Aveam undeva la 21 de ani cand l-am cunoscut pe acualul meu sot. Ne-am vazut prima oara la facultate, in amfiteatru, la o sedinta. El era Gica-contra, Nea' Caisa al facultatii… Fiind presedintele sindicatului trebuia sa depun la "dansul" orice propunere de proiect ori solutionarea a vreunei probleme discutate in prealabil.
Pe langa faptul ca imi replica prin e-mail la orice propunere cu un scurt si obisnuit "parerea ta e buna dar e respinsa" avea grija sa ma scoata din sarite cu un "ma bucur ca-mi trimiti e-mailuri. asta inseamna ca ma iubesti". Ei asta era buna!!! Nu se punea problema nici de a-l suporta ori tolera dar neavand ce face tineam lucrurile astea pentru mine. In anul III am avut minunata onoare de a merge cu el in Italia cu un proiect legat de securitatea nationala. Imi propusesem sa-l ignor si sa ne adresam doar strictul necesar. Un zambet ironic si mai enervat nici ca nu exista. La fiecare sedinta avea grija sa-mi atraga subtil atentia cu un "finut" => "arati oribil". Credeam ca explodez de nervi. Adica eu stau in fata oglinzii 2 ore sa fiu prezentabila si tu asta-mi spui? NESIMTIT, BADARAN si tot ce se putea mai rau. Cu greu au trecut cele 14 zile impartind aceiasi camera, luand masa impreuna + activitatile supuse programului. In ultima zi, libera fiind, m-am gandit ca n-ar fi rau sa arunc o privire in magazine si sa-mi achizitionez diverse piese. Unde mergeam eu, hop si el, unde mancam eu, hop si el. Ei asta-i buna! Nu ma enerva neaparat ca era acolo ci ca se comporta ca si cand nu m-ar cunoaste. Ajungand in camera de hotel seara am avut timp sa reflectez la cele intamplate cand gandurile mi-au fost tulburate de un glas ironic "tu esti moarta dupa mine, candva vei fi sotia mea, stii nu?" O alta sursa de indispozitie pentru mine.
Anii au trecut rapid si la o intalnire banala cu fostii colegi de facultate ne-am regasit, si am simtit ca inima imi zburda de fericire, imi facea o deosebita placere sa-l vad acolo. Era neschimbat, pedant, elegant, incredibil de frumos. L-am iubit tind sa cred ca de atunci.
Nu are rost sa spun ce chimie a fost, caci dupa 5 luni eram casatoriti! Acum doua seri mi-a spus "ti-am zis eu ca vei fi sotia mea" dar nu a mai fost ironic ci plin de blandete si dragoste. Il iubesc enoooorm desi mi-a distrus perioada facultatii cu rautatile lui.
super frumos viata frumoasa in continuare :$
no coment!
te tachina si tu te enervai…cam asa incep unele iubiri.Sau majoritatea , defapt…
Dumnezeu sa va binecuvanteze :)) sunteti amuzanti si o iubire pusa pe jar. Niciodata nu va veti plictisii in casnicia voastra. Sa va dea dumnezeu tot ce va doriti!
frumos! te invidiez!
Ce frumos!Multa fericire va doresc din suflet!
Ce frumos!Multa fericire va doresc!