Tata vin!

2
2433

Scriu despre aceasta poveste reala, pentru ca vreau sa ma descarc si nu exista metoda mai buna decat cea de a scrie si de a vorbii cu oamenii, fie si straini.

Parintii mei sunt despartiti, tatal meu a plecat cand aveam eu 2 ani.. Nu imi amintesc chipul lui, nimic..am niste fotografii alb-negru si cam atat.

A plecat in urma cu 29 de ani, in USA cu gandul ca o sa ne cheme si pe noi..restul familiei.. A incercat, dar ambasada nu ne a dat visa, moment in care mama a intrat intr-o depresie de care nu a mai scapat nici in ziua de azi.. Incerc sa sintetizez cat pot de mult pentru a nu incarca cu detalii relatarea mea.

Mama nu s a mai recasatorit, de fapt nici pe acte nu sunt divortati nici acum. Ea a renuntat sa mai lupte , si el la fel..fara a mai conta dorinta mea de a-l cunoaste. 

Au trecut anii, mi am intemeiat o familie, am doi copii, o relatie frumoasa si armonioasa cu sotul meu.

Sentimentul de dor nu m-a parasit nici o clipa , nici dorinta de a-l cunoaste nu s-a diminuat .. A incercat sa ia legatura cu mine acum 5 ani , telefonic.. Mi a spus plangand ca nu poate sa isi dea ultima suflare inainte de a ma vedea.. El acolo in USA, eu aici…am aplicat pt visa de 2 ori, am incasat doua refuzuri ..care m au lovit si m-au zdruncinat puternic.. Si numai asa am inteles ce a simtit mama in urma cu f multi ani.. Moment in care mi a fost ciuda ca destinul meu tine de o stampila, mi a fost greata de oameni su de tot.. Am decis sa nu ii mai raspund la telefon, desi ma suna zilnic si era disperat..imi facea rau.. De atunci au trecut aproape 5 ani.Am primit pe email acum o saptamana un raport scris de un doctor din USA cu si despre faptul ca el are acum Alzheimer,a fost arestat pentru ca a tulburat linistea publica.. A stat in inchisoare, acum e la spital..eu sunt devastata..

  • Am o durere cumplita, ma zvarcolesc intre familia mea, job si sufletul care imi este acolo , cu el.. Vreau sa imi iau putere si sa incerc iar sa aplic pentru visa.. Tatal meu are 77 de ani, ma gandesc ca nu ma cunoaste, nu ma recunoaste.. Mi se pare cumplit.. Si ma simt ca un copil, desi sunt un adult cu doi copii..sufar ..ma doare..as vrea sa fiu mai puternica, dar nu pot.. Asa ca..daca iau visa si ma ajuta Dumnezeu, tata vin!!

Comentarii

Comentarii

2 COMENTARII

  1. Nu inteleg: de ce tatal tau a ales sa ramana singur in SUA cand a vazut ca tu si mama ta nu puteti sa-l insotiti acolo? De ce nu s-a intors la voi sa stea cu voi aici sau oriunde erati impreuna toti? Si daca te-au respins ciuriburii aia la viza de cateva ori (probabil ca n-o sa vezi prea curand viza de la ei, daca deja ai fost respinsa de cateva ori!!!), de ce n-a venit tatal tau acasa sa te vada sau macar sa va fi intalnit undeva in Europa??
    Destinul tau nu tine de o stampila, nici macar de niste limbrici sociali cu chipuri umane. Destinul tau, raportat la mama si tatal tau, tine de ceea ce esti tu si ceea ce sunt parintii tai in relatiile dintre voi, precum si de deciziile pe care voi 3 le luati pentru voi 3. Asta e destinul tau legat de parintii tai, si nici Bunul Dumnezeu nu se poate opune la asta!

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.