Nu stiu cum sa incep sunt foarte multe de spus… A inceput totul acum 4 ani (aprilei 2008). Aveam o prietena foarte, intr-o zi dupa ore am ieasit cu ea in oras sa se intilneasca cu un baiat. Dar el nu era singur, mai era inca doi baieti. Am stat am vorbit cu ei…unul din ei mea placut…el vorbea mai mult cu Cristina (prietena mea). Peste vreo doua zile am cerut de la ea nr. lui de tel. Lam sunat…am vorbit… Peste un timp am inceput sa ne intilmin, imi placea foare mult de el… nu stiu cum a reusit sa-mi fure inima nici macar nu am observat cind mi-a luat-o dar m-am trezit fara ea. Tot ce stiam atunci e ca daca m-ar pune cineva sa aleg persoana alaturi de care sa-mi gasesc fericirea el ar fi fost acea persoana…am avut multe probleme impreuna dar mergeam inainte…peste un timp am inceput sa ne certam…pentru ca eram mult diferiti unul de altul…
A venit vara 2009, eu trebuia sa plec la Moscova impreuna cu parintii, peste vreo 2-3 sapt. trebuia sa vie si el… cit am fost plecati am vorbit foarte rar. M-am intors acasa si iarasi eram impreuna dar distanta ne-a schimbat… Se apropia 1 septembrie eu trebuia sa plec in alt oras sa invat mai departe si doar sa vin in weekend acasa, el mi-a zis:"ramii aici sa inveti daca pleci totul sa terminet intre noi" am cazut pa ginduri nu-mi venea a crede…eram convinsa ca nu o sa ne despartim…si am placat…si sa terminat… Îi simteam lipsa, nu puteam trai fara el, plingeam in fiecare zi, peste vreo 2saptamini lam sunat am vorbit cu el… iam spus cit mie de greu…ma incurajat…mia spus ca trebuie sa lupt…caci el imi va fi alaturi mereu. Peste vreo 2-3 luni earasi a plecat…
Ianuarie 2010 a venit acasa…la incepul lui martie am fost la ziua lui de nastere…peste vreo 1-2 saptamini a plecat inapoi…fara sa-mi spuna… Dintr-o data totul schimbat am inteles ca ma tradat…Poate asa a fost sa fie viata mea sa-l iubesc si sa nu am alaturi si iubirea lui…
Vara 2010 acele luni au fost cele mai dureroare din viata mea…imi lipsea enorm de mult…era mereu prezent in inima mea in gingurile mele… mi era foarte greu decit mi-as fi putut imagina vreo data…Mi era frica de viata, de viitor, de necunoscut pentru ca nu va mai fi alaturi de mine…il iubeam cu fiecare fibra din timp, si abia asteptam sal vad si sal strîng in brate, chear daca imi faceam rau…Însa nu stiam daca voi mai avea vreodata asa sansa…Statem serile si inchideam ochii si incercam sa-mi imaginez ca e linga mine dar era un vis prea scump…Simteam ca nu pot trai fara el cu toate ca invatasem deja..Asa a fost pina nu a intervenit o prietena care ma adus la viata reala…ma facut sa inteleg ca nu merita sa pling si sa sufar din cauza lui… suferinta ma facut sa incep sa-l urasc si am promis ca o sa ma razbun…
Era septembrie 2010 am placat la scoala cu noi puteri, cu noi dorinte si cu scopul de a incepe o viata noua. Dar tot eram cu gindul la el…De cite ori am incercat sa fac un pas spre fericire am cazut…am cazut in abis incercind sa-l caut dar a fost de negasit…
O luna mai tirziu lam cunoscut pe Sasa, mia placut de el si am hotarit sa incep o viata noua si sa uit trecutul…a fost bine pina cind a aparut din nou el. Intr-o seara pe la 23:40 suna tel. ridic…cine altcineva daca nu el, mia spus ca a venit azi acasa si ca îi este dor si vrea sa ma vada…a ajuns undeva pe 01:20 la mine am vorbit despre multe, vrute si nevrute…in acea seara ma luat acasa, am stat vreo 2zile la el…s-a cerut scuze de la mine…lam iertat…dar nu puteam sa uit cit am suferit din cauza lui si ca am promis ca va suferi si el…am ales sa ma razbun… iarasi impreuna am fost vreo 2 luni timp destul sa-l fac sa sufere…30 februarie 2011 drumurile noastre au luat directii diferite pentru totdeauna…mi era greu sa cred dar asta afost alegerea mea…
6 martie ziua lui de nastere lam felicitat si deatunci vorbim pe net ca doi buni prieteni (dar care inca se mai iubesc)…Vorbind cu el pe net la un moment dat mea scris:"ca tinem unul la altul si ca totusi odata o sa fim impreuna, nu stim ca miine sau poimine, ca peste o luna sau un an…"El acolo are pe altcineva, eu aici caut acea persoana care nu ma va face sa sufar niciodata…Am acceptat viata asa cum este, acum traiesc o viata fara el…dar totusi in adincul sufletului exista o particica care spune: "TE MAI IUBESC SI ACUM".
Incep de luna mai o prietena mea facut cunostina cu Octavian, de pe 16 mai suntem impreuna, ma simt bine alturi de el…ma face sa rid sa pling cu lacrimi de fericire ma face sa simt ca traiesc…el este poate tot ce imi lipseste…
buna.frum dar si trista povestea ta…si daca stai bn sa te gand nu stiu ce e de fapt in capul lui.pote k intr-o zi vei avea parte de altceva de la viata.poate chiar de el.sau poate ca ai fost pusa la incercare si k intr-o zi ti se va umple acel gol de aqm.dar bucurat-e de ce ai, de viata .capu sus ca toate trec.viata nu e cum am vrea noi.pe zi ce trece avem parte de o alta lectie de viata.:* si eu am teama asta cu prietenul meu k intr-o zi voi ramane fara el si viata nu va mai fi la fel.dar nu pot trai o viata q teama asta.hai sa privim cu bucurie spre viitor.succes:*
Nustiu ce va fi pe viitor….dar totusi mai sper ca poate intr-o voi avea parte de el….dar pina va ajunge acea zi nu vreau sami pierd timpul in radar….vreau sa ma bucur de viata si de fiecere clipa din ea…..multe am avut de invatat din aceasta poveste….si sper ca pe viitor nu voi face aceeasi greseala…..
Acum am inceput o viata noua fara el…..peste un timp am sa va povestesc cu ce sa terminat si aceasta poveste….sau poate mai degraba cu ce va incepe una noua…..
P.S. Am facut o mica greseala am scris "30 februarie" dar trebuia "30 ianuarie 2011"
Foarte interesanta povestea ta ! Am citit.-o mai bine acum. Si tu ai spus ca este asemanatoare cu a mea:-* Voi ati fost impreuna mai mult timp, noi in schimb doar jum de an… asa este diferenta ca in restul suferinta si durere am simtit si noi.:( ma bcur ca ti-ai gasit pe altcineva si ca esti fericita. asta mi-as dori si eu acum sa imi gasesc pe cnv care sa ma iubeasca, sa ma inteleaga si sa aiba incredere in mine. Iti doresc multa fericire pe viitor ! Te pup