Te-am privit cu ochi de copil, te privesc cu ochi de femeie

0
1019

Te-am privit cu ochi de copil, întrebători, atunci când te-am întâlnit prima oară, într-un parc. Căzusem și m-ai ajutat să mă ridic, aveam lacrimi în ochi. Ți-au căzut și ție lacrimi.
-De ce plângi? te-am întrebat.
-Pentru că te-ai lovit și mă doare și pe mine! mi-ai răspuns. Am zâmbit și mi-ai zâmbit și tu, ți-am întins mâna și te-am întrebat dacă vrei să fim prieteni. Mi-ai strâns mâna și de atunci nu i-ai dat drumul niciodată. Oriunde mergeam, spuneai că eu sunt prietena ta și erai atât de mândru, atât de sigur pe tine, atât de puternic. Au trecut anii ușor, când ești copil, nu simți trecerea lor. Am crescut ținându-ne de mână. Am devenit adolescenți, mama Lei îmi spunea povești frumoase cu prinți, prințese, cadâne, eunuci. Era o lume nouă, mă făcea să visez, la malul mării, așteptând prințul care venea de departe să-mi aștearnă lumea la picioare. Nu venea călare, venea pe jos, deghizat într-un băiat care mă ținea de mână și devenea, cu fiecare zi care trecea, bărbatul de care aveam să mă îndrăgostesc. Totul a venit firesc, te-am iubit din clipa când, dansând pentru tatăl meu, privirile noastre s-au întâlnit și dansul meu s-a transformat într-un dans pentru tine. Am simțit privirile tale care mă descopereau privindu-mă ca pe o femeie. Am știut că te-ai îndrăgostit și tu dar am lăsat timpul să treacă, păstrându-mi prietenul.

 

N-am vrut să fiu eu cea care să facă primul pas, iar tu, așa cum mi-ai mărturisit, vroiai să-ți declari iubirea la petrecerea pe care tata vroia s-o facă în ziua când aveam să împlinesc 18 ani. N-a fost să fie. Părinții mei s-au dus înainte de vreme, petrecerea n-a mai avut loc niciodată și dragostea noastră a rămas nerostită. Am ales să rămânem prieteni. Era ceea ce eu aveam nevoie și tu, ai respectat mereu toate hotărârile mele. Erai confidentul meu, îți spuneam tot ceea ce mă durea, știai tot ce se întâmplă cu mine, toate frământările, toate grijile, toate bucuriile, toate eșecurile, toate realizările, toate lacrimile.

 

Ai rămas lângă mine ascultându-mi tăcerile până când, într-o zi de toamnă, mi-ai mărturisit iubirea ta pentru mine. De atunci, te privesc cu ochi de femeie, îndrăgostiți, strălucitori, plini de dorință… Ochi care n-au privit niciodată pe altcineva așa cum te privesc pe tine. Când plâng, plângem amândoi, când râd, râdem amândoi, când te privesc, mă văd în ochii tăi, când mă privești, te vezi în ochii mei, când te alint, mă alinți. Alintul tău…Alint-ul meu.

Comentarii

Comentarii

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.