Toamna Tarzie

0
1543

În colţul nostru drag, într-o cămăruţă,
Ne furişăm adesea şi căutăm tăcerea…
Solidari cu ea suntem şi în linişte deplină,
Răsfoim albume, ca amintirile să curgă
Ca un şuvoi de apă sigur tumultos.
Dăm pagină cu pagină şi privim cu duioşie,
La ce eram odat şi cine ne-a fost alături
La bine, la greu şi la necaz.
O înghesuială mare de gânduri, doruri, sentimente
Stârneşte –n a noastră minte bucurie, dar şi amărăciune.
Retrăim aivea drumul noastrei vieţi,
Lacrimi arzătoare ne şiruie obrajii,
Şi-n barbă se adună strop cu strop.
Luam batista şi culegem îndureraţi,
Tot ce-a fost bine, frumos şi chiar regrete.
Amintiri, amintiri ce stârnesc în noi
O mare nostalgie!
Efemere sunteţi ca frunzele pomilor dezgoliţi
În prag de iarnă!
Deodat ieşim din astă stare,
Un ceas deşteptător din noi ce-şi face datoria, sună,
Şi ne-anunţă cu alarma lui că suntem vii,
Să nu ne lăsăm duşi de vremea cea trecută,
Să răspundem prezent la chemarea lui.

Comentarii

Comentarii

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.