Ma amuza uneori acele reclame in care, apar tot felul de produse pentru combaterea ridurilor, mai exact a batranetei. Alteori, privesc cu dezamagire cum multi dintre noi, ne lasam prostiti de etichetele frumos ambalate, sperand totusi ca rezultatele vor aparea.Si desi, in sinea noastra, stim bine ca nu putem pacali cursul vietii, incercam sa ne pacalim mintea. Dar chiar si asa, nu te poti minti la nesfarsit, la un moment dat te vei vedea si vei fi vazut asa cum esti. Nu sunt deranjata de acei oamenii care lupta spre a fi mai frumosi, mai tineri, insa a lupta contra batranetei mi se pare prostesc si nedrept. Oare acei oameni care cheltuiesc sume insemnate de bani pentru a incetini batranetea, sunt constienti de aceasta minciuna? Sa numai vorbesc despre operatiile estetice care se fac cu nemiluita, in ideea ca vor arata mai bine, mai frumos, mai atragator…Ipocrizia lor ma face sa vorbesc, ipocrizia noastra a tuturor ma face sa ma razvratesc asupra modului nostru de a gandi si actiona. Oare daca am putea sa operam si sufletul, am face-o?
Oare am putea prin operatii si creme, sa ne imbunatatim gandirea si faptele noastre? Foarte putini oameni ,,lupta,, spre a-si imbunatatii fiinta lor, si aceasta lupta nu se da 1-2 saptamani, ea este continua.Ce ma deranjeaza extrem de tare, este faptul ca majoritatea tinerilor urasc batranetea, respectiv batranii. Si oare cum ar putea ei sa o iubeasca, daca sunt indesati si directionati spre a gandi ca batranii sunt urati? Iar daca nu sunt impinsi spre aceasta gandire intr-un mod direct, o vor gasi sub forma minunatelor reclame si expresii,,tinerete fara batranete,, . Nu-i de mirare ca foarte multi oameni, cand se apropie de o anumita varsta, devin frustrati si astfel batranetea devine o povara. Rar am
intanlit batrani cu zambetul pe buze, care sa spuna detasati ,,am acceptat cursul firesc al vietii si nu m-am impotrivit ei,, .Si acei oameni, desi plini de amprentele vietii, erau frumosi.
Sunt la varsta de 27 de ani, si ma gandesc cu durere in suflet la generatiile ce vin, si care vor fi ghidate in aceasta viata de oameni si tehnologii, care ce? Ce-i invata?
Cum vor trai? Vor prelua aceleasi tipare si criterii, gandire si comportament, crezand ca asa trebuie sa functioneze societatea, lumea. Ma uit la bunica mea, care imi spune
cu nostalgie cat de frumoasa era ea in tinerete, si ca acum la batranete nici nu-i mai vine sa se uite in oglinda. Nu este prima bunica care-mi spune asta, dar fac o mare
greseala! Cei mici vor copia de la cei mari, cei tineri de la cei batrani. Vina este a celor care ne invata si care cred ca stiu. Si uite asa ne uratim cu totii neacceptand ca, tineretea va fi urmata negresit de batranete.
Sa ne uitam in interiorul nostru, sa ne analizam gandirea si faptele, sa ne facem griji pentru ceea ce ii invatam pe altii, nu pentru ca imbatranim!
