Pai.. pot incepe prin a spune ca iubirea nu ocoleste pe nimeni ca de exemplu pe cine te astepti mai putin.. Acum 2 ani de zile, cand eram clasa a 9a, ma straduiam ca orice fata de varsta mea sa invat. Nu le dadeam importanta prea mare la baieti, cu toate ca imi placea sa ma joc cu sentimentele lor, iar atunci cand placeam pe cineva imi fugeau ochii dupa altul si tot asa. Ei bine, totul a inceput cu ajutorul unei masele care ma enerva la culme deoarece nu-mi dadea pace. Pe langa durere, mi se si umflase foarte tare. Imi era jena sa tin capul sus, da` sa mai si ies din clasa.
Ei bine totusi m-am „sacrificat” si am iesit din clasa pana la magazinul de pe hol ca na – imi era foame. Nu-mi aduc aminte daca era soare afara sau ploua, cert e ca era toamna inca. Pe holurile scolii erau fel si fel de ochi care ma priveau ciudat din cauza maselii. Printre acei ochi mai erau si ai unui „prieten”, nu foarte apropiat [nici nu prea il cunosteam] care de cate ori treceam pe langa el si ma vedea ma striga „maseluta”.. Logic, ma simteam ca naiba.. in fine. De atunci tot venea in clasa la mine la colegul de banca [sa nu uit -> era cel mai bun prieten al lui] cu scuza ca vine sa stea cu el de vorba. Usor usor , scuza aia a devenit banala, pentru ca el venea mai mult pentru mine. Ce pot spune, mie nu-mi placea de el, sincer vorbind nici macar nu-l simpatizam.
Tot atunci, in acelasi an, eu stateam cu altcineva..da ok, il iubeam [nu-mi vine sa cred ca am zis-o o.O]. Despre el nu vreau sa povestesc, nu-mi face placere! Dar in vara, m-am indragostit de altcineva, care culmea, imi era cel mai bun prieten. Asa ca l-am lasat pe primul pentru „cel mai bun prieten” . Il iubeam degeaba. El pe mine ma „iubea” doar pentru alte lucruri pe care si le imagina el ca am sa le fac eu. Si totusi, ma intalneam cu el pe ascuns cat de des puteam. Eu chiar credeam ca fraiera ca ar fi putut ramane al meu pe viata [ce minte de copil]. Ei bine, aici a intervenit acel baiat enervant de sacaitor, care nu-mi vroia decat binele [mai stiti? baiatul cu maseluta]. Si eram suparata pe el de cate ori imi strica placerea de a vorbi cu baiatul pe care-l iubeam. Dar de cele mai multe ori tot el era cel care ma ajuta sa-l vad ..asta cand vedea ca este in zadar sa ma faca sa inteleg ca nu e pentru mine [am uitat sa specific: baiatul pe care-l iubeam avea 23 de ani], si doar ca sa ma vada fericita. Dupa ce parintii mi-au interzis sa-l mai vad pe baiatul ala, tot ca mine faceam, tot il iubeam, tot vorbeam cu el…iar Constantin ma ajuta de fiecare daca sa-l vad. Si asa a trecut un an.
Era toamna si era frumos afara. Ma duceam la varul meu. Pe drum m-am intalnit cu verisoara lui Constantin in parc din intamplare. Am vorbit noi multe, verzi si uscate pana am ajuns la subiectul principal: ea mi-a povestit despre tot ce insemnam eu pentru varul ei -> avea semntimente pentru mine, deci ma iubea. Pe moment am crezut ca e o gluma sau ceva ca sa vada ce zic eu si ce cred despre el. Insa am realizat ca are dreptate. Facusem legatura cu tot ce a facut pentru mine, si cum vorbea cu mine si mi-am dat seama ca ma iubeste tocmai cine nu vroiam eu. El pentru mine a riscat si prietenia cu cei mai buni prieteni ai lui ca sa ma ajute. Intr-o zi, cu ajutorul unui prieten de-al lui, mi-a dovedit ca „iubitul meu” nu ma iubea deloc. Seara a venit la mine si stand de vorba [aveam si am mare incredere in el, il credeam mai mereu in tot ce-mi zicea] mi-a povestit ca „iubitul meu ” nu ma iubea nici macar un gram, ma folosea si statea cu mine doar ca atunci cand ma prinde cand nu trebuie… , iar dupa ce faceam 18 ani sa ma scoata din tara.. cu alte cuvinte viata mea s-ar fi terminat cat de poate de urat. Mi-a povestit totul in detaliu iar eu stateam, taceam si inghiteam in sec. Abia reuseam sa-mi stapanesc lacrimile care parca obligat-fortat vroiau sa se scurga pe obraji.. Insa in momentul in care mi-a spus ca atunci cand l-a sunat i-a spus ca mai sta cu una nu m-am mai putut abtine.. stateam in fata portii mele si plangeam ca un copil mic.. iar el statea in fata mea si ma privea cum plang. La un moment dat am simtit niste brate puternice in jurul meu care ma tineau strans si parca nu imi mai dadau drumul. Era tocmai cel pe care nu l-m placut in viata mea, care il consideram enervant si sacaitor. Si totusi tocmai el imi oferea afectiune….
Asa a trecut o vreme si cu ajutorul linguselilor lui si a prietenului sau [cica „fratemiu”] am ajuns sa stau cu el. In tot acest timp a incercat sa stea cu mine, dar a dat gres din cauza mea, pentru ca nu-l vroiam. La inceput relatiei noastre , adica in primele 4-5 luni nu pot spune ca reusisem sa-l iubesc .. el se straduia sa ma faca sa-l iubesc dar in zadar.. La el cel mai mult imi placea/place faptul ca ma alinta, ma pupa, ma imbratisa toata ziua. Asta m-a facut cel mai probabil sa incep sa-l iubesc. Iar fratemiu intotdeauna contribuia in a ma certa sau ajuta in legatura cu asta. Vroia sa-l vada fericit. Si avea dreptate, merita mai mult decat oricine sa fie fericit. Eu si fratemiu vorbeam o gramada de chestii in legatura cu relatia mea si a fratelui sau. Vorbeam chiar si despre chestii intime pe care nu credeam vreodata ca le voi vorbi tocmai cu un baiat. Dar avand in vedere ca ma informa cu o multime de lucruri, nu-mi parea rau ca vorbesc cu el. Dar ramane secretul nostru..tot ce am vorbit si tot ce s-a intamplat cu ajutorul unor simple vorbe. Acum, dupa un an si aproape 4 luni de relatie, acel nesuferit pe nume Constantin, a devenit tot ce iubesc.
