loc de cinste o facea sa sara de bucurie .Asta a fost surpriza cea mare a zilei se gandi fetita .
Pe la vecini venisera colindatori .In curand vor veni parintii cu surioarele ei . Si le pregatise surprize facute chiar de ea . Oare le va placea ? Dar Mos Craciun ,va veni oare ? contabiliza in gand nazdraveniile facute si isi zise ca mosul nu are de ce sa nu vina . Daca mama sa a iertat-o ,cu siguranta ca a iertat-o si el . nu i-a scris ea o scrisoare lunga ?
Dar daca nu a primit-o . Cum gandurile astea nu-i mai dadeau pace ,abia realiza ca la poarta erau colindatori .
O trezi din visare cantecele copiilor din vecini si chiotele lor de bucurie .
Vocea matusii se impletea cu vocile tinere ale copiilor, ce se auzeau tot mai aproape si mai aproape .
” Sus in poarta raiului ,florile dalbe ,flori de mar „.
– Petre deschide-le poarta ,invita-i in casa ! Ei deschid sarbatorile de iarna ,e bucuria lor dar si a noastra .Copii isi spusera colindul cu voiosie ,multumira pentru daruri si se pierdura in noapte.
Vocile colindatorilor rasunau mai pe la toate casele . Cuvintele se amestecau intr-un joc miraculos ,vorbeau de Mos Ajun ,de roadele pamantului ,de mere si pere ,de rai in clinchete voiase de clopotei si chiuituri de bucurie . Plutea in aer cea sarbatoare magica acel ceva ce iti face sa vibreze inima si pe care numai sufletul fiecaruia il poate asculta si intelege . Mariuca astepta venind de nicaieri un inger ce va cobori pe o stea sa-i mangaie capusorul balai.
Cu nasul lipit de geam ,fetita privi afara lung in noapte .Primele stelute de zapada se asternusera deja . E barba lui Mos Craciun ,gandi cu voce tare Mariuca . Apoi se indrepta spre bradutul luminat . Cuprinse cu privirea dragastoasa totul ,starui asupra piticilor si inganand o frantura de colind se duse la culcare asteptand venirea lui Mos Craciun de care era sigura ca va veni .

Comentarii

Comentarii