POVESTEA MEA
Tine-ma de mana Gjon…
(Poveste inspirata din caz real)
Sa intamplat acum fix noua luni de zile. Eram intr-o perioada a vietii, dificila, fara nici o multumire sufleteasca, fara speranta, la fel cum ma simt si acum dupa ce am mai trecut printr-o experienta neplacuta in care am simtit ca iar imi este terfelit sufletul si inima aceasta pe care o am in piept pentru ca ea saraca stie doar sa iubeasca si nu face nici un rau…
Am acceptat sa il cunosc, pe acest individ, care dupa spusele unchiului lui era un ^ baiat bun^… Precizez ca acest unchi al lui mi-a facut cunostinta cu Gjon, am acceptat cu nerabdare sa iau legatura cu el pentru ca dupa cum am spus nu prea eram intr-o situatie psihica destul de ok …. aveam moralul la pamant, credeam ca dupa un divort, aceasta este sansa mea de a cunoaste pe cineva diferit de ce am avut.
Ca si paranteza vreau sa ajung undeva, dupa ce am tecut prin ce am trecut cu fostul sot, cand a venit timpul sa il cunosc pe acest Gjon si dupa ce am petrecut o perioasda de timp, mi-am dat seama ca nu era la fel ca fostul…. ci de zece ori mai rau… morala lasa sa vina de la sine o persoana ….nu alerga tu sa o cauti ….cu cat impingi lucrurile la extrema si cu cat tragi de viata si ii fortezi mana sa iti dea ceva … nu numai ca nu iti dar…. isi mai si bate joc un pic si te mai si terfeleste un pic … ca si cum parca ti-ar zice ^ Hei tu! Nu te-ai saturat sa tot ma santajezi pe mine …. sa ma presezi …ca nu iti dau …ca nu iti fac …Ori astepti si imi urmezi cursul …ori satura-te!^
Ok! Si acum sa revenim la povestea mea.
Am acceptat cererea de prietenie pe Face Book timisa de el, a intrat in vorba cu mine, ma sunat cu Video Call , am ramas placut surprinsa si de faptul cum arata, vorbea dulce, avea parul brunet , alb la piele, ochii negrii ca abanosul… ce sa mai vis de barbat, am inceput sa stam foarte mult in telefon, din minute transformandu-se in ore zile …pana cand m-am hotarat sa imi las casa parinteasca si sa plec la el…. Pentru ca eu deja ma simteam indragostita de el foarte rau.
Plecasem cu speranta la o viata mai buna, la posibilitatea de a face ceva care sa imi aduca un venit mai bun decat cel avut anterior, de a-mi ajuta familia… de o posibila casa…. eh … si tot asa. Am ajuns cu multe emotii la el …nu mai vedeam ora cand ajunge acel avion … intr-un final am ajuns in Aeroportul London Luton, timp in care ma pregateam sentimental sa il cunosc si poate sa il cuceresc de la prima vedere … Imi aduc aminte privirea lui cand m-a vazut, a fost ceva de nedescris simteam ca plutesc …..
Ma astepta cu flori si ciocolata… M-a luat in brate si mi-a spus bine ai venit ….eu pluteam deja…in loc sa fac ce imi propusem eu … cazusesm deja …in mrejele lui, doar cu un buchet de trandafiri, un strans la piept, si un sarut era asa de bine si cald in bratele lui… nu vroiam sa mai plec… de langa el toata viata. Ne-am luat de mana si am plecat de acolo spre viitoarea casa care se afla undeva in Londra. Tot drumul de la aeroport pana acasa ne-am tinut imbratisati si nedespartiti.
O data ajunsi acasa m-am instalat, am facut un dus, dupa dus, am aprins o tigara si am stat pana seara de vorba despre noi si ce am vrea sa facem… imi placea cum gandea imi placea ca eram pe aceeasi lungime de unda, dorea ce doream si eu. Ma privea cu niste ochi cum numai el ma poate privii asa!
Acea seara a fost magica! Am simtit o apropiere de el radianta, imensa ca si cum parca il cunosteam de o viata !
Au urmat zile perfecte trece o saptamana , trec doua… totul neschimbat perioada in care mie imi intarzia menstruatia. Nu mi-a luat mult sa imi dau seama ca eu ramasesem gravida…. Aici cu parere de rau vreau sa spun ca sa schimbat totul dupa de am facut un test de sarcina …si a iesit pozititv!
Pe momet el nu a reactionat nici cum dar … urmatoarele zile de cand ii aratase-m testul incepuse sa se raceasca foarte rau fata de mine, parca se schimbase ceva, nu mai era la fel …. o simteam…incepusem deja urmatoarele zile sa ne certam sa nu mai cadem de acord cu anumite lucruri …si sa caute sa plece cu zilele de acasa venind decat seara, cu pretextul ca mergea cu acest unchi al lui la munca, care binenteles statea aproape de noi. Au fost momente cand plangeam fiind foarte sensibila probabil din cauza sarcinii, eram ca un copil ce nu intelegea de ce nu i se mai ofera aceea atentie si dragoste, ma simteam abandonata. Traiam cu impresia ca vrea sa scape sa ma abandoneze. Se facuse o luna de cand era din ce in ce mai rece cu mine. Intr-o zi ajunge acasa ii faceam mancare il asteptam cu sufletul la gura pentru al imbratisa si ai spune ca il iubesc teribil de mult si ca ii facuse-m mancarea lui favorita. In acea seara a venit cu verisorul lui … nu ma asteptam la oaspeti…vroiam sa vb despre noi, despre sarcina… dar nu am mai apucat pentru ca mi-a luat-o inainte, spunandu-mi si el si verisorul lui sa dau copilul afara….
Am suferit foarte mult, eram demoralizata, nu intelegeam… parca nici nu mai auzeam bine, totul imi fugea de sub picioare, casa se invartea cu mine …etc. Groaznic! Pentru un moment am tacut si i-am ascultat ce aveau de spus …ca eu apoi sa imi iau inima in dinti si sa le spun ca acest subiect e bine sa fie discutat intre mine si Gjon, nu si o a treia persoana. Nu erau lucruri ce il priveau pe verisorul lui …
Aici a fost prima data cand mi-am dat seama cat de las poate sa fie…. sa nu poata sa se exprime singur ii trebuia o alta persoana sa il sustina… nu avea taria necesara…. in fine mi-am luat inima in dinti si le-am spus in fata ca acest lucru nu se va intampla!!! Sa renunt la acest copil care era facut din dragostea pe care i-o purtam acestui barbar fara inima!!! Eu i-am spus ca nu voi renunta la acest copil , ca este al meu si nu trebuie sa se simta obligat cu absolut nimic daca nu il vrea ….eu il vreau cu toata inima mea, o fiinta care nu are nici o vina, o fiinta care iti aduce doar iubire si fericire.
Dupa acea discutie, eu m-am retas in camera mea, luindu-mi parca ramas bun de la Gjon pentru ca eu aveam sa plec. Simteam nevoia sa evadez de acolo sa ajung acasa la parintii mei si la viata mea anterioara pe care chiar daca o vedeam grea era mult mai linistita si fara stress decat cea de acum. Zis si facut a doua zii l-am rugat sa mearga cu mine si sa imi faca bilet sa merg acasa. Simtem ca locul meu nu mai era acolo! Asa am plecat in oras sa bem o cafea si chipurile sa vb … poate poate ma voi razgandii, ^el ma vroia dar fara copil acolo, nu stiu ce planuri avea nici acum nu stiu ^, am plecat de la cafenea si i-am spus sa mergem sa imi cumpere bilet, eram foarte serioasa cand i-am spus, el nu intelegea si nu pricepea cum de eu prefer acest copil …si nu pe el… I-am spus ca daca in viata asta mi-am dorit foarte mult sa am iubirea adevarata a fost aceea a copilului meu si nu a unu barbat care nu e demn de mine si de sentimentele mele, care in momentul cand a aflat asta …sa indepartat de mine … Nu ii venea sa creada… intr-un final am mers si am cumparat acest bilet!
Aveam bilet pentru a doua zi, imi facuse-m bagajul de seara, am dormit separati nu am vrut sa il mai simt langa mine, lucru pe care la intrigat si la ranit in orgoliu. Nu ma mai interesa de orgoliul lui sufeream prea tare vroiam doar sa plec o data acasa. A doua zi dimineata mi-a chemat taxiul si asa am plecat la aeroport. Simteam ca mi se rupe inima in zeci de mii de bucatele, nu am cuvinte sa spun ce durere aveam, inimaginabila, de tradata, calcata in picioare … in taxiul acela imi reveneau tot felul de amintiri cu el, clipe frumoase, si tot nu intelegeam ce se intamplase de fapt imi trebuia cineva sa vina sa ma scuture si sa ma trezeasca la viata .. pentru ca acesta fusese mai ca un vis spulberat lasat sa dispara usor in voia sortii….
Ajunsese-m acasa!! M-am bucurat sa imi revad parintii si sa le dau noua veste, pentru ca ei asteptau de mult acest moment sa aiba un nepotel sau nepotica.
Dupa o lunga conversatie cu ei … spunandu-le prin ce am trecut au ramas si ei rau …dar de un singur lucru stiu ca s-au bucurat la vestea data pentru copil, linistindu-ma si spunandu-mi ca totul o sa fie bine.
El ma mai suna din cand in cand, sa ma intrebe ce fac sunt bine, dar doar atat ….au urmat zile de suferinta si de tristete groaznica, golul sufletesc pe care nu intelegeam cu ce pot sa il umplu. Nu reuseam sa renut la el la ideea ca el nu mai face parte din viata mea, ca eras un caz pierdut.
Asa au trecut luni intregi si iata-ma acum …singura, deformata, chinuindu-ma cu sarcina si greutatile ei, …lipsa banilor pentru ca nu ma ajuta-se cu nimic pe toata perioada aceasta. Am ajuns aproape la termen mai am 2 saptamani pana la marele eveniment intalnirea cu fetita mea iubita si draga pe care am asteptat-o cu asa nerabdare sa vina, nu imi gasesc cuvintele potrivite ca sa descriu fericirea care ma inconjoara, fericirea vietii mele.
Eu cu Gjon am decis de ceva timp sa nu mai vorbim pentru ca nu mai avea rost! El deja isi facuse pe altcineva care sa-i incalzeasca patul, si incepuse sa ma tortureze pe mine si sa imi spuna tot felul de chestii, murdare si ne-la-locul lor. Simteam ca il urasc din inima …ca nu mai vroiam sa il vad in viata mea… Vroiam efectiv sa dispara sa se evapore,,, atat de mult il uram. Cum a putut….
Eu mai am un pic , si totul o sa fie bine … pe partea emotionala sunt mai rau decat plecasem de aici …Groaznic de rau… dar sper din toata inima ca intr-o zi o sa vina si soarele pe strada mea, trebuie sa ma concentrez doar la Fetita la nasterea mea sa fim bine amandoua…. dar de un singur lucru sunt constienta ca aceasta legatura pe care am facut-o cu Gjon prin fetita mereu va purta o parte de suferinta pentru ca stiu ca si ea l-ar fi iubit daca ar fi decis sa ramana in viata noastra !
Sfarsit! Stoica Raluca Daniela 13.04.2020
