Țară dragă, a cui ești,
Că te știu doar din povești,
Mândră, falnică, mănoasă
Și-ai ajuns Cenușăreasă.
Tară dragă, te iubesc
Și eu nu te părăsesc,
Vreau ca ochii să mi-i scald
Pe alt tău drag meleag.
Tară dragă, mândră fată
Cu cosițe lungi și plete,
Ești frumoasă precum ea
Și toată lumea te vrea.
Tară dragă, ce-ai ajuns
Când ai tăi compatrioți sunt doar slugi,
Pe la curți boierești și împărătești,
Rău mă doare inima-n piept.
Tară dragă, aș vrea să știu,
De ce oare ești atât de curtată
Știu, bogăția ta nu le deajuns,
Păn la sufletele noastre au ajuns.
Tară dragă, în suferință ești
Și leacul tău nu îl găsești,
Mulți dintre ai noștri compatrioți,
S-au deghizat în niște hoți.
Tară dragă, pradă scumpă ești,
Averea ta este confiscată,
De cei care cred că trăim,
În democrație și libertate
Și-ntr-o lume mai dreaptă.
Tară dragă, cuțitul la os a ajuns
Și durerea este surdă, cruntă,
Pentru noi ce am crezut în tine,
Ca o patrie slujită de bine.
Tară dragă, aștept cu nerăbdare,
Când omul să aibă prețul lui
Și demnitate de s-ar putea,
Că trăiește și muncește în țara sa.
